Profesoara Rodica Zafiu, despre schimbările din Limba română: „De ceva vreme, din ce în ce mai mulți oameni răspund „cu drag” la „mulțumesc”, în contexte în care nu există o apropiere între vorbitori, ceea ce poate să șocheze.”
Limba română se schimbă în permanență, fenomen perfect normal, și din acest motiv ar trebui „ca în învățământ și în dezbaterile obișnuite să avem mult mai multă cunoaștere a schimbărilor pentru a înțelege mult mai bine stadiul actual al acesteia”, spune profesoara Rodica Zafiu.
Declarațiile au fost făcute într-o conferință susținută la Academia Română despre modelarea continuă a limbii. Rodica Zafiu a prezentat pe mai multe paliere principalele modificări în comparație cu formulele de exprimare din trecut ale vorbitorilor.
O schimbare din limba română actuală pe care a constatat-o lingvista Rodica Zafiu este faptul că din ce în ce mai mulți oameni răspund politicos în contexte în care nu există o apropiere între vorbitori, „ceea ce poate să șocheze” și a oferit exemplul răspunsului „cu drag” la afirmații precum „mulțumesc”.
„Cu drag” câteodată poate să șocheze
O schimbare este cea a experiențelor noastre cotidiene. Cred că aici foarte mulți dintre noi am constatat în ultimii ani o schimbare de natură pragmatică. Într-o situație pragmatică de schimb politicos, la o formulă de mulțumire, se răspunde cu altă formulă politicoasă – ‘mulțumesc’ are ca răspuns ‘cu plăcere’, ‘pentru puțin’.
Dar de ceva vreme, din ce în ce mai mult, ‘cu drag’, bănuiesc că l-ați înregistrat. E chiar vizibil cum se răspândește din ce în ce mai mult și chiar în situații în care nu este o apropiere între vorbitori, într-o situație de magazin sau de ghișeu și între necunoscuți, acest ‘cu drag’ poate chiar să șocheze. E deci una dintre schimbările într-un domeniu foarte mobil, cel al formulelor de politețe, al pragmaticii.
Rodica Zafiu
Rodica Zafiu, care este profesor la Facultatea de Litere a Universității din București și cercetător lingvist la Institutul ”Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române, a explicat că „schimbarea care se petrece în limba română, ca în orice altă limbă, este o realitate empirică,. O constatăm cu toții chiar dacă nu întotdeauna poate o observăm la fel de mult”.
Când alții sunt de vină…
În ceea ce privește modul în care vorbitorii curenți receptează schimbările din limbă, atât la nivel fonetic, cat și la nivel morfologic (structura cuvintelor) sau semantic (sensul cuvintelor), profesoara susține că „vorbitorii percep în general în mod negativ schimbarea” în limbă și o atribuie celorlalți.
Cred că putem să constatăm din proprie experiență că vorbitorii în general percep negativ schimbarea, cu o anumită anxietate și neapărat atribuind-o celorlalți. Cum spunea un autor al unei cărți despre schimbarea în limbă, e foarte rar ca cineva să spună ‘vai, cât de rău vorbesc eu față de bunicul meu’.
De obicei se vaită că cei din jur vorbesc rău față de el care știe cum trebuie de fapt vorbită limba. Este tema degradării limbii pe care istoriile o arată ca recurentă cu secole în urmă pentru alte culturi, dar cu destul timp în urmă și în cultura română. Fiecare generație pe rând se lamentează de stricarea limbii, degradarea limbii și așa mai departe.
Rodica Zafiu
„Inovațiile în limbă rămân de multe ori neobservate. Când sunt observate tot de multe ori sunt criticate și, uneori, sunt explicite, propuse. Sunt momente și instituții și situații în care în mod explicit încearcă să se impună o anumită modificare în limbă”, a continuat lingvista.
„În chestiunile schimbării limbii, factorii sunt atât de mulți încât putem da explicații, poate chiar tot mai avizate sau mai complexe. Dar nu putem face previziuni. Sunt prea multe și prea diferite elemente în joc încât să putem ști dacă o schimbare până la urmă se va produce sau nu, se va răspândi sau nu”, a mai precizat profesoara.
Din nou, despre „gen”
Alte exemple de schimbări în limbă sunt cele produse de gramaticalizare care, explică Rodica Zafiu, este „transformarea în timp, în decursul unor perioade lungi, a unor elemente pline, cuvinte lexicale pline, în instrumente gramaticale. De la un cuvânt plin, pe distanțe mari de timp se poate ajunge la un cuvânt cu funcție gramaticală și chiar la un afix gramatical.
„Sub ochii noștri, substantive ca ‘gen’ sau ‘tip’ devin prepoziții sau, mă rog, adverbe de comparație – ‘o casă gen vilă’. Ca să nu mai vorbim de ‘gen’ și ‘tip’ mai ales în genul limbajului tinerilor, devenit chiar așa un atenuator, un aproximator”, a mai spus profesoara.
Teama de cacofonie
Teama vorbitorilor de cacofonie este „absurdă”, a continuat lingvista. „Este o idee, pur și simplu o atitudine, o percepție a vorbitorilor ‘ceva sună prost, să evităm’. Nu e o atitudine a lingviștilor, nu e o recomandare venită neapărat de sus în jos, dar ea a avut foarte multe efecte surprinzătoare: acel „ca și” extins în ultima vreme și care probabil că a fost de mulți ales de teama de a nu provoca întâlnirea unor consoane care n-au cum să nu se întâlnească în limbă; învierea lui ‘precum’ – mult mai mulți folosesc azi pe ‘precum’ decât acum 30 și 40 de ani pentru că nu e ‘ca’, deci îl putem folosi”.
