Dacă m-aş întâlni mâine cu Regina-iubitoare-de-cărţi imaginată de Alan Bennett în povestioara aceasta amuzantă, i-aş propune să colaboreze la blogul nostru. Pentru că micile ei comentarii la adresa volumelor pe care le citeşte aduc atât de mult cu recenziile noastre pătimaşe, încât o văd alăturându-se, fără probleme, grupului nostru simpatic. La o adică, treacă de la mine!, o las să se semneze chiar „Regina”, dacă asta e problema… 🙂
Dacă spun despre „Fata care citea în metrou” de Christine Feret-Fleury că e o carte „drăguţă” (sau „dulcică”) parcă nu e chiar genul de informaţie pentru care ne vizitezi blogul, nu-i aşa? 🙂
Când Ana îşi pune ceva în cap, lucrurile se complică. Pentru tine, în cazul în care te implică! Aşa s-a întâmplat în urmă cu mai bine de două luni, când a găsit pe Google, la POZE (!!!) o lampă în formă de carte. Practic… a găsit aşa, într-un coş mondial, un obiect aruncat printre câteva miliarde şi a zis: „Îl vreau. Tu ştii cu internetul… Mi-l găseşti? Uite, i-am făcut şi loc în noua bibliotecă. Când mi-l iei?”