Enheduanna, o prințesă și preoteasă mesopotamiană care a trăit cu mai bine de 4000 de ani în urmă, este primul autor de opere literare din istoria omenirii. Cel puțin așa susțin specialiștii.
De-a lungul veacurilor, lui Homer şi lui Herodot li s-a atribuit meritul de a fi primii scriitori din lume. Însă realitatea pare că a fost cu totul alta.
Primele informaţii despre Enheduanna au apărut în 1927, atunci când în urma unor săpături în oraşul antic Ur din Irak arheologii au descoperit un disc de piatră care o prezenta pe prințesa și preoteasa mesopotamiană Enheduanna. Alături de numele ei era specificat şi faptul că era fiica regelui Sargon din Akkad, întemeietorul primului imperiu al Antichităţii, şi soția zeului selenar Nanna.
Aceste detalii au stârnit interesul arheologilor şi nu numai. În urma săpăturilor au fost recuperate peste 100 de înscrisuri pe tăbliţe de lut care au ajutat la reconstituirea a 42 de imnuri religioase și trei poezii de sine stătătoare, semnate de preoteasă.
În scrierile sale, Enheduanna aducea elogii zeilor şi lăuda marele imperiu Akkadian, cel care a stăpânit în perioada 2350 î.Hr. – 2150 î.Hr. regiunea cunoscută astăzi ca Irak.
Enheduanna susţine că „a dat naștere” poemului
Enheduanna era marea preoteasă a Inannei, zeiţa sumeriană a dragostei şi a războiului. Potrivit criticilor, în cea mai cunoscută poezie a sa, „Exaltarea Inannei”, Enheduanna susţine că „a dat naștere” poemului. „Ceea ce v-am cântat la miezul nopții, așa să se repete la miezul zilei”, a scris ea.
Unii academicieni se îndoiesc însă că prinţesa a scris poeziile şi imnurile religioase care îi sunt atribuite. Ei nu exclud posibilitatea ca ele să fi fost compuse mult mai târziu şi atribuite ei doar pentru a susţine moştenirea regelui Sargon, tatăl Enheduannei.
Sidney Babcock, șeful departamentului de antichități din Orientul Apropiat al Bibliotecii și Muzeului Morgan din New York, este în schimb de altă părere. „Pur și simplu, oamenii nu cred că primul autor din lume ar putea fi o femeie. Enheduanna este profundă. Este pentru prima dată când cineva face un pas în față, folosește persoana întâi singular și face o autobiografie”, spune Sidney Babcock.
Între octombrie 2022 şi februarie 2023, Morgan Library & Museum din New York a găzduit o expoziţie spectaculoasă intitulată „Ea care a scris: Enheduanna și femeile Mesopotamiei, circa 3400-2000 î.Hr.”
Conform New York Times, în faţa unui exponat unde puteau fi admirate 4 tăbliţe inscripţionate cu „Exaltarea”, Sidney Babcock a recitat un pasaj care ar aparține Enheduannei. Preoteasa descria incidentul în urma căruia ar fi fost înlăturată din postul ei de preotul Lugalanne: ,,El a transformat templul într-un bordel. Intrând în forță ca și când ar fi fost egalul meu, a îndrăznit să se apropie de mine în desfrânarea lui!”
Enheduanna se semna în baza tăblițelor scrise de ea
Și criticul Alberto Manguel scrie despre Enheduanna în cartea sa, “Istoria lecturii”. El subliniază că primul autor al cărui nume e menționat în istorie este o femeie, prințesa Enheduanna, născută în circa 2300 î.Hr., fiica regelui Sargon I din Akkad, mare preoteasă a zeului lunii, Nanna, și compozitoare a o serie de cântece în onoarea Inannei, zeita iubirii și războiului.
Alberto Manguel precizează că Enheduanna și-a pus numele în baza tăblițelor scrise de ea. “Era ceva obișnuit în Mesopotamia și mult din ceea ce știm despre scribi provine din astfel de semnături sau colofoane, care includ numele scribului, data și numele orașului în care a scris. Această identificare permitea cititorului să rosteasca textul cu o anume voce — în cazul imnurilor dedicate Inannei, vocea Enheduannei — identificând „eu”-ul din text cu o persoană anume și creând astfel un personaj pseudoficțional, „autorul”, căruia să i se adreseze cititorul. Procedeul, inventat la începuturile literaturii, este folosit și azi, la mai mult de patru mii de ani distanță”, scrie Alberto Manguel.
