Autor: Ransom Riggs
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Youngart
Anul apariției: 2005
Traducere: Gabriella Eftimie
Nici n-am terminat bine “Orașul pustiu”, că mi-a venit în minte pedeapsa primită la școală, de la învățătoare, când ne scotea la tablă și nu știam să răspundem la întrebările ei (pentru că nu învățasem lecția, evident): să scriem de 100 de ori răspunsul corect pe caietul de teme, ca să ne intre bine-n cap. În acest caz, răspunsul corect este CARTEA ACEASTA E O PORCĂRIE și zău că-mi vine s-o scriu de o sută de ori, numai să știu că asta vă va împiedica să aruncați banii pe ea!
Să ne înțelegem: ținând cont că e un roman pentru adolescenți, nu am plecat la drum cu așteptări mari. Problema e că nu e un roman pentru adolescenți! E pentru copii și chiar încadrat în noile standarde, -12, tot mi-a crăpat capul de cât de prost e scrisă, cât de lipsit de idei, de imaginație, de… orice ar putea fi interesant este Ransom Riggs.
Cum cred eu că s-au derulat lucrurile? Ei bine, când i-au văzut manuscrisul, cei de la editură i-au spus să facă în așa fel încât finalul primei cărți, Miss Peregrine, să rămână deschis la continuări. Iar omul, sedus de suma de bani promisă prin contract, s-a conformat. Dacă n-a fost așa și Riggs s-a prezentat la editură cu 3 manuscrise în dinți – da, există și volumul 3! – nu-i mai găsesc nici măcar scuza dorinței de înavuțire!
“Orașul pustiu” este o încropeală. Dacă în cazul primului volum era clar că toată povestea a plecat de la o serie de fotografii bizare, care au luat, în imaginația scriitorului, forma unor copii cu puteri supranaturale, în cazul celui de-al doilea, pare că Riggs a dat sfară-n țară că e-n căutare de noi fotografii stranii, iar ce a adunat a încercat să pună cap la cap (“adunarea” asta e reală, îi nominalizează la sfârșitul cărții pe cei din colecțiile cărora pozele fac parte). Nu a reușit să creioneze nici măcar un personaj memorabil, toate noile apariții fiind șterse, la limita banalului și clișeistice – strigoi, suflete-pustii și… o buclă temporală numită Menajeria, unde toți deosebiții sunt…animale! Pe bune???
Cu bucla lor distrusă și ymbryna lor (un fel de… șefă, că nu știu cum s-o prezint mai bine “neinițiaților”😊) captivă într-un corp de pasăre, copiii deosebiți iau drumul Londrei; doar acolo se pare că mai au șanse să găsească o ymbrynă necapturată de strigoi și s-o roage să le readucă propria ymbrynă la starea inițială. Pe drum, mai intră în câteva bucle – unde zău că Riggs ar fi putut face un efort de imaginație să le pregătească niște aventuri mai acătării -, dau peste o trupă de circari țigani care-i ajută (ce ironie! 😊), descoperă doi frați care împart același suflet, adăpostiți în catacombele de sub Catedrala Saint Paul din Londra și o fată cu puteri telekinetice, într-o buclă în care ajung printr-o fântână falsă.
Nici măcar pentru fata a cărei fotografie este pe coperta cărții și care are o mare gaură în abdomen, prin care poți privi ca printr-o fereastră, Riggs nu a fost în stare să croșeteze o poveste mai cu substanță. Deosebiții noștri o găsesc într-o casă din Londra în care încearcă să se adăpostească de bombele nemților (e 1940, în plin război) și se prind că e “de-a lor” când, după bombardament, fata e bine-mersi, deși a fost zburată de suflul unei bombe fix într-o grindă care a străpuns-o…
Cu personaje ca Emma, fata care aprinde focul în mâini, invizibilul Millard, superputernica Bronwyn, Enoch, care poate învia morții sau Olive, care-i atât de ușoară încât poate zbura, plus Jacob, băiatul aparent normal, din lumea noastră, dar care a moștenit puterea bunicului său de a ucide suflete-pustii, cred că Riggs avea suficiente elemente pentru a continua povestea fără să forțeze introducerea unor personaje care, până la urmă, influențează prea puțin cursul lucrurilor. Vorba americanilor, că tot e Riggs american, “sometimes less is more”. Ignorând acest proverb, a obținut o istorioară artificială și și-a aruncat “deosebiții” într-o poveste care n-are nimic deosebit.
Finalul, desigur, lasă loc pentru volumul 3 – v-am spus deja că există, nu-i așa? “Library of Souls” se numește, adică “Biblioteca sufletelor”, într-o traducee 100% fidelă. Și cum Ana face ochii mari când aude cuvântul bibliotecă, am să profit să-i dau leapșa cu recenzia volumului care urmează, că eu nu mai am nervi pentru așa ceva.
CE-AM SCRIS CÂND AM ÎNCEPUT S-O CITESC:
Dacă tot am în bibliotecă volumul 2 din seria Miss Peregrine, m-am gândit că ar fi păcat să nu continui ce-a început Ana. Așadar, o să plec puțin din lumea adulților și sper să descopăr în “Orașul pustiu” o poveste frumoasă!
În această carte, construită tot cu ajutorul unor fotografii vechi și bizare, aventura lui Jacob și a prietenilor săi deosebiți continuă în afara buclei în care i-am descoperit în volumul 1 și care-i ferea de pericole. “(…) o călătorie plină de neprevăzut. (…) Pe străzile distruse, cu ferestrele clădirilor întunecate ca niște ochi fără vedere, pericolul pândește la fiecare colț”. Asta promite editura. Să vedem dacă e totul atât de palpitant sau nu.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
Alege varianta potrivită pentru tine!
