Una dintre muzele poetului şi filosofului Lucian Blaga a fost Elena Daniello. Stomatolog de meserie, femeia provenea din celebra familie a Puşcăreştilor şi era căsătorită cu medicul care a înfiinţat primul dispensar studenţesc de la noi din ţară.
Potrivit istoricului literar Mircea Popa, citat de Adevărul, Elena l-a cunoscut pe Blaga, după 1950. Apropierea dintre cele două familii, Blaga şi Daniello, s-a făcut în vacanţele din satul Gura Râului, de lângă Sibiu. Locul a devenit pentru Blaga un spaţiu mitologic, pe care l-a botezat ”Bocca del Ri“.
Legătura filosofului cu medicul stomatolog este descrisă de Mircea Popa într-un articol din revista „Luceafărul“, intitulat “Spicuiri dintr-o arhivă sentimentală”:
Legătura lui Lucian Blaga cu ElenaDaniello a lăsat urme durabile în creaţia sa
“Iubire tomnatică, de crepuscul, legătura poetului cu Doamna Daniello a lăsat urme durabile în creaţia sa. Este vorba nu numai de o trecătoare zvâcnire, ci de o perioadă mult mai lungă, cea din urmă perioadă din viaţa poetului, care s-a soldat cu numeroase producţii memorabile, atât în plan poetic, dar şi în aforistică şi în roman. Cele trei volume ale romanului său “Iubire pământească, iubire cerească” au fost scrise tocmai pentru a trece în eternitate aceste clipe de profundă trăire sufletească prin care destinul celor doi a luat forma unei mitologii romantice de tip goethean sau luciferic eminescian, în care Hyperion renaşte din înălţimea cugetării sale filozofice şi poetice, rotunjindu-şi nemurirea. Solstiţiul sânzienelor, Erotikonul blagian, scris şi publicat recent de Z. Cârlugea, caută să se împlinească astfel cu încă o pagină de vibrantă mărturie”.
Istoricul literar citat a găsit în fondul arhivistic al familiei Danielo şi o scrisoare pe care i-a trimis-o Blaga muzei sale, datată 3 august 1850.
Scrisoarea pe care Lucian Blaga i-a trimis-o muzei sale
„Cluj, aug. 1950. Dragă Doamnă Daniello, mă gândesc cu multă plăcere la cele câteva zile petrecute la Gura-Râului. Regret că n-am putut să mai stau o zi spre a-l întâlni şi pe domnul Daniello. Codul muncii nu glumeşte! Şi luna nu are 31 de zile, ci numai 30! A fost totuşi timpul să plec, căci la Sibiu Dorli (n.r. fiica lui Lucian Blaga) mă aştepta bolnavă. A păţit cam ce a păţit Rodica. Ispitele necoapte ale sfârşitului de iulie. Vă urez din toată inima vacanţă lungă şi liniştită şi meritată. Şi cel puţin 4 kg. În plus, care să vă scoată din categoria «pană». Aceeaşi urare magică pentru Ionel, Rodica, dacă vrea, poate să rămână cu status quo ante. Iar dlui Daniello îi doresc o reducţie (echivalentă celor 4 kg despre care vorbeam mai sus), prin părţile neesenţiale. Sărut mânile, L. Blaga”.
Cum descrie Elena Daniello legătura cu Lucian Blaga
Prietenia este confirmată chiar de Elena Daniello într-un interviu acordat istoricului şi scriitorului clujean Ovidiu Pecican: „Prietenia s-a format în timpul tratamentului dentar. Eu aveam cabinetul aici în locuinţă şi pe dânsul îl lăsam să aştepte în biroul soţului meu, având o uşă care comunica cu acel birou. Şi-atuncea îl pofteam – între doi bolnavi, ca să nu provoc animozităţi în sala de aşteptare –, îl tratam şi… Între timp, până aştepta, se mai uita la cărţi, mai primea o cafea – bea o cafea, că-i plăcea foarte mult cafeaua – şi… Asta a durat, cred, vreo două luni, până când am terminat tratamentul“.
Fiica lui Lucian Blaga: „Doamna Daniello are nişte mâini foarte «sexuale»”
Despre relaţia cu Elena Daniello vorbeşte chiar fiica lui Blaga, Dorli, în articolul Martei Petreu, “Conversaţii cu… Dorli Blaga”, publicat în revista „Apostrof“.“[…] Doamna Daniello era foarte posesivă şi îl controla [pe Blaga – n. O. P.]. (…) Eu aveam vreo 16-20 ani… Eram pacienta ei. Şi îmi plăcea. Şi vărul meu Liciniu i-a fost pacient. Era fantastic de îngrijită. Aşa, respira curăţenia prin toţi porii. Şi tot ce punea pe ea era foarte bine făcut, foarte bun calitativ, nu era excentrică, de bun gust, dar nu avea şic. Nu avea. Se întâmplă la unele femei. Şi ştiu că Tata îmi spunea – eram adolescentă – că pentru o femeie e mai important să fie foarte îngrijită decât frumoasă. Bine fardată. Şi nişte mâini – dacă-mi lucra în gură, îmi făcea un tratament pentru gingii, mă uitam la mâinile ei… Eram un copil care nu ştia prea multe despre sex. […] Totuşi, cum mi-a trăznit mie în cap că are nişte mâini foarte «sexuale» şi că poate face orice cu un bărbat? Nu-şi făcea unghiile. Erau foarte îngrijite, dar nu erau date cu lac. Aveau ceva mâinile ei. Mâini foarte îndemânatice.”
Cea mai mare dragoste a poetului: soţia sa, Cornelia Blaga
Cea mai mare dragoste a poetului, soţia sa, Cornelia Blaga, mărturisea: „Nicio soţie a unui mare creator – cum a fost Lucian – nu poate avea pretenţia de-a face să-i vibreze lira până la sfârşitul vieţii. Mie îmi aparţin «Poemele luminii» şi alte câteva poezii din volumele ulterioare. L-am înţeles perfect pe Lucian şi arta lui. Chiar dacă uneori n-a fost uşor… Dacă aş fi poetă, aş spune că am constituit o constelaţie, fireşte terestră. Numai că în jurul ei s-au ivit alte stele, care au luminat zarea poetului în căutarea de comori ale vieţii şi lumii. Repet, am înţeles realitatea situaţiei, şi locul din mijlocul iniţialei constelaţii neştirbit a rămas!”.