Autor: Alan Bennett
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Leda
Anul apariției: 2009
Traducere: Smaranda Câmpeanu
Dacă m-aş întâlni mâine cu Regina-iubitoare-de-cărţi imaginată de Alan Bennett în povestioara aceasta amuzantă, i-aş propune să colaboreze la blogul nostru. Pentru că micile ei comentarii la adresa volumelor pe care le citeşte aduc atât de mult cu recenziile noastre pătimaşe, încât o văd alăturându-se, fără probleme, grupului nostru simpatic. La o adică, treacă de la mine!, o las să se semneze chiar „Regina”, dacă asta e problema… 🙂
„Alteţa Sa cititoare” e lovită destul de târziu în viaţă de pasiunea pentru cărţi şi într-un mod absolut banal: în timpul unei plimbări, dă peste un bibliobuz şi, pentru că politeţea îi este a doua natură, împrumută o carte scrisă de o romancieră de care n-am auzit în viaţa mea, Ivy Compton-Burnett, ceea ce îţi imaginezi cât de tare m-a stârnit :). Din păcate, pentru că Regina nu are un blog ca al nostru pe care să-l urmărească, alegerea s-a dovedit una mai degrabă nefericită. Prin urmare, tot din politeţe, maiestatea sa mai împrumută o carte şi… uite aşa o uriaşă pasiune pentru lectură ia naştere.
„Alteţa Sa cititoare” începe să se ascundă prin palat ca să poată citi liniştită
Bineînţeles, „so many books, so little time” e valabil inclusiv în cazul capetelor încoronate, prin urmare o cursă frenetică începe la Palatul Buckingham: regina pleacă în căutarea timpului pierdut (că tot cochetez eu cu Proust în această perioadă!), încercând să se fofileze de la îndatoririle ei pentru a se retrage cu un volum în braţe prin vreun cotlon cât mai izolat. În acelaşi timp, servitorii pleacă în propria lor vânătoare, scotocind după blestematele astea de cărţi care le-au confiscat regina :).
Cărtile dau multă bătaie de cap.
În aventurile ei literare şi nu numai, Regina este însoţită de Norman, un tânăr cultivat şi cam ciudat pe care îl salvează de la spălatul vaselor princiare, căci este singurul care pare să-i înţeleagă Suveranei brusca pasiune pentru citit. Fostul băiat în casă este avansat astfel la rangul de „amanuensis” (secretar literar), bântuind bibliotecile pentru Maiestatea sa, alegându-i cărţile, găsindu-i citate sau căutându-i cuvintele necunoscute în dicţionar.
Mai descoperea şi felul în care o carte deschidea calea către o alta, oriunde se întorcea se deschideau tot timpul uşi noi şi nu avea suficient timp pentru toate lecturile pe care voia să le parcurgă.
Regina începe să-şi oblige supuşii să citească
Cu trecerea timpului, pasiunea regală pentru citit are efecte aproape epice: Regina începe să-i oblige pe cei din jur să citească (şi îi ascultă ulterior, ca pe nişte şcolari… leşiiiin! 🙂 🙂 🙂 ), literatura devine subiect de discuţie atât în cadrul întâlnirilor oficiale, cât şi în timpul băilor de mulţime pe care le face suverana, iar gărzile regale sunt într-atât de disperate să rezolve situaţia încât, la o adică, sunt gata să arunce suspectele cărţi în aer, căci este evident că ameninţă siguranţa naţională.
Se gândea că farmecul cititului constă tocmai în indiferenţa acestuia: există ceva oarecum arogant în literatură. Cărţilor nu le pasă cine le citea, sau dacă erau citite sau nu. Toţi cititorii sunt egali, iar ea nu făcea nicio excepţie.
Fără nicio pretenţie de a răsturna topurile de literatură universală, cartea care se citeşte tot timpul cu un zâmbet pe buze este o joacă şi tot în joacă te şi sfătuiesc s-o şi parcurgi. Scrisă special pentru noi, cei peste care cad bibliotecile pe-acasă, este plină de referinţe literare, de nume de scriitori celebri şi nu prea, de titluri pe care le cunoaşte toată lumea sau nu.
După Harry Potter nu prea se omoară… 🙂
Comparaţia dintre propriile-mi opinii despre un autor sau altul şi parerile Suveranei m-a distrat la culme şi de aceea o şi iert pe Alteţa sa că nu se învredniceşte să citească Harry Potter, sub pretextul că păstrează seria lui J.K. Rowling pentru zilele ploioase (dacă nici Londra nu are zile ploioase…!!!)
În schimb, sunt 100% de acord cu părerea Reginei despre Henry James: “Oare sunt singura, scria ea, care ar vrea să-i spună vreo două lui Henry James?” 🙂
De ce a fost cartea criticată?
Surprinzător pentru mine, cartea a fost şi extrem de criticată pentru ceea ce unii au considerat nişte stridenţe „gay” pe care recunosc că eu una nu le-am sesizat neam. Adica ok, avem un personaj homosexual, dar ce anume exact a deranjat anumite sensibilităţi mie nu mi-e foarte clar. Aşa că las aici informaţia aceasta doar… ca să nu zici că nu ţi-am spus!
În schimb, eu am vrut să aflu dacă sensibilitatea ADEVĂRATEI regine a fost vreun pic perturbată de „Alteţa Sa cititoare”. Din păcate, google nu a returnat niciun rezultat la întrebarea mea „A citit Elisabeta a II-a cartea lui Alan Bennett?”, aşa ca mă gândesc ce renghi ar putea să ne joace realitatea dacă volumul în care Regina devorează carte după carte este citit de atâta lume, dar nu şi de… Regină.
P.S. Finalul cărţii este… BRILIANT!
Ce-am scris când am început să citesc „Alteţa Sa cititoare” de Alan Bennett
„Of, Norman, a spus Regina, se pare că primul-ministru nu a citit nimic din Hardy. Poate îi găseşti tu vreuna dintre vechile tale ediţii broşate să i-o oferi la plecare”.
Atât scrie pe coperta patru a acestei cărticele galbene, intitulate „Alteţa Sa cititoare”. Iar eu eram ceva de genul: Hardy, adică Thomas Hardy? Regina, adică Regina Angliei? Cele două personaje apar în aceeaşi frază? Aaaa, ok, mulţumesc, n-am nevoie de mai mult, direct la casă, „Buna ziua, aş dori să cumpăr această carte” 🙂 .
Bineînţeles că mi-a fost clar că am de-a face cu o ghiduşie adresată mai ales iubitorilor de cărţi şi, dacă ne urmăreşti deja de ceva vreme, atunci ştii că aceasta e mica mea plăcere vinovată… şi cel mai cheltuitor defect al meu 🙂 .
Volumaşul scris de Alan Bennett promite un fermecător exerciţiu de imaginaţie, în care Regina Angliei e lovită brusc de microbul cititului, prin urmare nimic n-o mai interesează din ceea ce se întâmplă în jur, spre disperarea curţii regale în special şi a Regatului Unit al Marii Britanii în general.
