În anul 1854, pe când avea 26 de ani, celebrul scriitor rus Lev Tolstoi s-a aflat în Focşani pentru cel puţin două săptămâni. În jurnalul său, “părintele” Annei Karenina face mărturisiri fascinante despre perioada petrecută în vechiul târg al Focşanilor, cu cinci ani înainte de Unirea Principatelor.

Lev Nicolaevici Tolstoi (1828-1910), unul dintre cei mai importanţi romancieri ai lumii, a petrecut o periodă din tinereţea sa în România, în calitate de soldat al armatei ruse. Provenit dintr-o familie bogată, dar rămas fără mamă când nu avea nici doi ani, Lev a fost crescut de bone şi servitoare la Iasnaia Poliana, unde şi-a scris majoritatea operelor şi care a devenit moşia sa după împărţirea averii cu fraţii săi.

În 1851 se înrolează în armata Rusiei, care acţiona în Caucaz, devenind doi ani mai târziu subofiţer de artilerie. Un an mai târziu, Tolstoi este transferat în armata dunăreană şi-şi petrece câteva luni la Bucureşti, unde se lasă atras de viaţa dezordonată a ofiţerimii.

În vara anului 1854, mai exact pe 31 iulie, poposeşte la Focşani, unde stă 17 zile. Avea 26 de ani, iar în jurnalul său, pe care îl ţinea din 1847, descrie momentele petrecute aici, recunoscându-şi cu francheţe obsesiile şi aplecarea spre desfrâu.

O treime din viaţă pe cal

„Cine lecturează jurnalul scriitorului rămâne surprins de rigoarea cu care îşi însemna traseul străbătut, oamenii şi locurile, dar şi toate întâmplările la care a participat sau numai le-a observat ca martor ocazional. Scriitorul, care şi-a petrecut o treime din viaţă călare pe cal avea, la vremea aceea 26 de ani, de curând fusese avansat sublocotenent şi participa la războiul Sevastopolului servind ca aghiotant al generalului Adam Osipovici Serjputovski. Asemeni tuturor copiilor din familii nobiliare, tânărul conte Lev Nicolaevici Tolstoi a îmbrăţişat şi el cariera armelor şi atunci când ţara a intrat în războiul Crimeii a trebuit să răspundă la chemarea ţării. Viitorul mare scriitor a traversat Principatele Române în primăvara anului 1854”, a declarat pentru Adevărul scriitorul tecucean Ionel Necula, care a studiat Jurnalul marelui dramaturg.

În jurnalul său, Tolstoi menţionează şi episoade savuroase, cum ar fi de exemplu agăţatul femeilor din oraş, dar şi pasiunea pe care o făcuse pentru o anume Zamfira.

Iată câteva fragmente din jurnalul ţinut cu regularitate:

1 august

“M-am sculat târziu şi toată dimineaţa l-am citit pe Schiller, dar fără plăcere şi fără poftă. După masă, deşi am fost dispus să lucrez, am scris, din cauza lenii, foarte puţin. Toată seara am petrecut-o tălălăind după fete. Multe lucruri interesante s-au întâmplat pe ziua de astăzi: şi lectura pentru ordonanţă, şi rendez-vous-ul din grădină, şi înşelătoria lui Subin. Despre toate acestea voi scrie mâine, întrucât acum este ora 2. Pentru ultima oară îmi imput lenea. Dacă iar nu lucrez mâine nimic, mă împuşc. Şi-mi mai reproşez şi nehotărârea impardonabilă cu muierile”.

2 august

“Dimineaţa am scris puţin, la <<Însemnările artificierului>>. După masă am dormit şi m-am dus la Zamfira, cu succes. /…/”

12 august

“Dimineaţa am început-o bine, am lucrat, dar seara! Dumnezeule, oare n-am să mă îndrept niciodată?! Am pierdut la joc restul banilor şi am pierdut ce nu aveam cum plăti – 3000 de ruble. Mâine îmi vând calul”.

Autocaracterizare: irascibil, lipsit de caracter şi leneş

15 august

“M-am sculat devreme şi m-am dus la Odobeşti. Într-un fel, această plimbare nu mi-a reuşit. Am scris puţin şi foarte prost, am dormit, m-am dus la curse şi seara mi-am pierdut-o acasă. Repet ceea ce am mai scris: am trei defecte principale de care trebuie să scap: 1) lipsa de caracter; 2) irascibilitatea şi 3) lenea. Voi urmări cu toată atenţia posibilă aceste trei vicii şi voi nota. Doar după aceea, dacă mă dezbar de ele, mă apuc de îndeplinirea celorlalte două reguli ale satisfacţiei şi dobândirea dragostei. Dar mă voi strădui încă de pe acum să nu le scap din vedere”.

16 august

De dimineaţă am strigat la Nikita-irascibilitate. 1) Am lenevit de faţă cu Andropol. 2). Am alergat după o muiere, cu toate că-mi dădusem cuvântul să nu mai îmbrăţişez pe nimeni cel puţin o lună, şi chiar şi atunci numai în caz de dragoste. – Lipsă de caracter. 3) Am discutat cu înflăcărare în contradictoriu-irascibilitate. 4) Deci irascibilitate-2, lipsă de caracter-1 şi lene-1. Mai important decât orice este pentru viaţa mea îndreptarea acestor vicii. Cu această frază îmi voi termina de acum înainte jurnalul, în fiecare zi“, îşi încheie Tolstoi jurnalul petrecut la Focşani, zilele următoare, găsindu-l, în drum spre Sevastopol, la Tecuci, Bîrlad şi Vaslui.

Timp de câteva luni, Tolstoi şi-a încheiat fiecare însemnare zilnică din jurnal cu cuvintele promise referitoare la viciile sale.

Lev Tolstoi a demisionat din armată în 1856 şi s-a dedicat, până la finalul vieţii, activităţii beletristice. În 1862, la vârsta de 34 de ani, s-a căsătorit cu Sofia Andreevna Berg, fiica unui medic renumit, care i-a dăruit 12 copii şi i-a fost alături până la finalul vieţii, în anul 1910.