Recunosc, mi se întâmplă tot mai rar ca o carte să mă surprindă. Însă “Alandalia”, volumul semnat de Zeno Daniel Șuștac, a reușit. Și nu o dată!
“Alandalia” de Zeno Daniel Șuștac, una dintre cele mai neobișnuite apariții editoriale din ultima vreme, este propusă de editura Creator, care îi face volumului o prezentare clară și fermecătoare. La prima vedere…
Pentru neobositul băiat de unsprezece ani, presiunea era un lucru obișnuit. O resimțea zi de zi la școală. Cu toții puneau presiune, de la asistenți, la oamenii de serviciu, la profesori sau directori. Acesta era rolul principal al școlii. Cu cât rezistai unei presiuni mai mari, cu atât erai mai apreciat în Alandalia.
Prezentarea oficială a cărții „Alandalia” de Zeno Daniel Șuștac
Ce poate fi mai limpede de atât? Însă te voi ruga să nu te lași păcălit(ă), așa cum am fost eu. Căci Alandalia este departe de a fi o carte simplă. Mie una mi se pare chiar imposibil de încadrat într-un singur gen literar. Sau în două. Sau chiar în trei! Satiră despre sistemul educațional din Romania, young adult fiction, manifest social… Plus o serie de ilustrații emoționante realizate de Florin Daniel Căldărușă.
Prin urmare, l-am rugat pe autorul cărții, Zeno Daniel Șuștac, să facă puțină ordine pe aici, ca să nu iasă din tastatura mea un text de-a dreptul… alandala.
Cum își prezintă autorul cartea “Alandalia”
Zeno Daniel Șuștac: “Dincolo de satiră educațională, carte manifest sau miniroman constructiv, „Alandalia” este o culegere de tipologii educaționale autohtone și universale, o antologie de situații nepotrivite din sălile de clasă și un ghid succint de „supraviețuire școlară” în condiții potrivnice. Un glosar al absurdului din Educația contemporană!
Tărâmul Alandaliei este un loc al experimentelor educaționale neinspirate sau chiar neghioabe, în care nu există plase de siguranță și nu există alternative. Linia de demarcație dintre distopic și real este fină. Lumea Alandaliei este inedită, unică, surprinzătoare. Nu este genul de carte care seamănă cu vreo altă scriitură. Este un roman potrivit pentru mari și mici, pentru elevi, profesori și părinți, o lucrare de neratat de cei pasionați de Educație.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI
Cartea deja genereaza efervescență în cancelariile școlilor din România. Nici nu are cum să fie altfel, mulți profesori recunosc porțiuni de „Alandalia” în activitatea lor profesională. Câteodată seamănă leit – prin absurdul situațional pe care îl propune – cu realitatea din sistemul românesc de învățământ. Dacă până mai ieri, în fața resemnării se rostea simplu “România!” și se ridica neputincios din umeri, după apariția lucrării exclamația este pe punctul de a se transforma în denumirea cărții despre care vorbim.
Alandalia explorează carențele unei lumi educaționale disfuncționale
Desigur, fără doza de resemnare aferentă, „Alandalia” este o carte care propune ieșiri curajoase, rezolvări neașteptate și remedii de negândit. Dacă ești elev, cartea te îmbie să îndrăznești mai mult, să privești mai sus, să continui să visezi. Dacă ești profesor, te face să zâmbești, te face să apreciezi foarte mult ceea ce faci tu în viața de zi cu zi și să realizezi – poate mai mult decât oricând – impactul pe care îl ai „ca om care formează” asupra copiilor din fața ta.
„Alandalia” explorează carențele unei lumi educaționale disfuncționale, lume pe care insistăm să o păstrăm mulți ani de acum înainte. O zi în care nu înveți nimic profund, util, remarcabil este mereu o zi pierdută. O școală care nu îți este aliat sau sprijin este un edificiu imperfect. Valurile de violență din scolile publice din ultimii ani indică o lume educațională pierdută de sub control.
Nu întâmplător în „Alandalia” avem un exponent al acestei lumi în persoana energicului Țăndărel Pocnescu, companionul școlar nedorit, dar imposibil de evitat în viața de elev. Tipologia respectivă este prezentă în fiecare unitate școlară, sub forme și manifestări diferite.
Alandalia nu este doar despre sistemul de învățământ autohton
„Alandalia” nu este doar despre sistemul de învățământ autohton, este în mare măsură și despre sistemele de învățământ contemporane. Alegerea de a face desene rupestre sau de a folosi tableta grafică – pentru a face referire la abordări extreme – nu ar trebui să fie una dificilă. Și totuși este! Motivul trebuie căutat în zona cu stereotipii educaționale, lipsă de substanță, formalismul excesiv, reguli absurde și direcții greșite.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI
Școala osândă, școala răsturnată, școala fără scop din „Alandalia” este condusă de directorul Persoană-Importantă, tipologia deloc distopică a unui anumit fel de conducător de instituție educațională. Decidentul suprem din „Alandalia” este Marele Ștaif, o reprezentare amuzantă a decidentului politic de oriunde. Universul personajelor din cancelariile daliene este completat de Conțopel Scrijelescu, hoțul de vacanță, de profesorii Țâfnă, Semn-de-Carte, D.Ispravă, Sever Nepriceputeanu și Strâmbă-Nas, de consilierul școlar Tâlc și de multe alte personaje. Personajul principal, Logo împreună cu prietenii săi Memo și Spam ne înfățișează parcursul dificil, cu multiple elemente de ostilitate pe care trebuie să-l urmeze elevii dalieni: zdruncinătoare, întorcătoare, interzicerea bunei dispoziții, monstro-teme, materii aiuritoare etc.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI
Dacă până acum nu ați auzit despre ele este momentul: chinmie, înfiormatică, întorsomatică, geograscriere, tristorie, biologingie etc. Principiile călăuzitoare erau ”Teme în exces, cât mai mult și cât mai des” și ”Memorez deci exist”. Și evident, ce nu este cuprins în programa școlară, pur și simplu nu există! Nu-i așa că sună cunoscut? Pe scurt, este o carte manifest, o carte de atitudine, o satiră educațională, o carte adâncă, o carte cu mesaj puternic, în care setea de cunoaștere și dragostea de carte înving în ciuda întorso-școlii parcă proiectate pentru a conduce spre nereușită. Ca-n viață!
Primul critic: chiar fiul autorului
Sursa de inspirație a cărții a fost chiar fiul autorului. Zeno Sebastian are 11 ani și este în clasa a cincea la un colegiu din Timișoara. Nu a fost doar primul cititor al tatălui său, ci și primul sau critic 🙂 .
“Fiul meu este un autodidact desăvârșit. Informatica și limba engleză se numără printre pasiunile lui. Nu renunță ușor la ce își pune în minte. Este mult peste ce eram eu la vârsta lui, altă generație, alt aluat”, își descrie Zeno Daniel Sustac băiatul, fără să-și ascundă mândria din voce.
Și pentru că am tot văzut că tatăl nu mai prididește cu interviurile, dar și pentru că știi că noi, pe anaarecarti.ro, facem lucrurile altfel, uneori chiar… alandala, l-am rugat pe fiu să intervină în discuția pe care o aveam cu autorul și să ne spună câteva cuvinte despre “ghidușia” aceasta de carte.
„Bună, mă numesc Șuștac Zeno Sebastian, am 11 ani, sunt pasionat de citit și am onoarea să particip la un asemenea interviu. Într-adevăr, eu am fost sursa de inspirație a cărții scrise de tatăl meu, am fost primul cititor și critic. Tatăl meu a ținut cont de observațiile mele, am avut și eu o contribuție la realizarea proiectului. Cel mai mult, la poveste, mi-a plăcut intervenția lui Logoree Trăncănescu (protagonistul aventurii din Alandalia) la festivalul murăturilor, am admirat curajul său de a nu se lăsa învins de niciun obstacol; nu am fost încântat de reamintirea situațiilor neplăcute pe care copiii trebuie să le întâlnească în școli. Cel mai mult mi-a plăcut că nimic nu poate sta în fața educației cu zâmbetul pe buze! ”
Zeno Daniel Șuștac – un altfel de CV
Zeno Daniel Șuștac: “M-am născut în Alandalia sau eu am creat Alandalia, nu mai rețin exact. Mă simt confortabil atunci când scriu, când vorbesc în public, când particip la emisiuni tv, când acord interviuri, când susțin cauzele în care cred.
Ca elev am fost mereu un năzdrăvan, le-am făcut pe toate de la spartul geamurilor cu mingea de fotbal, la spartul tablei cu colegul de clasă! Am fost mereu un dușman al tăcerii apăsătoare din sala de clasă, mereu simțeam nevoia să anim – regulamentar sau nu – atmosfera.
Ca părinte sunt atipic, nu îmbrățișez automat toate uzanțele specifice. Pe scurt, dacă toți procedează într-un anumit mod într-o situație dată, este puțin probabil să fac și eu acest lucru fără rezerve.
Filosofie, astrofotografie și muzică rock
Sunt un om de echipă. Nu sunt un apoleget al resemnării, consider că mereu lucrurile pot fi duse în direcția corectă. Profesia de avocat mă reprezintă, nu imi place postura de spectator, o prefer pe cea de jucător sau arbitru. Am stat un număr de ani la catedră în învățământul superior, am experimentat toate posturile educaționale. Din interiorul sistemului andalez mi-am reconfirmat faptul că educația are imperfecțiunile sale, din Aiurea de Nord până în Brambura de Est. În școala românească meritocrația urmează cursurile la fără frecvență. Mimetismul social nu este unul dintre favoritele mele, la fel nici tiparele sociale consacrate.
Sunt pasionat de filosofie, astrofotografie și muzică rock. Vă furnizez un element alandala, sunt doctor în filosofie, iar pe unele site-uri apar – atunci când se vorbește despre Alandalia – ca fiind medic, deși profesia mea este cea de avocat. Anii mei de școală sunt compuși din două cifre și încep cu un număr par diferit de zero. Am experimentat multe ipostaze profesionale: avocat, președinte de ONG, redactor sef al unei reviste naționale, arbitru la curtea de arbitraj internațional, mediator, practician în insolvență, formator, evaluator, examinator, trainer, expert internațional, key speaker, conducător de instituție națională, scriitor, purtător de cuvânt etc.
Consider că mai presus de profesie se află familia, nici măcar nu există termen de comparație cât de mare este distanța dintre cele două, evident, în defavoarea profesiei! Cel mai „alandala” lucru pe care l-am făcut și pe care continui să îl fac este să spun lucrurilor pe nume, fără ocolișuri, temeri nejustificate sau false pedanterii. Inclusiv atunci când vine vorba despre Educație!”
