Autor: Stephen King
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Nemira
Anul apariției: 2009
Traducere: Mircea Pricajan
De la bun început trebuie să precizez: sunt fan Stephen King. Am citit tot ce a apărut în limba română, cărţi, articole, nuvele, inclusiv cartea lui despre scris. Am încercat chiar şi un roman în limba engleză, dar progresam foarte încet din cauză că trebuia să consult dicţionarul şi aveam impresia că mă rupeam din atmosfera cărţii.
Pentru mine romanele lui Stephen King se împart doar între bune şi excepţionale. Cea mai slabă carte a lui Stephen King (nu că ar exista aşa ceva) este mai bună decât orice carte EVER, aceasta e părerea mea. Bineînţeles că acum exagerez, dar aşa sunt superfanii.
Când am auzit pentru prima dată de seria “Turnul Întunecat” am decis să nu mă apuc de ea decât atunci când o să am în bibliotecă toate cărţile, şapte apărute în România, ca să pot să le citesc ca pe un singur roman. Acum le-am adunat pe toate, aşa că… să începem!
“Pistolarul”, cam dezamăgitor
“Pistolarul”, volumul care deschide seria, a fost… cam dezamăgitor. Cartea începe direct. Eroul, pistolarul Roland, ultimul de felul său, traversează un deşert, fiind pe urmele Omului în Negru. Ținutul unde se desfăşoară acțiunea se numeşte Lumea de Mijloc şi pare desprins din filmele western (nu degeaba personajul principal poartă pistoale la brâu). Este populat de demoni, mutanţi şi animale ciudate, în timp ce majoritatea oamenilor se refugiază în orăşele prăfuite.
Inițial nu ştim motivul pentru care Roland e pe urmele Omului în Negru. Nu ştim nici măcar de cât timp durează urmărirea. Însă prinderea acestuia nu constituie elementul principal al călătoriei Pistolarului. Motivul adevărat este ajungerea la Turnul Întunecat şi distrugerea lui. Bineînţeles că nu ştim ce este, unde este, cine l-a construit sau de ce. Iar pentru asta Roland este dispus să facă orice. Chiar să sacrifice viaţa unui copil, Jake, care a ajuns în acest univers după ce a fost ucis în New York de un criminal în serie, fiind împins în faţa unei maşini.
“Pistolarul” nu are o confruntare finală spectaculoasă
Confruntarea finală dintre urmărit şi urmăritor nu este deloc spectaculoasă. În loc de pac-pac-ul mult aşteptat, am avut de-a face cu discuţii filozofice despre univers, viitor şi alte chestii metafizice.
Călătoria lui Roland într-o lume care pare să fie a noastră, dar nu este, nu m-a prins pe cât am sperat. Deşi pe parcursul cărţii, am aflat detalii din viaţa zbuciumată a pistolarului şi a relaţiei acestuia cu Omul în Negru, acestea nu au reuşit să mă facă să-mi pese prea mult de cei doi.
Ştiu că am zis că romanele lui King se împart între bune şi excepţionale, dar locul “Pistolarului” nu este chiar acolo. Poate undeva la periferia lui “bune”. În apărarea mea trebuie să spun că însuşi Stephen King a simţit asta şi a rescris unele pasaje. Dar asta nu înseamnă că nu poţi citi cartea. Din contră… Pe măsură ce întorci paginile realizezi că Stephen King a avut o super idee pe care însă, la momentul respectiv, nu avea talentul necesar pentru a o prezenta aşa cum dorea. Adică perfect.
Va urma…
Buna. Foarte misto recenziile pentru cartile din seria Turnul (cele 3 oe care le-am citit pana acum). Sunt pline de informatii interesante si au si o nota personala, ceea ce este super :).
Am un prieten caree este fan Turnul si as vrea sa ii fac o surpriza: sa-i cumpar vol 7 din seria cartonata. Doar ca nu o gasesc pe nicaieri. Vreo sugestie, te rog?
Multumesc
Editia respectiva este una dintre cele mai rare si valoroase carti SK aparute la noi. O gasesti pe internet cu preturi pornind de la 700 de ron. Stiu, ENORM!
Eu n-am reusit sa trec de „Pistolarul”, nu mi-a placut deloc. Dar intr-adevar, multa lume spune ca dupa aceea devine seria interesanta.
Chiar asa este! Pe cuvant de pionier 🙂 !