Vestea că Solenoid, romanul lui Mircea Cărtărescu, este nominalizat pe lista lungă pentru Booker Prize a stârnit în mine o bucurie uriașă.
Deși Cărtărescu nu este neapărat scriitorul meu preferat, nu am cum să nu mă simt mândră că un român apare pentru prima dată în istorie pe lista care în 2025 conține 13 titluri.
Inutil să mai spun că îmi doresc din tot sufletul ca Mircea Cărtărescu să câștige ceea ce a devenit pentru mine premiul preferat dintre toate distincțiile literare cu care m-am intersectat în viața mea de cititoare. Și aceasta deoarece, deși nu mi-au plăcut toți premiații pe care i-am citit, măcar am înțeles (și am respectat) alegerea juriului. Care astfel mi-a câștigat încrederea.
(Spre deosebire de Premiul Nobel care de la Bob Dylan încoace pentru mine a devenit mai degrabă subiectul unei curiozități amuzate… Ca atunci când te duci la circ și aștepți să vezi ce răsare din jobenul magicianului. Poate un iepure, poate un porumbel, poate un cântăreț… știi ce zic?)
Pe 8 aprilie juriul Booker va anunța lista scurtă – practic, cei 6 finaliști care se vor bate pentru marele premiu și al cărui câștigător va fi dezvăluit în cadrul unei ceremonii care va avea loc la Tate Modern din Londra, pe 20 mai.
Și pentru că mai avem ceva de așteptat, m-am gândit să-i cercetez puțin pe rivalii lui Mircea Cărtărescu. Cine sunt? Ce vor? Și, mai ales, de ce ne deranjează 😅 ?
Câteva “tehnicalități” până ne apucăm de treabă:
– Booker Prize se acordă pentru pentru cea mai bună carte tradusă în limba engleză în anul anterior
– toţi cei 13 scriitori de pe lista din 2025 sunt nominalizaţi pentru prima dată
– premiul de 50.000 de lire sterline va fi împărţit în mod egal între autorul şi traducătorul declarați câştigători.
Care sunt titlurile aflate pe lista lungă Booker Prize 2025
The Book of Disappearance de Ibtisam Azem – traducere din arabă de Sinan Antoon
Pe lista lungă Booker Prize este nominalizat în acest an pentru prima dată un traducător irakian, Sinan Antoon, cu „The Book of Disappearance” a autoarei palestiniene Ibtisam Azem.
Cartea este un “what if” de-a dreptul incitant pentru mine căci scriitoarea stabilită la New York imaginează o zi în Tel Aviv în care israelienii se trezesc și află că toți vecinii lor palestinieni au dispărut brusc. Un prieten al unuia dintre dispăruţi începe să caute indicii în ceea ce critica a descris ca fiind un „roman bogat şi puternic”.
Ibtisam Azem a publicat, până acum, două romane în arabă – The Sleep Thief, în 2011, și The Book of Disappearance, în 2014. Niciunul nu a fost tradus în limba română.
Cât de tare mă interesează? Ah, abia aștept ca The Book of Disappearance să apară și în limba română!!!
On the Calculation of Volume 1 de Solvej Balle – traducere din daneză de Barbara J. Haveland
Pentru Tara Selter, eroina cărții scrise de autoarea daneză Solvej Balle, timpul curge diferit: în lumea ei data de 18 noiembrie se repetă la infinit.
Tara habar nu are ce s-a întâmplat de se trezește în fiecare dimineață pe 18 noiembrie, în aceeași cameră a unui hotel parizian, ajungând să știe la nanosecundă momentul în care va auzi trilul păsărilor. Sau când vor începe să cadă primele picături de ploaie. Sau tresărirea soțului ei când ea se întoarce pe neașteptate acasă. Căci pentru toți cei din jurul ei, acel 18 noiembrie este unic. Nimeni nu pățește ce pățește ea. Nimeni nu o crede când încearcă să le explice.
Dar dincolo de singurătatea și confuzia în care își trăiește pseudo-viața, Tara devine dureros de conștientă, cu fiecare 18 noiembrie care se repetă, cât de mic este impactul pe care îl are trecerea ei prin această lume.
Va putea oare Tara să se întoarcă la viața de odinioară?
On the Calculation of Volume 1 este primul volum dintr-o septologie din care până acum au fost publicate cinci. Solvej Balle este și autoarea uneia dintre cele mai aclamate cărți din literatura daneză – According to the Law: Four Accounts of Mankind (1993). În limba română nu am găsit niciun titlu al ei tradus.
Cât de tare mă interesează? Deși sinopsisul pe care l-am citit pe site-urile englezești mi-a stârnit curiozitatea, totuși… o SEPTOLOGIE în care se repetă aceeași dată? Aceeași zi? Aceleași întâmplări? Cât de mult poți să scrii despre ACELAȘI LUCRU? Hmmm, dacă va fi tradusă în limba română, cred că le voi lăsa altora plăcerea să o citească.
There’s a Monster Behind the Door de Gaëlle Bélem – traducere din franceză de Karen Fleetwood şi de Laëtitia Saint-Loubert
Scriitoarea Gaëlle Bélem, care este și profesoară de Latină, Istorie și Geografie, a publicat până acum două romane – Un monstre est là, derrière la porte și Le fruit le plus rare – în 2020 și, respectiv, 2023. Niciunul nu a fost tradus în limba română.
Acțiunea cărții nominalizate la Booker Prize se desfășoară pe insula Le Reunion, unde în anii ’80, oamenii de rând se luptă cu moștenirea teribilă a postcolonialismului care i-a aruncat în șomaj și în disperare. Pe acest fundal, o fetiță se decide să se smulgă din regimul de teroare în care o țin părinții ei sadici cu ajutorul cărților și învățăturii.
Cât de tare mă interesează? Deși critica laudă umorul cu care este scrisă această istorie picarescă plină de tradițiile și de superstițiile vieții pe insulă, recunosc că pe mine subiectul nu mă prea atrage. În fine, până se va traduce la noi, am timp să mă răzgândesc 😃.
Mircea Cărtărescu la Booker Prize: Solenoid – traducere din română de Sean Cotter
Cărtărescu este primul autor român aflat pe lista lungă pentru premiu, cu romanul său „Solenoid”, tradus de Sean Cotter. Plasat în Bucureştiul comunist de la sfârşitul anilor ’70 şi începutul anilor ’80, „Solenoid” începe cu reflecţiile zilnice ale unui profesor, înainte de a se extinde într-o relatare existenţială, suprarealistă a călătoriei naratorului prin realităţi alternative. În luna mai 2024, romanul a câştigat premiul literar Dublin în valoare de 100.000 de euro.
“Solenoid este parțial inspirat din anii petrecuți de Mircea Cărtărescu ca profesor în România, dar se dezvoltă într-o bizară poveste de istorie, filosofie și matematică, cuprinzând amintiri și coșmaruri. Despre carte se spune că a fost scrisă într-un singur draft, fără vreo revizuire înainte de publicare. La cele 627 de pagini ale sale, este de departe cea mai lungă carte de pe lista nominalizărilor. 8 dintre volumele de pe listă au sub 200 de pagini”, se arată pe site-ul oficial Booker Prize.
Cât de tare mă interesează? Solenoid se află în acest moment pe noptiera mea. Atât îți spun deocamdată: începutul cărții în care se vorbește… sper că stai jos… despre păduchi este unul dintre cele mai bune din tot ce-am citit eu vreodată.
Reservoir Bitches de Dahlia de la Cerda – traducere din spaniolă de Julia Sanches şi de Heather Cleary
Titlul de debut al scriitoarei mexicane Dahlia de la Cerda m-a dus imediat cu gândul la… Reservoir Dogs, filmul regizat de Quentin Tarantino. Dar pe feminin 😄… Deși asocierea din mintea mea m-a amuzat, nu cred că exista vreo legătură. Cartea Dahliei de la Cerda este, de fapt, o colecție de povești interconectate despre viețile a 13 femei care trăiesc în Mexicul contemporan și care sunt absolut convinse că Life’s a bitch, deci singura soluție este să se descurce.
… deși, acum când recitesc ce-am scris, mă gândesc că s-ar putea să existe totuși o legătură între carte și film…
Cât de tare mă interesează? Cartea nu a fost tradusă în română, dar nici nu cred că e vreo grabă 😄…
Small Boat de Vincent Delecroix – traducere din franceză de Helen Stevenson
Filosoful și scriitorul francez Vincent Delecroix este o mai veche cunoștință a cititorilor români, având în vedere că în 2016, la Editura Rao, i-a fost tradusă cartea “Pantoful pe acoperiș”, al cărei subiect pleacă de la… un pantof abandonat pe un acoperiş parizian, desigur 😃 .
Pentru Booker Prize concurează cu Small Boat, cu care a intrat pe lista lungă și în 2023 pentru Prix Goncourt și despre care critica spune că este un roman pe care îl resimți “ca pe un pumn în stomac” pentru că pune o întrebare dureroasă: oare noi, oamenii, chiar nu suntem mai buni de atât?
Acțiunea romanului se petrece în noiembrie 2021 când o barcă plină de imigranți care încearcă să ajungă din Franța în Marea Britanie se scufundă în Canalul Mânecii, provocând moartea a 27 de oameni.
Dar numai după ce amărâții au sunat disperați după ajutor… fără să-l primească vreodată. Întreaga poveste este spusă din perspectiva operatoarei care a răspuns la apelurile lor și care se revoltă când este declarată vinovată de tragedie.
Cât de tare mă interesează? Cu toată sinceritatea, marturisesc că, deși înțeleg dilema morală care a stârnit interesul juriului Booker, eu nu sunt atât de mișcată. Probabil că toată revolta mea s-a consumat în 2019 când o fată din România, pe nume Alexandra Măceșanu, a sunat disperată la poliție, implorând să fie salvată din casa nenorocitului care o răpise. Nimeni nu a mișcat un deget pentru ea… În aceste condiții, sincer, Canalul Mânecii mi se pare foarte foarte departe.
Hunchback de Saou Ichikawa – traducere din japoneză de Polly Barton
Hunchback este romanul de debut al autoarei japoneze Saou Ichikawa, bestseller în Japonia și aclamat de critică din Țara Soarelui Rasare care l-a recompensat inclusiv cu premiul Akutagawa, cea mai importantă distincție literară a japonezilor, din câte am înțeles.
Performanța lui Saou Ichikawa este cu atât mai de apreciat cu cât scriitoarea suferă de miopatie congenitală, o boală teribilă din cauza căreia nu se poate deplasa decât într-un cărucior electric.
Scriitoarea își împrumută propriul destin eroinei din Hunchback, obligată la rândul ei să-și trăiasca viața țintuită într-un cărucior, și reușește să scrie – după cum spune critica, “un roman extraordinar, subversiv și lipsit de pudoare despre sex, handicap fizic și putere”.
Cât de tare mă interesează? Cartea nu a fost tradusă în limba română, dar, și dacă va fi, pe mine subiectul nu mă interesează niciun pic. Next!
Under the Eye of the Big Bird de Hiromi Kawakami – traducere din japoneză de Asa Yoneda
Hiromi Kawakami, una dintre cele mai importante scriitoare ale literaturii japoneze contemporane, este celebră pentru romanul său ultra-premiat și aclamat Strange Weather din Tokyo, apărut inclusiv în România, la editura Polirom, cu titlul Vreme ciudată la Tokio. Tot Polirom i-a mai publicat trei titluri: Cele zece iubiri ale lui Nishino, Prăvălia de mărunţişuri a domnului Nakano și Jurnalul unei nopți nedesăvârșite.
Under the Eye of the Big Bird, cartea cu care vrea “să-i fure” premiul lui Cărtărescu 😅 , se desfășoară într-un viitor în care oamenii sunt pe cale de dispariţie. Puținii rămași s-au organizat în triburi mici, sub supravegherea și îngrijirea Mamelor. Unii copii sunt fabricați din celule de delfin și iepure; alții trăiesc hrănindu-se doar cu soare și apă, ca plantele. Supraviețuirea speciei depinde de succesul încrucișării dintre acești… să le zicem… oameni și diverse ființe extratereste.
Conform criticii, romanul “spune, cu o claritate de cristal, povestea evoluției umanității la o scară epică”.
Cât de tare mă interesează? Dacă va fi tradusă în limba română, o să aștept părerea colegului de blog, Oliver, că e clar pe stilul lui. Deși nu-l simt nici pe el gata să rupă ușa librăriilor pentru acest titlu… Dar mai știi?!)
Later edit! Ce spune Oliver: Îmi pare rău, Ana, dar chiar mă interesează și asta din două motive. Primul (și cel mai important): “acțiunea are loc într-un viitor în care oamenii sunt pe cale de dispariţie“. Orice poveste cu și despre sfârșitul lumii este un trebuie-să-citesc-această-carte. Al doilea: sunt chiar curios cum scrie o autoare considerată “una dintre cele mai importante ale literaturii japoneze contemporane”. Așa că abia aștept să apară în limba română!)
Eurotrash de Christian Kracht – traducere din germană de Daniel Bowles
Este singurul roman din această listă care a fost deja tradus în limba română, fiind publicat la Editura Trei.
Protagonistul romanului Eurotrash al scriitorului elvețian Christian Kracht merge de urgență la Zürich chemat de mama bolnavă, tocmai externată din clinica de psihiatrie. Luptând cu trecutul întunecat, căci bunicul său fusese membru de partid în anii 1930 și locotenent SS, încercând să protejeze echilibrul precar al legăturii emoționale cu mama alcoolică și senilă, pleacă împreună cu ea, fără prea mare tragere de inimă, într-o excursie prin Elveția. Călătorind cu un taxi, cei doi încearcă să scape de averea pe care familia o acumulase investind în acțiuni la o firmă elvețiană de armament dând bani trecătorilor. Într-un periplu halucinant printre demonii amintirilor, între o tentativă de jaf și teama de supradoza de fenobarbital, perechea mamă–fiu urmărește firul poveștii până la final.
Ce spune critica despre carte: Eurotrash este o comedie amară, o carte tulburătoare, dar și o poveste a culturii contemporane urmărită cu ochi neîncrezători.
„Romanul lui Christian Kracht e o călătorie în abis, al familiei și al istoriei.“ – Deutsche Welle
„Christian Kracht e un maestru al frazelor bine construite, a căror eleganță ascunde oroarea.“ – Daniel Kehlmann
„La fel ca în romanul Faserland, fundalul poveștii e o călătorie, iar Christian Kracht are grijă ca cititorii lui să-și parcurgă propria cale plină de sinuozități.“ – World Literature Today
Cât de tare mă interesează? Vai!!! Dar abia aștept s-o citesc!!!
Perfection de Vincenzo Latronico – traducere din italiană de Sophie Hughes
Dacă scriitorii aflați pe lista Booker Prize 2025 sunt la prima nominalizare, traducătoarea Sophie Hughes apare pentru a cincea oară, ceea ce este un record.
Perfection este al patrulea roman al autorului și criticului de artă italian Vincenzo Latronico și spune povestea unui cuplu de expați mileniali, Anna și Tom, care duc o viață de poveste în apartamentul lor luminos și plin de plante din Berlin. Cei doi creatori de conținut digital nu par interesați decât de slow cooking, party, mobilă daneză, iar party, tot felul de experimente sexuale și, din nou, party. Practic, viața perfectă pentru a fi expusă pe social media și la care visează o generație întreagă.
Însă dincolo de imaginea ideală pe care cei doi o afișează, se adună nemulțumiri și tot mai multă oboseală. Vor reuși Tom și Anna să evadeze din capcana pe care și-au construit-o singuri?
Cât de tare mă interesează? Dacă citește cineva romanul, să-mi dea și mie un dm în care să-mi spună cum se termină… (cam atât de tare mă interesează). Mulțu!
Heart Lamp de Banu Mushtaq – traducere din kannada de Deepa Bhasthi
Alături de limba română, o a doua limbă, kannada – vorbită de aproximativ 38 de milioane de persoane, în principal în statul Karnataka din sud-vestul Indiei – figurează, de asemenea, pentru prima dată în istoria premiului Booker Prize, cu volumul „Heart Lamp” de Banu Mushtaq, tradus de Deepa Bhasthi.
Cartea este, de fapt, o colecție de 12 povestiri în care Banu Mushtaq vorbește despre viața dusă de femeile și de fetele de rând din comunitățile musulmane din sudul Indiei. Autoarea care a lucrat și ca jurnalistă și avocată a fost tot timpul o mare susținătoare a drepturilor femeilor și a protestat neîncetat împotriva oricărei forme de opresiune religioasă și de castă, prin urmare nu e de mirare că titlul a fost cenzurat în zonele conservatoare ale țării.
Cât de tare mă interesează? Cu toată admirația și respectul pentru activismul social al scriitoarei, o să spun “pas” acestei cărți în legătură cu care nu mă interesează decât un singur aspect: există vreun traducător de kannada în România?!
On a Woman’s Madness de Astrid Roemer – traducere din olandeză de Lucy Scott
Anul acesta se înregistrează un record pentru cea mai lungă perioadă scursă între publicarea unei cărți în limba originală şi apariția ei pe lista lungă pentru premiul Booker. Romanul „On a Woman’s Madness” de Astrid Roemer a fost publicat pentru prima dată în olandeză în urmă cu 43 de ani, iar acum este tradus în engleză de Lucy Scott.
Titlul este considerat un clasic al literaturii queer și, conform prezentării de pe site-ul Booker Prize, spune povestea unei femei de culoare care decide să-și trăiască viața fix cum are ea chef.
Cât de tare mă interesează? A fost suficient să citesc cele câteva rânduri de mai sus, ca să-mi dau seama: absolut deloc. Și, dragă juriule Booker Prize, atât îți spun: dacă va câștiga această carte, rupem prietenia! Am zis!
A Leopard-Skin Hat de Anne Serre – traducere din franceză de Mark Hutchinson
Născută în Bordeaux, Anne Serre este autoarea a 17 opere de ficțiune. A Leopard-Skin Hat este o poveste de dragoste, foarte romantică și foarte… platonică, între narator și prietena lui din copilărie, Fanny, care a devenit între timp o tânără cu grave probleme psihice.
Critica vorbește în termeni elogioși despre A Leopard-Skin Hat: “o capodoperă a simplității, emoției și eleganței”, “cel mai emoționant roman al Annei Serre”. Însă, pentru mine, cel mai tulburător detaliu vine din geneza acestei cărți căci înțeleg că a fost scrisă dupa moartea surorii mai mici a autoarei.
Cât de tare mă interesează? De obicei, atâta durere mă determină să mă țin la distanță. În fine, mă mai gândesc…
