“Orașul pustiu (seria Miss Peregrine 2)” de Ransom Riggs – Ana are carti!

“Orașul pustiu (seria Miss Peregrine 2)” de Ransom Riggs

miss-peregrine-2-orasul-pustiu-cover_big

Nici n-am terminat bine “Orașul pustiu”, că mi-a venit în minte pedeapsa primită la școală, de la învățătoare, când ne scotea la tablă și nu știam să răspundem la întrebările ei (pentru că nu învățasem lecția, evident): să scriem de 100 de ori răspunsul corect pe caietul de teme, ca să ne intre bine-n cap. În acest caz, răspunsul corect este CARTEA ACEASTA E O PORCĂRIE și zău că-mi vine s-o scriu de o sută de ori, numai să știu că asta vă va împiedica să aruncați banii pe ea!

Să ne înțelegem: ținând cont că e un roman pentru adolescenți, nu am plecat la drum cu așteptări mari. Problema e că nu e un roman pentru adolescenți! E pentru copii și chiar încadrat în noile standarde, -12, tot mi-a crăpat capul de cât de prost e scrisă, cât de lipsit de idei, de imaginație, de… orice ar putea fi interesant este Ransom Riggs.

Cum cred eu că s-au derulat lucrurile? Ei bine, când i-au văzut manuscrisul, cei de la editură i-au spus să facă în așa fel încât finalul primei cărți, Miss Peregrine, să rămână deschis la continuări. Iar omul, sedus de suma de bani promisă prin contract, s-a conformat. Dacă n-a fost așa și Riggs s-a prezentat la editură cu 3 manuscrise în dinți – da, există și volumul 3! – nu-i mai găsesc nici măcar scuza dorinței de înavuțire!

“Orașul pustiu” este o încropeală. Dacă în cazul primului volum era clar că toată povestea a plecat de la o serie de fotografii bizare, care au luat, în imaginația scriitorului, forma unor copii cu puteri supranaturale, în cazul celui de-al doilea, pare că Riggs a dat sfară-n țară că e-n căutare de noi fotografii stranii, iar ce a adunat a încercat să pună cap la cap (“adunarea” asta e reală, îi nominalizează la sfârșitul cărții pe cei din colecțiile cărora pozele fac parte). Nu a reușit să creioneze nici măcar un personaj memorabil, toate noile apariții fiind șterse, la limita banalului și clișeistice – strigoi, suflete-pustii și… o buclă temporală numită Menajeria, unde toți deosebiții sunt…animale! Pe bune???

Cu bucla lor distrusă și ymbryna lor (un fel de… șefă, că nu știu cum s-o prezint mai bine “neinițiaților”😊) captivă într-un corp de pasăre, copiii deosebiți iau drumul Londrei; doar acolo se pare că mai au șanse să găsească o ymbrynă necapturată de strigoi și s-o roage să le readucă propria ymbrynă la starea inițială. Pe drum, mai intră în câteva bucle – unde zău că Riggs ar fi putut face un efort de imaginație să le pregătească niște aventuri mai acătării -, dau peste o trupă de circari țigani care-i ajută (ce ironie! 😊), descoperă doi frați care împart același suflet, adăpostiți în catacombele de sub Catedrala Saint Paul din Londra și o fată cu puteri telekinetice, într-o buclă în care ajung printr-o fântână falsă.

Nici măcar pentru fata a cărei fotografie este pe coperta cărții și care are o mare gaură în abdomen, prin care poți privi ca printr-o fereastră, Riggs nu a fost în stare să croșeteze o poveste mai cu substanță. Deosebiții noștri o găsesc într-o casă din Londra în care încearcă să se adăpostească de bombele nemților (e 1940, în plin război) și se prind că e “de-a lor” când, după bombardament, fata e bine-mersi, deși a fost zburată de suflul unei bombe fix într-o grindă care a străpuns-o…

Cu personaje ca Emma, fata care aprinde focul în mâini, invizibilul Millard, superputernica Bronwyn, Enoch, care poate învia morții sau Olive, care-i atât de ușoară încât poate zbura, plus Jacob, băiatul aparent normal, din lumea noastră, dar care a moștenit puterea bunicului său de a ucide suflete-pustii, cred că Riggs avea suficiente elemente pentru a continua povestea fără să forțeze introducerea unor personaje care, până la urmă, influențează prea puțin cursul lucrurilor. Vorba americanilor, că tot e Riggs american, “sometimes less is more”. Ignorând acest proverb, a obținut o istorioară artificială și și-a aruncat “deosebiții” într-o poveste care n-are nimic deosebit.

Finalul, desigur, lasă loc pentru volumul 3 – v-am spus deja că există, nu-i așa? “Library of Souls” se numește, adică “Biblioteca sufletelor”, într-o traducee 100% fidelă. Și cum Ana face ochii mari când aude cuvântul bibliotecă, am să profit să-i dau leapșa cu recenzia volumului care urmează, că eu nu mai am nervi pentru așa ceva.

 

CE-AM SCRIS CÂND AM ÎNCEPUT S-O CITESC:

Dacă tot am în bibliotecă volumul 2 din seria Miss Peregrine, m-am gândit că ar fi păcat să nu continui ce-a început Ana. Așadar, o să plec puțin din lumea adulților și sper să descopăr în “Orașul pustiu” o poveste frumoasă!

În această carte, construită tot cu ajutorul unor fotografii vechi și bizare, aventura lui Jacob și a prietenilor săi deosebiți continuă în afara buclei în care i-am descoperit în volumul 1 și care-i ferea de pericole. “(…) o călătorie plină de neprevăzut. (…) Pe străzile distruse, cu ferestrele clădirilor întunecate ca niște ochi fără vedere, pericolul pândește la fiecare colț”. Asta promite editura. Să vedem dacă e totul atât de palpitant sau nu.

Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI

Alege varianta potrivită pentru tine!

Facebook Comments

Leave a Reply