Ea e motivul pentru care i-a ieşit lui ANTO şantajul de ai putut vedea scările din casa mea + DREPTUL LA REPLICĂ PROMIS!

Da’ se putea?! Se putea să plec şi eu în PRIMA VACANŢĂ DUPĂ 3 ANI şi să am parte de linişte?!

N-ai să vezi!

Debutul concediului a coincis cu apariţia pe blog a infamului text scris de Anto despre scările din casa mea. Iar publicarea articolului şi a pozelor a constituit subiectul unui şantaj îngrozitor, căruia i-am căzut victimă. Nu mai intru în detalii – dacă nu eşti la curent cu mârşava poveste, click AICI.

Revenind…

Îţi dai seama cu câţi draci am urcat (şi coborât) scara avionului! Ajunsă în Malta, am tras aer în piept şi mi-am propus să mă relaxez şi să tranşez chestiunea la întoarcere (sau… s-o tranşez pe Anto la întoarcere, mda, poţi citi la fel de bine şi aşa).

Dar n-am reuşit să scap de drăcuşorul de pe umărul stâng care îmi şoptea non-stop: “Hai cu dreptul la replică! Nu te lăsa! Pune lucrurile la punct, că doar e blogul tău!” etc etc. Aşa că am cedat…

Prin urmare, ce inadvertenţe/greşeli/induceri în eroare/exagerări sunt în textul pe care Anto, profitând că am promis să nu-i modific niciun cuvânt, l-a intitulat atât de tabloid: Casa Anei – secretul numărul 1?

Am să vă dezvălui un secret despre Ana. Ceva ce ea nu v-a spus niciodată, deşi îi era la îndemână şi se mai şi potrivea perfect cu blogul: ştiaţi că… toată casa ei are legătură doar cu cărţile?

E complet greşit să crezi că mi-era la îndemână! Din contră! Aşa cum i-am subliniat şi lui Anto când m-a întrebat de ce nu scriu despre casa mea pe blog…: “Mi-e ruşine!!!!” Mi-e ruşine să mă apuc să-ţi spun: Ia uite ce scări am! Ia uite şi biblioteca! Uite şi noptiera! Deja mă ia capul numai când mă gândesc la aşa perspectivă! Deci nu, nu mi-era deloc la îndemână!

Ce i-a dat prin minte? Şi-a transformat scara interioară într-un obiect de artă, la care poţi sta să te holbezi ore în şir.

Nici vorbă să-mi dea mie aşa ceva prin minte! Ideea nu-mi aparţine! În urmă cu mai mulţi ani, când încă locuiam la apartament, iar casa părea mai degrabă un vis frumos şi nu un plan perfect realizabil, am rămas cu gura căscată când am găsit întâmplător pe net povestea unei englezoaice care îşi făcuse o astfel de scară. Iar când am reuşit să închid gura, mi-am promis: “Când voi avea casă, aşa îmi fac şi eu”.

Imaginaţi-vă 15 cărţi puse unele peste altele cu cotoarele spre dumneavoastră.

14!!!! Sunt 14, Anto, da?! 14!!!!

Şi nu a ales cărţile la întâmplare! Nu avea cum! A făcut o selecţie a cărţilor ei preferate (nu toate, că urcam în turnurile Petronas dacă îşi punea ea mintea, de-mi dădeam duhul până sus) şi le-a pus… pe scară.

Ah, cu câtă uşurinţă şi lipsă de empatie trece Anto peste cel mai dificil moment din toată istoria ridicării acestei case! Nimic n-a fost mai greu decât să aleg cele 14 cărţi preferate din toată viaţa mea de cititoare înrăită! Nimic! Cu lacrimi s-a lăsat până am reuşit să tai din lunga lista pe care o întocmisem (avea trei pagini), cu argumente şi contraargumente – pledam singură în favoarea unora dintre titluri în timp ce le apăram pe celelalte! Spectacol, îţi spun! Şi, din când în când, mai fugeam până la casă să verific dacă nu se mai putea adăuga o treaptă, măcar încă o treaptă!!! (ufff, nu s-a putut!)

Iar Ana nu vrea sub nicio formă să îi pună Leiei zgarda, pentru că a obişnuit-o fără şi animalul înţepeneşte de frică atunci când i se pune ceva la gât.

Ce abordare eronată! Ana nu vrea să-i pună Leiei (da, chiar ea e în pozele din acest material) zgardă pentru că îi respectă căţeluşei deciziile şi personalitatea. Dacă Leiei nu-i plac accesoriile, eu n-o s-o forţez să le poarte. În fond, şi eu urăsc puloverele pe gât!

În loc de încheiere, ATENŢIE!, urmează un anunţ oficial pentru prietenii noştri: începând de azi, cine vine în vizită la anaarecarti.ro trebuie să lase la intrare telefoanele/aparatul foto/camera video/ ochiul magic din ceafă etc… în fine, orice obiect din orice lume posibilă şi imposibilă care ar putea să capteze imagini. Securitatea la noi va fi mai dură decât pe aeroporturile din America! Să ziceţi mersi că nu va pun să plătiţi intrarea!