Parcă e un făcut! Îţi scriam anul trecut că motivul principal pentru care am făcut atunci bradul din cărţi a fost o răceală colosală care s-a abătut asupra prietenului meu… prin urmare, exclus să iasă din casă în căutarea unui brad adevărat.
Anul acesta, a fost pe dos.
Ambiţionaţi de reuşita din 2017 (“Acum bradul din cărţi trebuie să fie şi mai şi”, a pus Oliver, colegul de blog, puţină presiune pe mine, de parcă nu era suficientă, mulţumesc foarte mult!), deci… ambiţionaţi, ne-am aşezat într-o seară în mijlocul bibliotecii, am scos de pe rafturi cărţile necitite şi… şi…şi…
NE-A IEŞIT DE LA PRIMA ÎNCERCARE! Şi e şi mai drept! Şi e şi mai înalt! Moooooooaaaaaaaaaa!!!
Am fost atât de mândri de noi, că ne-am dezlănţuit şi am mai împodobit un brad, de data aceasta unul real! Cel mai “gras” brad EVER străluceşte noaptea în livingul nostru, o minunăţie!!!
Dar… După seria aceasta fabuloasă de succese, urgia s-a abătut peste noi. De trei zile, prietenul meu zace în dormitor, doborât de o răceală cumplită. Masa amorfă în care s-a transformat capătă accente umanoide numai când aude că vreau să chem Salvarea şi atunci refuză hotărât, ameninţând că doctorul nu va ieşi viu din casa noastră! Ah, bărbaţii… Prin urmare, am cedat, i-am umplut noptiera de pastile şi îl verific din când în când de puls.
Între timp, în curte, Leia plânge după el, căci dintre noi doi, categoric el e preferatul căţeluşei – eu sunt “doamna cu mâncarea” şi “doamna nu”. Cum deschid uşa de la intrare, Leia tâşneşte pe lângă mine în casă, direct pe scări, până în faţa uşii de la etaj, unde începe să plângă şi mai tare – probabil consideră că îl ţin sechestrat acolo pe prietenul meu, de vreme ce nu mai iese să se joace împreună.
Prin urmare, sper că mă vei înţelege de ce am întârziat atâta cu acest text.
Oricum, vestea buna este că am reuşit să-l public ÎNAINTE de Crăciun, că mă făceam de mai mare ruşinea. Vestea proastă este că între un prieten doborât şi o căţeluşă plângăreaţă, nici eu nu mă simt prea bine. Amigdalita, coşmarul vieţii mele, începe să-şi facă simţită prezenţa!
Gata, mă retrag… Ne auzim după Crăciun… Care om supravieţui, desigur!
P.S. (scris de Maria): Ah, Ana e aşa o drama queen, de n-am pomenit!!!
