Am început să citesc „Alte lumi în afară de acestea” sau „Talismanul 3” de Stephen King la doar câteva ore după ce a intrat în biblioteca mea. Acest lucru este un adevărat record în ceea ce mă privește. Și, în același timp, un dezastru, pentru teancul din ce în ce mai mare de cărți aflate pe noptieră.
De ce rămâne „Talismanul” un basm de neuitat
Până să citesc pentru prima dată „Talismanul”, în 1998, am fost convins că din cauza lui Stephen King am devenit fan al romanelor horror. Vinovate au fost „Carrie”, „The Shining”, „Salem’s Lot”, „Christine” și „Orașul bântuIT”. Dar după ce am citit „Talismanul” am realizat că de fapt sunt fan Stephen King, indiferent de ce scrie. Și asta deoarece am simțit această carte ca pe o poveste fantastică, un basm (chiar înainte să citesc „Un basm”) plin de aventuri, cu un personaj incredibil de plăcut. Motiv pentru care am și recitit-o de câteva ori.
Schimbarea de ton din „Casa întunericului”
Apoi a venit continuarea, „Casa întunericului”, unde ceva s-a schimbat. Atmosfera de basm a dispărut, fiind înlocuită cu una apăsătoare, cruntă uneori. Fantasticul, deși este prezent, nu mai era unul de basm, ci unul sumbru, în care nu m-am simțit confortabil. Plus că personajul principal a crescut, iar foarte mult din inocența lui s-a pierdut. Pentru mine „Casa întunericului” este un excelent roman semnat de Stephen King, dar nu se ridică la nivelul cărții anterioare. Motiv pentru care am recitit-o pe aceasta o singură dată.
Și acum intră în arenă „Alte lumi în afară de acestea” sau „Talismanul 3” de Stephen King… Sunt curios cu ce va semăna: cu „Talismanul” sau cu „Casa întunericului”
