Peneş Curcanul, eroul poemului cu acelaşi nume scris de poetul Vasile Alecsandri, a existat în realitate, fiind unul dintre eroii Războiului de Independenţă din 1877. Pe numele său adevărat Constantin Ţurcanu, Peneş Curcanul îşi doarme somnul de veci în Cimitirul Eternitatea din Vaslui, în memoria sa şi a celorlalţi nouă dorobanţi fiind ridicat un monument.
Constantin Ţurcanu s-a născut la 1 martie 1854 la Vaslui, fiind singurul copil al lui Gheorghe Ţurcan şi Mariei. Pe când avea 7 ani, părinţii l-au dus la Huşi la nişte rude mai înstărite, pentru a-l înscrie la şcoală, fiind printre puţinii copii din mahalaua în care locuia care ştia să scrie şi să citească.
Conform Adevărul, la 15 mai 1875 a intrat ca ”dorobanţ” în rândurile Regimentului 13 Dorobanţi, iar la inceputul Razboiului de Independenţă avea gradul de caporal, iar în august 1877 a ajuns sergent.
Considerat un stindard al luptei pentru independenţă, Constantin Ţurcanu a fost veteranul a patru campanii purtate de armata română: Războiul de Independenţă 1877 – 1878, al doilea război balcanic, 1913, Primul Război Mondial 1916 – 1918 şi campania din Ungaria, 1919.
După căderea redutei de la Plevna, răniţii din Regimentul 13, printre care şi Constantin Ţurcanu, au fost aduşi peste Dunăre, într-un spital de campanie improvizat la Turnu Măgurele. Aici avea să-l întâlnească pe poetul Vasile Alecsandri, care era nu doar o mare personalitate literară, ci şi om politic care a trăit şi a participat la toate marile evenimente în urma cărora a luat fiinţă România modernă.
Întâlnirea cu sergentul de la Vaslui avea să-l fixeze în memoria colectivă a românilor drept ”Peneş Curcanul” – denumirea avea legătură cu penele pe care dorobanţii le purtau la căciuli.
Poemul în care sunt descrise faptele de vitejie ale dorobanţilor de la Vaslui:
”Plecat-am nouă din Vaslui,
Şi cu sergentul, zece,
Şi nu-i era, zău, nimănui
În piept inima rece.
Voioşi ca şoimul cel uşor
Ce zboară de pe munte,
Aveam chiar pene la picior,
Ş-aveam şi pene-n frunte.
Toţi dorobanţi, toţi căciulari,
Români de viţă veche,
Purtând opinci, suman, iţari
Şi cuşma pe-o ureche.
Ne dase nume de Curcani
Un hâtru bun de glume
, Noi am schimbat lângă Balcani
Porecla în renume!” (…)
Deşi oficial întâlnirea dintre Constantin Ţurcanu şi poetul Vasile Alecsandri a avut loc după bătălia de la Plevna, la Arhivele Naţionale se află un set de cărţi poştale scrise chiar de eroul de la Vaslui, în care sunt consemnate scurte naraţiuni ce duc la o contradicţie între datele cunoscute de istoria literară şi afirmaţiile autorului lor. În cărţile poştale, Constantin Ţurcanu relatează că s-a întâlnit cu poetul Vasile Alecsandri pe Calea Victoriei, la Bucureşti.
Iată ce a scris Constantin Ţurcanu pe cărţile poştale:
„Eu mă numesc din botez Constantin Ţurcanu, însă în războiul din 1877, marele poet mi-a schimbat numele şi prenumele zicându-mi Peneş Curcanu. Aceasta s-a auzit că am fost cel dintâi care am intrat în redanul luat la 27 august 1877. (…) La luarea redanului am fost decorat de domnitorul Carol cu «Virtutea Militară», iar la 31 august la Griviţa tot de domnitorul Carol I am fost decorat cu «Steaua României» în gradul de cavaler. Acest atac l-am dat pe ziua de 31 august 1877. (…) Tot în acel an la reduta nr.2 am dat un atac fals şi am fost rănit la acea redută. La 7 octombrie tot la această redută am fost prins de cange şi, dacă nu se rupea mantaua, trebuia să fiu să fiu tras în şanţ şi tăiat bucăţi. Că tot acolo a fost prins un sublocotenent şi l-au tăiat în bucăţi şi l-au aruncat pe malul şanţului. (…) Am stat în spital până ce m-am internat. Aşa că în noiembrie 707 1877, reîntors la Regimentul meu 13 Dorobanţi Iaşi Vaslui, însă regimentul fiind distrus am fost la luptă că nu mai rămăseseră decât 300 de oameni din 1200. (…)
La 1 Decembrie 1877 am plecat la Bucureşti cu 10.000 de prizonieri turci şi într-o zi, plimbându-mă pe Calea Victoriei, m-am întâlnit cu un domn care m-a întrebat de unde sunt, cum mă numesc, ce grad am şi dacă am fost rănit. I-am răspuns că sunt din oraşul Vaslui şi mă numesc Constantin Ţurcanu, am gradul de sergent şi am fost rănit. În anul 1881, eu fiind eliberat, am văzut poezia «Plecat-am 9 din Vaslui şi cu sergentul 10». În 1913 aveam servici ca picher de stat şi eram plătit cu 150 lunar. Mi-am lăsat serviciul şi m-am înscris ca voluntar în Regimentul 25 de a merge contra bulgarilor. Tot ca voluntar în 1916, idem în 1918, idem în 1922, 1923 şi de astăzi până la moarte în armată“
Constantin Ţurcanu s-a stins din viaţă pe 15 noiembrie 1932. Îşi doarme somnul de veci la Mausoleul Peneş Curcanul din Cimitirul Eternitatea Vaslui. Legendele sunt că la momentul înmormântării poetului Vasile Alecsandri, în 1890, atunci când sicriul trebuia ridicat, s-a auzit comanda: ”Cei nouă din Vaslui şi cu sergentul zece… Ridicaţi!”, omagiul curcanilor lui Peneş.