Scriitorul Alexandru Odobescu, autorul capodoperei „Pseudo-cynegeticos“, s-a sinucis cu o supradoză de morfină din cauza unei iubiri neîmpărtăşite. A fost îndrăgostit de o fostă Miss România, profesoara de geografie Hortansa Racoviţă, mai tânără cu 30 de ani decât el.
Pentru scriitorul Alexandru Odobescu, întâlnirea cu profesoara de geografie Hortensia Racoviţă, o femeie frumoasă care deţinuse titlul de Miss România, s-a dovedit a fi fatală. El era un bărbat însurat, la casa lui, şi avea copii. Ea era o doamnă mai tânără cu 30 de ani decât Odobescu, cu două căsnicii eşuate la active, scrie Adevărul.
Născută la Brăila în 1864, Hortensia Racoviţă se căsătorise în 1885 cu fiul lui Carol Davila, Alexandru. Căsătoria s-a finalizat cu un divorţ. S-a căsătorit apoi cu Dumitru Racoviţă, care a murit după doar doi ani de căsnicie. Autoare a unui manual de geografie, profesoara era nu doar o femeie frumoasă, ci şi una educată.
Alexandru Odobescu a cunoscut-o în 1891. Era însurat cu Alexandra-Saşa Prejbeanu şi avea o fiică de 28 de ani. După un mariaj de trei decenii cu Saşa, inima lui Odobescu a fost furată iremediabil de profesoara de geografie. Despre Saşa se spune că a fost o soţie mai mult decât îngăduitoare, care a tolerat aventurile amoroase ale soţului, problemele cu banii şi dependenţa de morfină pe care o dobândise scriitorul. Aventura scriitorului cu Hortansa a fost una zbuciumată şi a ajuns şi la urechile soţiei. Crezând că este vorba despre o aventură amoroasă, aşa cum mai existaseră în trecut, Saşa a trecut cu vederea pasiunea scriitorului pentru profesoara de geografie. În speranţa că profesoara îl va accepta ca soţ, dacă va fi un om liber, scriitorul i-a cerut Saşei divorţul.
I-a cerut soţiei divorţul, iar amantei – mâna
„Sunt antrenat cu forţa cea mai irezistibilă, cea mai suveran dominantă, într-o afecţiune foarte puternică pe care n-am mai simţit-o niciodată“, spunea Odobescu despre pasiunea sa pentru Hortansa.
Se spune că soţia scriitorului, Saşa, a înţeles pasiunea acestuia şi i-a cerut ea însăşi Hortensiei să se căsătorească cu Odobescu. Tânăra profesoară de geografie nu a acceptat. Deşi iniţial acceptase iubirea acestuia şi se spune că îi şi alimentase pasiunea, într-un final l-a respins. Odobescu nu a suportat refuzul Hortensiei.
„Nebun n-am fost, dar că, cu inima mea peste fire simţitoare, am căzut pradă uşurinţii şi vulgarităţii simţirilor unei fiinţe fără inimă, fără conştiinţă, lipsită chiar de acea pătrundere de minte ce ar fi făcut dintr-însa o zână inspiratoare mult-puţinelor mele facultăţi intelectuale. Mi s-a întâmplat să iubesc şi alte femei în viaţa mea şi câteva din acelea au fost pentru mine îndemnătoare la cele mai bune şi mai alese ale mele lucrări. Aceasta însă, pe care am iubit-o mai mult decât pe oricare, a fost adevăratul mormânt al inteligenţei, al iluziilor, ba chiar şi al vieţii mele”, îi scria Odobescu prietenului său Anghel Demetriescu.
Respins de Hortensia, Odobescu a avut o tentativă de sinucidere în noaptea de 5 spre 6 noiembrie 1895. Scena s-a desfășurat în casa sa din București, iar tentativa a eșuat. Caragiale a descris astfel momentul în Gazeta poporului din 17 noiembrie 1895: „Ajuns acasă, Odobescu scrise câteva scrisori; apoi luă o doză forte de laudanum. Rezultatul acestei prime încercări de sinucidere fu la timp combătut; îngrijirile îngerului păzitor (n. m. – Sașa, soția) îl scăpară de data aceasta.”
Pe 8 noiembrie 1895, Alexandru Odobescu încearcă să se sinucidă din nou. Ia o supradoză de morfină, dar nu moare pe loc, ci două zile mai târziu, pe 10 noiembrie 1895. „De data aceasta – scrie cercetătorul Andrei Oișteanu, el și-a luat toate măsurile de precauție. Pentru a procura o cantitate letală de morfină, a recurs la un truc ieftin. Introducând pe rând doi medici pe intrări deosebite ale casei, acest erou de roman sentimental a colectat o suficientă doză de morfină și s-a sinucis.”
Se spune că moartea lui nu a impresionat-o prea mult pe cea pentru care comisese gestul extrem din iubire. Hortensia s-a căsătorit un an mai târziu cu un profesor de geografie.