Autor: Emily St John Mandel
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Trei
Anul apariției: 2024
Traducere: Mariana Piroteală
Cred că Marea liniștii de Emily St John Mandel este cel mai melancolic, liniștit, calm și, în același timp, frumos roman SF citit de mine în ultimul timp. Un roman în care singurătatea călătorului în timp se împletește cu durerea aceluiași călător de a ști cum și când vor muri persoanele pe care le întâlnește, la care se adaugă morbiditatea COVID-ului, viața deloc roz din coloniile de pe Lună și posibilitatea ca întreaga existență umană să fie, de fapt, o mare simulare electronică.
Povestea din Marea liniștii se desfășoară în diferite perioade de timp. Deși inițial nu par să aibă legătură între ele, pe măsură ce intriga avansează încep să intervină elemente comune care puse cap la cap creează imaginea centrală a poveștii. Modul cum trecutul, prezentul și viitorul se amestecă în această carte m-a trimis cu gândul la ʺAtlasul norilorʺ al lui David Mitchell și, în final, a dus la o intrigă originală în care timpul, deși pare de nezdruncinat, este, de fapt, tare delicat deoarece poate oricând să apară o anomalie care să-l dea cu totul peste cap.
Cartea începe în anul 1912. Edwin St. John Andrew, un tânăr prea rebel pentru familia sa, este exilat din Marea Britanie și trimis peste oceanul Atlantic, în Canada. Într-o zi, în timp ce se plimba singur printr-o pădure, are parte de o experiență ciudată: se pomenește într-un loc gigantic pe care nu-l recunoște, asurzit de un sunet de neînțeles la care se adaugă notele unei muzicii de vioară. Toată această senzație durează câteva secunde.
Apariția unui virus pe Pământ, deși foarte puțini cred în existența lu
Apoi povestea se mută în anul 2020. Un bărbat misterios, Gaspery Roberts, care se prezintă drept investigator, încearcă să obțină de la un compozitor mai multe informații legate de o înregistrare video. Aceasta a fost făcută de sora compozitorului, în aceeași pădure în care s-a aflat și Edwin, și în care este redat chiar sunetul din 1912. Discuția are loc la un restaurant și la ea participă o femeie, Mirella, prietena celei care a filmat și care la un moment dat are o reacție ciudată: i îi zice lui Gaspery că l-a mai văzut undeva, cândva în copilăria ei…
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
Anul 2203. Olive Llewellyn, o scriitoare născută și crescută pe Lună, se află pe Terra pentru a-și promova ultimul ei roman. Departe de familia ei, aflată pe satelitul Pământului, femeia se luptă cu dorul de casă, cu plictiseala interviurilor și monotonia camerelor de hotel. La toate acestea, se adaugă apariția unui virus care începe să facă victime pe Pământ, deși foarte puțini cred în existența lui…
Gaspery devine călător în timp, angajat al Institutului Timpului
Și ultima perioadă de timp… Anul 2401, Luna. Gaspery Roberts, al cărui nume a fost ales de mama sa chiar dintr-un roman scris de Olive Llewellyn, este detectiv de hotel, adică trebuie să supravegheze tot ce se întâmplă în locația respectivă. Dezamăgit de slujba sa, devine fascinat de ceea ce sora sa îl pune să vadă: înregistrarea video din 2020 în care se aude acel zgomot ciudat. Apoi își dă seamă că a citit undeva despre ceva asemănător: într-o carte semnată de Olive Llewellyn. Acolo, pe un terminal aerospațial de pe Pământ, un personaj care se oprește să asculte un violonist, se pomenește pentru câteva secunde într-o pădure, respirând un aer proaspăt într-o zi de vară…
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
Fascinat de cele auzite și văzute, Gaspery devine călător în timp, angajat al Institutului Timpului cu misiunea de a descoperi ce este cu această anomalie… Ca să se complice și mai mult lucrurile, bărbatul află că cercetătorii de pe Lună investighează în secret posibilitatea ca întreaga omenire să existe într-o simulare, într-un program aflat în computerul cuiva…
Cam atât pot spune despre povestea din ʺMarea liniștiiʺ fără a strica plăcerea lecturii. Și cartea aceasta provoacă o asemenea plăcere.
ʺMarea liniștiiʺ ascunde o liniște și o grație care te fac să te scufunzi complet în paginile ei
Însă ce pot spune liniștit este că dintre toate perioadele de timp menționate, preferata mea este cea cu detectivul Gaspery Roberts în care acesta mai mult dă peste cap cursul timpului decât să rezolve anomalia. Iar cea mai impresionantă este cea în care Olive Llewellyn are rolul principal. Modul în care este prezentată aceasta, felul în care reacționează la întrebările jurnaliștilor și ale fanilor sau cum își evaluează opera, cum a afectat-o pandemia de pe Terra anului 2401… toate acestea m-au făcut să cred că Olive Llewellyn este, de fapt, scriitoara Emily St John Mandel care prezintă modul în care s-a confruntat, în realitate, cu pandemia de COVID-19. Nu știu dacă am sau nu dreptate, dar mi-ar place ca acest lucru să fie adevărat…
ʺMarea liniștiiʺ este o carte scurtă, dar ambițioasă, care se citește repede. Însă rapiditatea aceasta ascunde o liniște și o grație care te fac să te scufunzi complet în paginile ei. Este un roman despre artă, singurătate, timp, pandemie care combină foarte bine și foarte elegant elemente specifice science fiction-ului cu cele ale realității de azi.
