Roman apărut la Editura Tritonic în 2015.
Fragmente
„Afla dar ca nimic nu-l imbarbateaza pe voinic ca femeia si potera, adica primejdia si amorul. Astea doua mirodenii sunt pentru tagma noastra ca sarea si piperul la bucatele alese. Ba mai mult, daca starea omului o cere, sunt si piperul, mustarul, ardeiul iute, usturoiul, hreanul si otetul.
Caci ce face primejdia cand sare in calea drumetului? Face sa-i sara inima din piept, pune sangele in miscare vioaie, ii sufla omului jar in ceafa si-i trage bice peste picioare de zici ca-i armasar.
Iar femeia, ah, femeia… Ai zice ca dupa atata alergatura fugarul afla adapost la sanul iubitei, care-l primeste cunoscandu-i zbuciumul si nevoile. Dar uneori aceasta e mai primejdioasa ca primejdia insasi. Multe iti deschid zavoarele Paradisului si, odata ce portile s-au inchis in urma ta, se dovedeste ca inauntru e Iadul. Baieti destepti, fetele astea…”
” Ce-o mai fi si asta? Par a spune ochii tai beliti ca la broscoi. Ţi-oi explica la sfarsit, dupa ce terminam partea de pilde practice, care sunt, dup a cum bine stii, nepretuite.
Afla dar, daca n-oi fi banuit si pana acum, ca femeile maritate se impart, pentru usurinta demonstratiilor ce vor urma, in trei cete mari. Este mai intai ceata celor nefericite in casnicia lor. Acestea fie ca tin barbati care se poarta rau cu ele, cum ti-am povestit odata; fie ca au ajuns, dupa ani multi ori putini, la lehamite si plictiseala si li se nazare ca o alta viata mai sclipicioasa le-asteapta, decat cratita si copii; au facut ele multe compromisuri, dar de la vreo doua au ramas gravide; ori se mai intampla ca nu-s chiar nefericite pe termen lung, dar intr-o buna zi patesc vreo nepatita si nu se pot bizui pe muratura de barbat cu care s-au pricopsit. Ca o paranteza, o astfel de nepatita poti pune tu insuti la cale pentru ele…
In cazul uneia din acestea, lucratura de dezlegare e cea mai lesnicioasa. Tot ce ai de facut e sa-i sporesti nefericirea care deja o macina si sa-i atii calea acolo incotro o sa fuga de ea. Iar ca sa-i atati nefericirea, trebuie numai sa picuri cucuta in urechile femeii, picatura cu picatura, niciodata in graba. Tu pune un pic, si lasa-l sa lucreze, caci restul va face ea singura.
Mira-te doar asa, in treacat, ca o minune ca dansa s-a lasat prinsa de-un barbat cenusiu, ursuz, neatent. Nu zice astea pe sleau, ci doar, cand vine vorba de el, scapa un „hm” indoit si cere-ti imediat iertare. Roaga o prietena a ei, care ti-e mai prietena tie, sa i te laude in taina. Umfla-i inzestrarile cu pompa si uita-i cusururile, ca ea singura sa se-ntrebe ce-o cauta langa marlan, in loc sa-si veseleasca sufletul c-un dragalas ca tine. Dar mai cu seama spune-i mereu, oftand greu, ca-i respecti mult cununia, ca de n-ar fi legata , o-ho-ho… Asa insa, sa-ti ingaduie numai cinstea de a-i fi prieten bun, duhovnic, umar ce poate fi stropit cu lacrimi. Şi azi asa… maine-asa… Începe sa i se para dragostea mai frumoasa in zilele fara sot.
Vine apoi ceata femeilor fericite in mariajul lor, cea mai anevoioasa. Acelea care-si sorb barbatelul si copilasii din priviri, ciripesc voioase cat e ziulica de lunga, stau cocotate pe soclu, ca un monument al casniciei si nu mai vor in ruptul capului sa se dea jos.
Ei, dar orice monument, fie cat de solid si-nmarmurat, tot are micile lui fisuri, pe care le sapa nu vantul si ploile, ci chiar credinta barbatului ca, orice-ar face, femeia lui tot fericita o sa fie. Începe sa fie neatent la fleacuri, lipsa de primejdii ii anchilozeaza bagarea de seama. De la o saptamana la alta, o zbarceste tot mai rau. Mai o glumita usturatoare cand nu trebuia, mai un raspuns in doi peri cand e-ntrebat cum vine rochia cea noua… Toate se-aduna si sunt socotite odata, sa tii minte de la mine.
Ca sa nu ma intind, calea cea mai lesnicioasa sa-i dai branci nevestei de pe soclu si, hop! s-o prinzi in brate inainte de-a se dezmetici, are doua miscari. Mai intai i te-nfatisezi ca un ins nefericit tare, barbat de barbat dar fara noroc la femei, mai cu seama la cele deosebite, ca ea. Cand te-a luat sub aripa si-ti da sfaturi si-ncearca sa-ti lipeasca o amica dupa alta, treci la miscarea a doua:
La fel, cu picatura, arata-i ca nu te poti lega cu totul de-o femeie, ca orice om, cat de fidel, are nevoie sa-i ramana ceva numai al lui, pe care sa nu-l puna la un loc, in ciorba casniciei, pentru burtile amandurora. Ştiu si eu, un secret, o pasiune, vreo prietenie, un romantism, o aventura, vreo nebunie… Şi asta va fi de folos ambilor soti, caci ii va feri de plictisul anilor si le va pastra dragostea proaspata. ”
Cartea poate fi cumpărată online de AICI
