Când Ana îşi pune ceva în cap, lucrurile se complică. Pentru tine, în cazul în care te implică! Aşa s-a întâmplat în urmă cu mai bine de două luni, când a găsit pe Google, la POZE (!!!) o carte lampă. Practic… a găsit aşa, într-un coş mondial, un obiect aruncat printre câteva miliarde şi a zis: „Îl vreau. Tu ştii cu internetul… Mi-l găseşti? Uite, i-am făcut şi loc în noua bibliotecă. Când mi-l iei?”
Norocul ei este că DA, „rup” internetul în două. Sunt, de departe, regina cumpărăturilor online, dar despre toate aceste simptome exclusiv patologice vom vorbi, probabil, într-o postare dedicată Sophiei Kinsella, când o mai scoate ceva nou. Până atunci, nu are sens să aprofundăm.
Aşa că m-am pus pe căutări şi după o muncă susţinută şi temeinică de… 10 secunde am găsit pe eBay miraculoasa carte-lampă.
Cei care sunt familiarizaţi cu acest tip de cumpărături ştiu că nu e nimic complicat, dacă te ţii tare şi eviţi dialogul cu chinezii vânzători. Nu de alta, dar dacă îi întrebi care-i preţul transportului, spre exemplu, ei îţi răspund că te preţuiesc şi îţi urează o zi frumoasă. Şi tot aşa…
Am zis să nu mă „arunc” la cea mai piperată ofertă şi am căutat o carte lampă mai ieftină. Complicat, pentru că majoritatea chinezilor s-au gândit să intervină un pic în design-ul genial original şi au adăugat câteva leduri multicolore care transformau cartea într-o kitsch-oşenie de nedescris, ideală pentru un vârf de brad de Crăciun. Într-un final, am găsit o carte-lampă fără luminiţe multicolore, simplă şi elegantă. Click pe butonul de cumpărare şi aia e. A urmat aşteptarea care, în cazul produselor cumpărate din China, se întinde pe minimum 30 de zile. Timp suficient pentru mine, dar total exagerat, inadmisibil, de nesuportat pentru Ana.
Ştiţi cum fac copiii când îi duci cu maşina la munte sau la mare şi întreabă din 3 în 3 minute dacă au ajuns? Cam aşa a fost viaţa mea timp de o lună. Uneori, mai primeam şi urări de bine de la chinezi la întrebările mele disperate despre traseul coletului…
Panica reală s-a instalat abia în ziua 35, când coletul nu a sosit, chinezul îmi spunea să stau liniştită că dacă vreau îmi trimite cadou şi un set de mărgele, iar Ana îmi arăta cu reproş golul din noua bibliotecă.
„Am turnat” chinezul neserios la zeii eBay-ului şi, după ce ne-am duelat în email-uri politicoase, eu spunând că vreau cartea-lampă, chinezul oferindu-se să îmi trimită o formă din silicon pentru făcut omleta şi două seturi de agrafe cu libelule, zeii au decis definitiv şi irevocabil în favoarea mea: returnându-mi banii în cont.
Am început din nou căutările. De data aceasta am mers la sigur: Europa. Am găsit o ofertă rezonabilă la un irlandez ce părea de încredere din punct de vedere al calificativelor şi am comandat din nou cartea Anei. Lampa Anei.
De data aceasta, după nici 14 zile, DHL-ul mi-a livrat-o acasă. Frumos, elegant, cu şofer. Curiozitatea m-a îndemnat să o deschid ca să-i studiez calitatea. Arată FENOMENAL! A doua zi i-am dus-o Anei. Ce a urmat? O s-o las pe Ana să vă spună în câteva cuvinte şi o fotografie cât alte o mie!
–––-
Ana: „Vai! Vaaai! Vaaaaaaai! Din acest moment, cartea lampă va fi… vârful meu de brad!!!”
