Clasamentul lecturilor din 2025:
- Locul 1 (Cea mai bună scriitură): Autobiografia de José Luís Peixoto – O explorare magistrală a identității.
- Locul 2 (Cea mai mare încărcătură emoțională): Familia Thibault de Roger Martin du Gard – O frescă socială monumentală, recitită cu ochi de adult.
- Locul 3 (Cel mai puternic impact): 1984 de George Orwell – Un clasic distopic care se dovedește înspăimântător de actual.
- Locul 4 (Surpriza anului): Măsurarea lumii de Daniel Kehlmann – O combinație rară de matematică, istorie și umor irezistibil.
Verdictul anului 2025: Anul acesta a fost marcat de recitiri și de descoperiri întâmplătoare. De la dramele de familie nobelizate până la umorul fin german, topul meu din 2025 reflectă o diversitate de genuri. Îl recomand cititorilor care caută profunzime, nostalgie și scriitură de calitate superioară.
Îi invidiez sincer pe cei care la finalul fiecărui an ne arată câte cărți au citit în total și ne dezvăluie care s-au calificat în top 3. Sau 5. Sau 10. Mie de ce nu-mi iese așa magie 🥺?!!!!
În primul rând, pentru că nu știu să-ți spun câte cărți am citit. Adică da, există o listă în caietul meu de notițe. Doar că fiecare dintre ele vine însoțită de alte câteva. Pe unele le parcurg cap-coadă. Pe altele, doar le răsfoiesc. Uneori citesc un capitol. Alteori, o treime. În unele cazuri, verific sau contraverific o informație înainte să mă apuc să scriu un articol pe blog. Sau, pur și simplu, mă uit la poze (de exemplu, dacă vreau să văd anumite picturi). Apoi, deschid alte volume ca să aflu detalii despre acele picturi. Etc, etc. Și atunci, cum le număr?
Ufff.
Apoi, clasamentul. Anul acesta, MI-AM IMPUS să-l fac și eu.
Nu se mai poate, Ana! Prea te fofilezi! Ce e așa de complicat?! Alege 3 cărți și gata!
Prin urmare, de vreo săptămână tot aleg. Tot mă hotărăsc și mă răzgândesc. Șterg și scriu din nou. Tai. Șterg tăietura. Și tot așa. Gândul că aș putea să fac o nedreptate care să capete valoare absolută odată cu publicarea articolului pe blog îmi dă frisoare.
(Bine, pentru frisoane s-ar putea să fie de vină răceala care m-a lovit anul acesta fix de Crăciun. Dar, de dragul impactului dramatic, să uităm acest detaliu).
Dar… gata! Azi e momentul cel mare!
Cum arată topul cărților mele preferate în 2025
Iată care au fost cele 4 cărți (căci cine s-a putut opri la 3?! eu sigur – nu!) care mi-au plăcut cel mai mult în 2025:
1.Autobiografia de Jose Luis Peixoto (Editura Trei, 2020)
În iulie, când scriam recenzia, spuneam că era cea mai bună carte pe care o citisem până în acel moment în 2025. Jumătate de an mai târziu îmi mențin părerea. Recenzia o poți citi AICI.
2.Familia Thibault de Roger Martin du Gard (Editura pentru Literatură Universală, 1962)
Dacă primul loc aproape că s-a impus de la sine, de la poziția a doua au început bătăile de cap. Și de inimă. Am reușit, cu mare greutate, să mă decid să acord argintul nobelizatului Roger Martin du Gard doar pentru că pentru mine Familia Thibault are și o valoare romantică neprețuită.
A fost una dintre cărțile mele preferate ale tatălui meu, iar mie mi-a bântuit adolescența. Prea grea, prea complicată, prea stufoasă (3 volume!) pentru o minte de adolescentă zăpăcită, cartea m-a fascinat, deși mi-era evident că n-o înțeleg. De unul dintre frații Thibault m-am îndrăgostit etern (pentru ca azi, când am recitit-o, să nu pot să-l sufăr). Pe celălalt frate Thibault l-am detestat din tot sufletul (pentru ca azi să fac o adevărată pasiune pentru el). Iar finalul… la prima citire nu ne-am întâlnit 🙈. M-am împotmolit în toate acele capitole interminabile despre politică și acolo am rămas. Azi, însă… vai!… mi-a rupt inima de cititoare. Am plâns efectiv în timp ce speram, pagină după pagină, să am de-a face doar cu o figură de stil, iar el… să trăiască. Pur și simplu, să trăiască.
Recenzia o vei putea citi curând. Sper!
Atâta vreme cât o femeie vorbește despre un bărbat cu o asemenea ură înseamnă că îl are încă în sânge.
Roger Martin du Gard, „Familia Thibault”
(De ce nu este reeditată această carte?!!!)
3.O mie nouă sute optzeci și patru de George Orwell (Editura Polirom, 2019)
Locul trei revine tot unei recitiri. Nu o să reiau motivele pentru care am redeschis cartea. Și pentru că le poți afla din recenzia mea de AICI, și pentru că prefer să le uit ca pe un vis urât. Cartea rămâne însă una dintre cele mai puternice din tot ce-am citit eu vreodată.
4.Măsurarea lumii de Daniel Kehlmann (Editura Humanitas, 2007)
A fost, poate, surpriza anului pentru mine pentru că am ajuns s-o citesc efectiv din întâmplare. Menționată într-una dintre cărțile în care căutam o cu totul altă informație (asta apropo de ce vorbeam la începutul articolului!), ceva legat de Măsurarea lumii, efectiv, a strălucit.
De un umor irezistibil și cu totul neașteptat (pentru că, serios acum, cum poate fi atât amuzantă o carte despre un matematician?!), Măsurarea lumii de Daniel Kehlmann a fost un adevărat deliciu, iar eu mă bucur că mi-am ascultat instinctul.
Recenzia o vei putea citi curând. Să n-am parte de cozonac dacă n-o să fie așa!
(Eu dețin cartea într-o ediție mai veche, care nu cred că se mai găsește, dar să știi că a fost reeditată la Editura Trei, în caz că te tentează să-i dai o șansă)
Ce-a citit colegul Oliver în 2025?
Oliver: Iată tradiționala mea postare ”Cărțile lui 2025”. Din fotografie lipsește una, ”Malavita”, dar trebuie să mă credeți pe cuvânt că sunt 37 de cărți citite de la început până la final. 99% sunt deja recenzate, o parte din ele sunt pe blog, iar cele care nu sunt se află în seifurile anaarecarti.ro.
Genurile literare se împart cam așa: Stephen King – 3 
, Thriller – 15, SF – 7, Fantasy – 4, Horror – 1, Beletristică – 3, Istorie – 1, Comics – 3. Din fericire, mi-a plăcut tot ce am ales să citesc, așa că majoritatea au patru sau cinci stele.
Topul meu este:
Să nu clipești – Stephen King
Ubik – Philip K. Dick
Refugiul spionilor – Tess Gerritsen
Diaconul King Kong – James McBride
Copilul Domnului – Cormac McCarthy
Toți cei păcătoși sângerează – S.A. Cosby
