William Blake este considerat astăzi unul dintre poeţii reprezentativi ai romantismului din Anglia, un mistic şi un artist desăvârşit. În urmă cu 3 secole însă, contemporanii săi nu îl vedeau nici pe departe ca pe o figură de seamă.
Poet, pictor şi gravor, William Blake a venit pe lume pe 28 noiembrie 1757 şi a fost al treilea din cei şapte copii ai unei familii stabilite în districtul Soho, Londra.
Atras de pictură încă de mic, William Blake obișnuia să copieze gravurile antice greceşti aduse de tatăl său, un cunoscut negustor al vremii. Părinţii i-au remarcat talentul şi l-au susţinut în demersul său artistic. L-au înscris la o clasă de pictură, unde s-a familiarizat cu operele lui Michelangelo, Rafael sau Albrecht Dürer.
Profeţia De La 14 Ani: Maestrul Gravor Care A Fost Spânzurat
Revista Agora Artelor notează că în ,,Vala sau cei patru Zoa”, una dintre cărţile profetice ale lui William Blake, se regăseşte o relatare interesantă despre perioada copilăriei, care s-a dovedit definitorie pentru spiritualitatea poetului.
,Familia a decis că la vârsta de 14 ani William să urmeze studiul gravurii cu un maestru. La început, tatăl sau l-a dus la William Ryland, un binecunoscut gravor, însă Blake s-a opus, spunându-i tatălui său că omul are o față ce îi spune că va fi spânzurat (de altfel, profeția aceasta s-a și adeverit, doisprezece ani mai târziu).
,,Vala sau cei patru Zoa”
La 15 ani, în 1772, Blake a ajuns ucenic al gravorului James Basire, iar 7 ani mai târziu a devenit la rândul său gravor profesionist. Astfel, după perioada de început, când i-a imitat pe marii clasici, William Blake a trecut la gravuri proprii, majoritatea având la bază teme religioase. În plus, a ilustrat cărţile unor scriitori şi a reuşit chiar să îşi deschidă propria tipografie. În ultimii ani de viaţă, Blake a început să lucreze la ,,Cartea lui Iov”, iar în 1826, cu un an înainte de a muri, a primit sarcina de a ilustra ,,Divina Comedie” a lui Dante.
Deşi lucrarea a rămas nefinalizată, specialiști citați de Adevărul susțin că ilustraţiile pe care a apucat să le realizeze sunt considerate unele dintre cele mai reuşite.
În paralel cu interesul manifestat pentru pictură, William Blake a fost atras de foarte tânăr şi de domeniul poeziei. În 1783, la 26 de ani, şi-a tipărit singur ,,Schiţe poetice”, prima sa carte de versuri, ale cărei gravuri însoţitoare le-a colorat manual. Au urmat apoi şi alte volume, printre care ,,Cântecele Inocenței”, ,,Cântecele experienței”, ,,Căsătoria Raiului cu Iadul” sau ,,Viziunile Fiicelor Albionului”.
Micul William Blake, între Îngerii Din Copaci şi Loviturile Tatălui
Aspectul cel mai dezbătut din viaţa lui William Blake a fost înclinaţia pentru zona misticului, viziunile cu Dumnezeu, îngeri şi demoni. Una dintre cele mai relevante astfel de viziuni a fost prezentată de Max Blecher în ,,William Blake – vizionar genial și chinuit”:
Când au timp – și timp este destul în acel secol – negustorii stau de vorbă cu micul William Blake și îl întreabă ce-a mai văzut în plimbările lui pe câmp, iar el le povestește, cu infinită seriozitate, că a văzut un copac încărcat cu îngeri, ca niște stele, și alți îngeri mergând în rând cu semănătorii. Îngeri mergând în rând cu semănătorii? Poate că au fost femeile semănătorilor? îl întrerupse cineva. Ba nu, erau îngeri, răspunde William cu inocența pură a viitorului poet, erau îngeri și semănau grâu .
Max Blecher, ,,William Blake – vizionar genial și chinuit”
John Clark Strange, unul dintre biografii lui Blake, notează şi el despre îngerii pe care micul William povestea că îi vede prin copaci şi scrie că tatăl viitorului poet nu era deloc încântat de povestirile sale, motiv pentru care nu de puţine ori l-ar fi biciuit, mama fiind cea care îl salva de fiecare dată.
În epocă, şi nu numai, nu puţini au fost cei care au avut îndoieli în legătură cu sănătatea mintală a poetului. Alexander Gilchrist, un alt biograf al lui Blake, a scris însă că la o petrecere unde erau invitaţi mai mulţi artişti ai vremii, Blake ar fi povestit un episod din care reieşea clar că sănătatea sa nu era afectată.
Seara trecută, în felul său calm obişnuit, în timp ce mă plimbam, am dat de o pajişte, iar în colţul ei cel mai îndepărtat, am văzut o turmă de miei. Apropiindu-mă, pământul s-a umplut de flori, iar locuitorii lânoşi erau de o frumuseţe pastorală incredibilă. Dar m-am uitat din nou şi s-a dovedit că nu era o turmă în viaţă, ci o sculptură frumoasă.
William Blake
Întrebat de o interlocutoare unde poate fi admirată respectiva sculptură, Blake ar fi răspuns ,,Aici, doamnă”, atingându-şi fruntea.
Mormântul Poetului, Pierdut Într-o Grădină Publică
În ultimele ore de viaţă, William Blake a realizat portretul soţiei care îl plângea la căpătâi. A murit pe 12 august 1827 şi a fost înmormânt 5 zile mai târziu, în ajunul aniversării a 45 de ani de la nunta cu Catherine. Femeia, cândva o tânără săracă şi analfabetă, îl cucerise datorită bunătăţii şi compasiunii de care dădea întotdeauna dovadă şi i-a fost sprijin de nădejde în timpul relaţiei de aproape jumătate de veac.
Cimitirul Bunhill Fields din Londra, unde William Blake îşi dormea somnul de veci, a fost bombardat în cel de-Al Doilea Război Mondial, iar peste ani a fost transformat în grădină publică. Cum Blake a fost considerat mult timp un disident şi nu un artist valoros, municipalitatea a păstrat doar două pietre funerare din vechiul cimitir, iar restul au fost mutate, cea a poetului ajungând lângă obeliscul dedicat lui Daniel Defoe.
La începutul anilor 2000, Carol şi Luis Garrido, mari admiratori ai operelor semnate William Blake, au considerat că acesta merită mai mult decât o piatră funerară pe care să stea scris ,,în apropiere se regăsesc rămăşiţele lui William Blake şi ale soţiei sale, Catherine Sophia”. Ei s-au transformat în detectivi amatori şi pornind de la cele două morminte rămase în vechiul cimitir, după doi ani de căutări, au reuşit să descopere mormântul poetului.
,,Când vezi piatra pe care scrie <<în apropiere >>, e atât de vag. Am vrut să ştim locul exact”, spunea unul dintre cei doi ,,detectivi”.
,,Ar Trebui Să Fie La Fel De Respectat Ca Shakespeare”
Mediafax notează că din 2006, de când a devenit public faptul că locul exact unde fusese înmormântat poetul a fost descoperit, Societatea Blake a obţinut aprobările necesare de la autorităţile locale şi a strâns suma de 30.000 de lire sterline pentru a amplasa o nouă piatră de mormânt, care a fost inaugurată în august 2018, la 191 de ani de la moartea poetului.
Printre cei prezenţi la evenimentul de dezvelire a plăcii, alături de romancierii Philip Pullman sau Tracy Chevalier, a fost şi Bruce Dickinson, solistul trupei heavy metal Iron Maiden, care a ţinut un discurs emoţionant.
,Cred că ar trebui să fie la fel de respectat ca Shakespeare pentru contribuţia la crearea spiritului englez şi a unei încăpăţânări originale englezeşti, care încă mai este, slavă Domnului, vie şi bine mersi.
Bruce Dickinson, solistul trupei heavy metal Iron Maiden
William Blake este astăzi considerat primul poet romantic din literatura engleză, iar într-un sondaj BBC din 2002 se clasa pe locul 38 în topul celor mai importanţi britanici ai tuturor timpurilor. Mai mult, deşi a fost ignorat de contemporani, în epoca modernă referinţe la poemele sale se regăsesc în textele lui Bob Dylan sau Allen Ginsberg, dar şi în cinematografie. ,,Tigrul”, unul dintre cele mai cunoscute poeme ale lui William Blake, este citat în ,,Crimele din Mica Italie”, pelicula regizată în 1973 de Martin Scorsese, iar imaginea dragonului din titlul continuării celebrului thriller ,,Tăcerea mieilor” este împrumutată tot din opera lui Blake. Specialiştii consideră că şi numele celebrei trupe rock The Doors, împrumutat de Jim Morisson dintr-un roman al scriitorului britanic Aldous Huxley, era, de fapt, adaptat din poemul lui Blake, ,,Căsătoria Raiului cu Iadul”.
Citate din volumul ,,Căsătoria Raiului cu Iadul”
„Proverbele iadului”
😈Calea excesului duce la palatul înțelepciunii.
😈Prudența e o fată bătrână, bogată și urâtă căreia îi face curte Neputința.
😈Un nebun nu vede același copac pe care îl vede un înțelept.
😈Cel al cărui chip nu strălucește nu va deveni niciodată o stea.
😈Ceasul măsoară orele de nebunie, însă înțelepciunea – niciun ceas n-o poate măsura.
😈Un trup mort nu-și răzbună rănile.
😈Ceea ce acum e dovedit odată abia de-a fost imaginat.
😈Cel care ți-a îngăduit să i te impui te cunoaște.
😈Niciodată nu înveți ce e suficient până când nu înveți ce e prea mult.
😈Șobolanul, șoarecele, vulpea, iepurele – caută rădăcinile. Leul, tigrul, calul, elefantul – caută fructele.
😈Nu există progres în absența contrariilor.
” Argument”
„Cândva umil, și pe-o cărare periculoasă,
Cel drept s-a aținut de-a lungul
Văii morții.
Acolo unde cresc spini sunt plantate roze
Iar pe maidanul sterp
Cântă albinele.”
