Am deschis “Alandalia” cu zâmbetul pe buze.
În fond, volumul lui Zeno Daniel Șuștac fusese, încă de la lansare, înconjurat de o aură jucăușă, poate și datorită titlului și ilustrațiilor. Opiniile celor care l-au citit, deși nu ratează satira extrem de ascuțită realizată de autor la adresa învățământului românesc, tot într-o notă veselă și luminoasă sunt scrise.
Însă eu, pe măsură ce dădeam paginile, simțeam cum îmi piere cheful de glume. În spatele fiecărui rând, fiecărei virgule, fiecărui punct, se simte cât de dezamăgit de sistemul educațional autohton este un părinte (căci Zeno Daniel Șuștac este, înainte de toate, tăticul un băiețel de 11 ani) căruia nu-i rămâne altceva de făcut decât să recurgă la satiră ca armă de apărare și, de ce nu?, de atac.
Sau… mă înșel? Se mai poate face? Mai putem îndrepta lucrurile?
Prin urmare, l-am provocat pe autor la un interviu în care am lăsat zâmbetele și metaforele deoparte ca să spunem lucrurilor pe nume.
Zeno Daniel Șuștac: “Nu este vorba de supărare, este despre dezamăgire în toate formele posibile”
Anaarecarti.ro: Cât de supărat sunteți pe sistemul educațional din Romania de ați simtit nevoia să scrieți cartea „Alandalia”?
Zeno Daniel Șuștac: De-a lungul timpului am scris – singur sau împreună cu alți specialiști – nouă lucrări de specialitate pentru adulți, profesioniști din zona medierii, negocierii, juridicului, unele premiate, unele traduse, altele fiind printre cele mai reprezentative din segment. Mereu am susținut educația socială, asumarea, implicarea. Uzanța scrisului nu a fost descoperită recent, ea există de un deceniu și jumătate.
Noutatea constă în faptul că „Alandalia” este o carte și pentru copii, este un prim exercițiu în această direcție. De ce o carte despre sistemul educațional? Pentru că în mult prea multe cazuri discutăm despre un sistem strâmb, surd, indiferent, cu voia directă sau indirectă a unora dintre cei care îl compun. Lipsa voinței de a mișca lucrurile, lipsa atitudinii, ascunderea sub preș a problemelor sunt principalele metehne educaționale.
Sistemul românesc de învățământ gravitează între reușite punctuale, realizate preponderent prin eforturi personale, și neîmpliniri generalizate cauzate de lipsa de implicare a statului. Fiecare elev este pe cont propriu și tot ce are este sprijinul familiei (atuci când există) și suportul unor profesori dedicați (atunci când sunt prin preajmă). Politizarea educației a dus la perpetuarea lipsei de consistență și moralitate, la absența meritocrației și la apariția unor personaje needucate care au ajuns să conducă – ce ironie! – chiar Educația. În consecință, nu este vorba de supărare, este despre dezamăgire în toate formele posibile. Prea mulți directori „persoane importante”, prea mulți mari mahări, prea mulți aghiotanți insipizi, prea mulți „conțopiști”, prea puțină Educație!
„Politizarea este cancerul educației românești!„
Anaarecarti.ro: Care au fost situațiile de care v-ați lovit la școală ca părinte și care v-au înfuriat cel mai tare?
Zeno Daniel Șuștac: Situațiile de acest tip identificate și pe grupul “Părinții elevilor din România” (pe care l-am fondat la începutul pandemiei și care a ajuns la aproape 20.000 de membri), au intrat deja în folclorul educațional autohton: monstro-temele care par a fi pentru generația viitoare, nu pentru ziua următoare, recurența principiului dalian „Memorez deci exist!”, întorsogramele școlare încărcate și puțin folositoare, persistența principiului păgubos „Mult însemnă automat și bine!” etc.
Anaarecarti.ro: Care este cel mai… alandala lucru din învățământul românesc pe care l-ați schimba imediat dacă ați putea?
Zeno Daniel Șuștac: Politizarea este cancerul educației românești! Funcțiile de conducere din minister, inspectorate, universități și școli sunt oferite în mod tradițional – ca recompensă pentru serviciile aduse partidului – unor specimene obediente, goale pe interior, fără veleități intelectuale, dar cu puternice conexiuni politice. Ei, parveniții momentului, ajung să dea ora exactă și să fie personajele relevante ale învățământului autohton ducându-l mai mereu în direcția nepotrivită. În fața lor ajung să tremure profesioniștii domeniului și să sufere generații întregi de elevi! Țara în care miniștrii Educației din ultimii 30 de ani nu au provenit din rândul elitelor, ci din rândul utililor, este inevitabil alandala.
Reacții negative?
Anaarecarti.ro: Ați avut și reactii negative la apariția cărții? Poate din partea autorităților, poate din partea profesorilor?
Zeno Daniel Șuștac: Reacțiile au fost uluitoare, mult peste așteptări! Primul tiraj a fost epuizat în doar câteva zile, vânzările decurg excelent. Cititori au lăsat scurte recenzii mai mult decât încurajatoare:
– „Exact cartea de care au nevoie profesorii, elevii și părinții la început de an, nu are voie să lipsească din biblioteca niciunei școli! ”
– „O carte atat de emotionanta, cu niste mesaje de care ar trebui sa tinem cont! ”
– „Alandalia este o adevărată revelație, nu mă așteptam la o astfel de lectură cu efect energizant. Viața complicată de elev sau profesor în România nici nu putea fi descrisă mai inspirat. Originalitatea lucrării este incontestabilă, cartea abundă în mesaje adânci și în mesaje codificate. În mod clar nu este o carte pentru oricine. ”
– „O radiografie a invatamantului românesc. O carte scrisa cu ironie fina, cu umor care poate fi citita la orice varsta. ”
S-a încercat interzicerea cărții în unele biblioteci școlare
– „O carte excelenta pentru copii, o carte in care ei se pot regasi, care le valideaza tot ceea ce traiesc in sistemul de educatie romanesc. ”
– „O super carte cu tâlc potrivită pentru aproape toate vârstele (10+). Conține doze generoase de ironie fină și bună dispoziție. Nu este o carte obișnuită, este total atipică, are mesaj subliminal și morală adâncă. Privește educația într-un mod aparte. Educația este ceva cu adevărat prețios pentru care fiecare dintre noi merită să lupte, cu atât mai mult cei mici. Un copil care va citi cartea va prinde și mai mare drag de citit și își va aprecia și mai multii dragii dascăli. ”
Totuși, legenda spune că un misterios inspector școlar și un promițător secretar sau subsecretar de stat au încercat interzicerea cărții în bibliotecile școlare dintr-un anumit ținut, din motive care țin de asemănările dintre un fost ministru al educației și un personaj din carte. O chestiune măruntă despre un hoț notoriu de vacanțe… Dar există atât de multe legende în Alandalia că nici nu mai știi căreia să îi dai crezare!
