Cărți cu mirese fericite… Cad pe gânduri… N-are cum să fie prea greu… E plină literatura! Sau… nu?
“Recomandă-mi o carte cu o nuntă fabuloasă, cu o mireasă fericită, cu love, d’astea!”, mă roagă amica mea care anul acesta se mărită şi al cărei entuziasm creşte exponenţial pe măsură ce se apropie… Data. De când a spus “Da”, nu-mi vorbeşte decât despre rochii, volane, invitaţii, meniu, iar eu rezist cu încăpăţânare pe baricade, în speranţa că atitudinea mea de acum va conta în ochii ei mai mult decât faptul că la petrecerea de nuntă voi sta o oră înainte s-o şterg (aşa cum procedez de obicei… ufff, am alergie la petreceri!).
Bun!
Acum, cine mă cunoaşte ştie că eu iau foarte în serios cereri de genul acesta. Dacă tot îţi recomand/îţi împrumut o carte, atunci vreau să fiu sigură că o să-ţi placă. Îmi ţin chiar scorul de reuşite/nereuşite în “domeniu”.
Prin urmare: cărți cu mirese fericite… Cad pe gânduri… N-are cum să fie prea greu… E plină literatura! Sau… nu? Sigur am citit ceva, pe undeva! Sau… nu prea? Incredibil, nu-mi vine nimic în cap. Ok, fără panică: fug la bibliotecă şi încep să răscolesc printre cărţi. Rezultatul căutărilor mele e… CA-TAS-TRO-FAL!
Cărți cu mirese fericite… not! “Marile speranţe” de Charles Dickens
- “Marile speranţe” de Charles Dickens. E cartea perfectă pe care să i-o dăruieşti unei viitoare mirese… dacă vrei să-i sugerezi că s-a îndrăgostit de un nenorocit! Şi că trebuie să iasă urgent din această relaţie ca să nu rişte să ajungă precum biata domnişoară Havisham. Dacă îţi aminteşti, după şocul trăit atunci când marea ei iubire a părăsit-o FIX în ziua căsătoriei, biata femeie îşi va petrece tot restul zilelor îmbrăcată în rochia de mireasă, lângă tortul de nuntă rămas neatins pe masă. Cumplit!
- “Jane Eyre” de Charlotte Brontë. O fi Jane personajul meu feminin preferat, dar te rog să nu-i vorbeşti de cartea aceasta unei viitoare mirese. Ce vrei, să pună detectivii pe urmele logodnicului ca să vadă dacă nu ascunde vreo soţie nebună prin pod?! Vezi-ţi de treabă!
Cărți cu mirese fericite… not! “Doamna Bovary” de Gustave Flaubert
- “Doamna Bovary” de Gustave Flaubert. Daaaa, cum ar fi?! Amica mea pregăteşte nunta visurilor ei, iar eu să-i recomand o carte în care Emma îşi doreşte o ceremonie fabuloasă, elegantă, la miezul nopţii, la lumina torţelor, să rămână cu gura căscată tot târgul şi sfârşeşte, la presiunea tatălui, prin a avea o petrecere ţărănească la care au venit 43 de persoane! Care s-au aşezat în jurul unei mese şi nu s-au mai ridicat de acolo ore în şir! “Masa era pusă sub şopronul droşcăriei. Erau pe ea patru muşchi întregi de vacă, şase tocane de pui, viţel la tigaie, trei jigouri şi, la mijloc, o frumuseţe de purcel de lapte, fript, având de o parte şi de alta patru cârnaţi cu măcriş.” “Sublim”!
- “Ispăşire” de Ian McEwan. De acord, este o carte foarte bună! Da, conţine şi o nuntă! Numai că, spre deosebire de Jane Eyre, a cărei ceremonie a fost întreruptă de anunţul că Mr. Rochester are deja o soţie, în “Ispăşire” Briony tace deşi ştie că verişoara ei, Lola, care tocmai se mărită, a fost violată cu câţiva ani înainte chiar de cel care îi devine acum soţ! Mai mult, la vremea respectivă, un alt bărbat a fost considerat vinovat de oribila faptă… Ce să faci cu cartea asta?!!!!
Nunta roşie din “Cântec de gheaţă şi foc” de George R.R. Martin, ce oroare!
“Cântec de gheaţă şi foc” de George R.R. Martin. Am lăsat-o intenţionat la urmă, deşi a fost prima carte care mi-a venit în minte. Pentru că atunci când am pronunţat cuvântul “nunta”, automat i-am adăugat adjectivul “roşie”, atât de mult m-a şocat scena din seria lui Martin/serialul de la HBO. Dacă nu ştii despre ce e vorba, îţi spun doar atât: la această nuntă moare TOATĂ LUMEA! “Nunta roşie” este practic un masacru aproape insuportabil de citit/de urmărit. Drept dovadă, mai jos un video care surprinde reacţiile telespectatorilor în momentul în care scena este difuzată de HBO. Orice alt comentariu e inutil.
Este evident că pe mine titlurile cu mirese fericite şi nunţi mirobolante m-au ocolit. Sunt convinsă că s-ar găsi o mulţime în cărţile “romance”. Dar eu am încercat genul acesta şi l-am părăsit rapid, fără să reţin nimic din singurul roman pe care l-am citit… Sau în cele din categoria chicklit… Stai! Stai! Am găsit!!!
“La cumpărături în rochie de mireasă” de Sophie Kinsella. Când am auzit prima dată de termenul chicklit (“literatură pentru femei – dragoste, chestii, trestii”, cum spunea cineva la un moment dat, ceea ce mi s-a părut foarte potrivit 🙂 ), am vrut să mă dumiresc despre ce e vorba, de ce e diferit de “romance” (care, clar!, nu e genul meu) şi tot aşa. Atunci am făcut cunoştinţă cu Sophie Kinsella care uite cum îmi sare azi în ajutor (prin urmare, desfid pe oricine îndrăzneşte să ia peste picior literatura de gen).
E drept, mie cartea mi s-a părut uşor în zona SF-ului (adică, serios, oricât de înnebunită ai fi după cumpărături, aventurile lui Becky Bloomwood întrec orice imaginaţie). Însă Becky se mărită, iar eu… sunt salvată. Şi nu va avea de pregătit o nuntă, ci DOUĂ!, pentru că mama ei şi mama… lui au gusturi total diferite. Cartea e decentă, amuzantă, uşor de citit, o recomand pentru zilele cele mai proaste, pentru călătoriile cu trenul/avionul sau… pentru prietenele care se mărită şi nu vor să citească decât despre asta.
Ufff, am scăpat!
