Autor: Mariana Cojan Negulescu
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Princeps Publishing
Anul apariției: 2019
Traducere:
La începutul lunii februarie, am văzut pentru prima oară filmul “1917”. De atunci încoace, l-am revăzut de patru ori. Este un film excelent, incredibil de real și foarte trist despre război, despre combatanți, despre violență, despre durere și despre eroii neștiuți ai luptelor duse în linia întâi și nu numai.
În timp ce-l rererevedeam, m-am întrebat: Care sunt eroii români din Primul Război Mondial? Nu mă refer la generali sau politicieni… ci la soldatul obișnuit, care se târăște prin tranșee și, deși este împușcat și înjunghiat, reușește să facă ceva măreț. Și singurul nume la care m-am putut gândi a fost Ecaterina Teodoroiu deși, în afară de faptul că a luptat cot la cot cu soldații români, nu îmi mai aduceam aminte nimic despre ea.
Printr-o coincidență incredibilă, care dacă nu mi s-ar fi întâmplat mie nu aș fi crezut-o niciodată, Ana, șefa de la anaarecarti.ro, a venit a doua sau a treia zi și mi-a zis: “Știu că îți place istoria. Ce părere ai despre cartea asta?” Și îmi arată “Ecateria Teodoroiu – Ioana d’Arc a României”. Nu mi-a venit să cred… Așa ceva numai în filme se poate întâmpla. Îți dai seama că am luat-o fără să stau prea mult pe gânduri!
Primele care mi-au furat ochii au fost fotografiile. Sunt multe, foarte multe. Un lucru excelent, având în vedere că o imagine face cât 1.000 de cuvinte. Așa că inițial am renunțat să citesc cartea și am luat fiecare fotografie la studiat.
Cartea despre Ecaterina Teodoroiu este plină de fotografii de epocă
Dacă îți place istoria Primul Război Mondial și își place să faci fotografii, volumul acesta bilingv (român-francez) este pentru tine. Ai imagini de pe front, din spitale, din orașele vremii, portrete de politicieni, soldați, generali, oameni simpli, hărți și, cireașa de pe tort, ai foarte multe imagini cu Ecaterina Teodoroiu. Prin aceste imagini ai acces la aproape toată viața ei: de la școala din satul Vădeni, Tîrgu Jiu, la venirea la București la școala de infirmiere, apoi la viața de pe front. Numai pentru aceste imagini și trebuie să ai această carte.
În plus, copilăria, adolescența și anii tinereții sunt redate printr-un amestec ideal de date istorice, jurnale, memorii și scrisori. Din loc în loc, autoarea Mariana Cojan Negulescu își pune imaginația la treabă și recreează, plecând de la câteva informații reale, momente importante din viața Ecaterinei Teodoroiu. Lucru care mi-a plăcut foarte mult, deoarece a umanizat cumva toate datele și evenimentele istorice prezentate în carte.
Pe măsură ce citeam cartea, am realizat că dacă Ecaterina Teodoroiu s-ar fi născut în SUA, de exemplu, am fi avut până acum un serial TV, cel puțin o trilogie cinematografică, nenumărate cărți și benzi desenate. Ce a putut să facă pe front este incredibil pentru o fată de la țară, și spun asta cu cea mai mare admirație. Printre altele… la un moment dat, a fost luată prizonieră, dar, și-a păstrat sângele rece, a scos un pistol de la sân și l-a eliminat fără drept de apel pe germanul care o păzea! În timp ce fugea a fost rănită la un picior pentru ca, după câteva zile, cu rana încă nevindecată, să fie rănită la ambele picioare. Și asta este doar o parte din aventurile prin care a trecut Ecaterina.
Ecaterina Teodoroiu: “Înainte băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!”
Nu știu cine este Mariana Cojan Negulescu, dar a făcut o treabă excelentă. A reușit să o transforme pe eroina Ecaterina Teodoroiu, căci da!, a fost cu adevărat o eroină!, dintr-un personaj prezentat de obicei în manualele de istorie într-un mod sec, plat, lipsit de orice fel de atractivitate, într-o ființă omenească, caldă, plină de viață.
Când am terminat cartea, Ecaterina Teodoroiu a devenit pentru mine o adevărată prietenă, o tânără pe care dacă războiul nu ar fi adus-o în linia întâi, ar fi fost fericită să fie învățătoare în satul natal. A fost o femeie pe care războiul nu a îngenunchiat-o, ci a determinat-o să-și depășească atribuțiile de infirmieră și să devină o adevărată războinică al cărei îndemn “Înainte băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!”, deși azi, în vremurile acestea cinice și arogante, poate părea siropos, va rămâne pentru totdeauna în istorie.
