Jack Spintecătorul şi Emil Cioran. Îmi dau seama cât de improbabilă ţi se pare alăturarea lor în aceeaşi frază şi, cu toate acestea, imaginaţia unui norvegian (zici că suntem într-un banc 🙂 ! ) a făcut acest lucru posibil.
După cum ţi-am mai spus, am o slăbiciune uriaşă pentru cărţile şi filmele al căror subiect se învârte în jurul călătoriei în timp. Nu doar că mă fascinează ideea, dar m-aş oferi ORICÂND voluntară în cadrul unui experiment de genul acesta, chit că, ajunsă la “destinaţie”, m-aş duce să mă angajez la o… librărie sau la bibliotecă, că de altceva nici că aş fi în stare.
Prin urmare, mai-degrabă-dubiosul serial norvegian “Beforeigners/Înstrăinaţi”, realizat şi difuzat de HBO, m-a captivat, ceea ce a ridicat multe sprâncene în jurul meu: “Chiar te uiţi la aşa ceva?”. Păi, da, chiar mă uit, pentru că nordicii aceştia pe care ştii că îi duce capul la toate trăsnăile, dacă eşti cât de cât familiarizat(ă) cu literatura lor, s-au gândit că în timp ce în lumea “normală” oamenii, de obicei, pleacă din prezent ca să se ducă în trecut, la ei călătoria se va face fix invers.
Cum a ajuns Emil Cioran în serialul science-fiction?
Prin urmare, asistăm la o avalanşă de persoane care ajung în zilele noastre din trei perioade de timp diferite – epoca de piatră, epoca vikingilor şi sfârşitul secolului al 19-lea. Astfel, Norvegia modernă se vede pusă în situaţia de a construi un mod de viaţă care să armonizeze toate acele obiceiuri, tradiţii şi culturi diferite, ceea ce nu e deloc simplu, mai ales când se bat cap în cap (şi uneori, nu doar la figurat 🙂 !).
Barierele timpului se ridică pentru toate categoriile sociale, inclusiv pentru ucigaşi celebri. Aşa se face că în prezent ajunge şi Jack Spintecătorul, autorul oribilelor crime din Londra anului 1888. Şi, cu această ocazie, aflăm că, între două atacuri şi trei ciopârţiri de cadavre, individului îi place să se destindă… citind.
Emil Cioran „apare” în mai multe scene
Iar eu am căzut de pe canapea când am văzut ce carte ţine în mâini faimosul asasin: “Despre neajunsul de a te fi născut”, volumul pe care Emil Cioran l-a publicat în limba franceză în 1973.
Cioran?!
CIORAN?!!!
De unde şi până unde?!!
Dintr-o infinitate de scriitori, scenaristul acestui serial s-a oprit asupra lui Emil Cioran şi chiar a făcut o fixaţie pentru el, având în vedere că Jack Spintecătorul îl citeşte în mai multe scene. Practic, de fiecare dată când monstrul asasin e cu o carte în mâini, aceasta îi aparţine autorului român.
Să încercăm un exerciţiu de imaginaţie 🙂
Eu cred că totul a început când scenaristul, având nevoie de un citat celebru despre timp şi asasini, a dat un search pe google şi i-au apărut arhicunoscutele fraze ale lui Cioran:
Misiunea mea este să îmi omor timpul, a lui să mă omoare pe mine. Ne înţelegem bine, ca între asasini.
Emil Cioran
De obicei, cu aceste cuvinte se deschid workshopurile legate de managementul timpului la care te mai trimit angajatorii, în cazul în care a dat necazul peste tine şi lucrezi în vreo megacorporatie 🙂 . Desigur, în ochii unui criminal care se plimba înainte şi înapoi pe axa timpului, citatul capătă cu totul şi cu totul alte valenţe.
Mulţumit de fraza care s-a potrivit impecabil cu firul narativ al serialului, scenaristul s-a documentat mai departe despre Cioran şi a aflat despre pesimismul şi scepticismul acestui autor atât de obsedat de moarte încât eu una l-am suportat cu mare greutate în tinereţe. Şi aceasta pentru că, daca ai observat, tăierea venelor pe lung nu e chiar stilul meu, prin urmare eu şi Cioran… cam baba şi mitraliera.
Refuzul lui Emil Cioran de a accepta orice sistem filozofic este pe placul lui Jack Spintecătorul
Însa în serial, refuzul lui Cioran de a accepta orice sistem filozofic pare să plieze perfect pe refuzul lui Jack Spintecătorul de a accepta orice sistem temporal şi cred că, ajunşi în acest punct, ţi-ai dat deja seama că faimosul asasin nu e chiar un neica nimeni căruia i se pusese pata pe prostituatele londoneze (mai multe nu spun că ştii că fug de spoilere… ca Jack Spintecătorul de politişti!).
Într-o altă scenă, putem vedea şi coperta volumului pe care Jack îl studiază atunci când nu are somn: “Despre neajunsul de a te fi născut”. Textul în 12 capitole cuprinde reflecţiile si aforismele pline de fatalism ale lui Cioran, izvorâte, că tot am pomenit, din nopţile de insomnie care l-au chinuit pe scriitor în tinereţe. Cei care şi-au făcut un crez de viaţă din a studia toată opera lui Cioran susţin că este şi una dintre cele mai nihiliste cărti ale acestuia. Şi atunci parcă nu ne mai miră că Jack Spintecatorul este fanul ei…
P.S. Am ignorat total teoria lansată de unii specialişti, cum că serialul “Înstrăinaţi” este o metaforă pentru refugiaţii din Orientul Mijlociu care au luat cu asalt Europa ultimilor ani. Pe lângă faptul că, ţi-o spun cu toată sinceritatea, m-am plictisit de acest subiect, prezent pe toate gardurile… mass-media, prefer să consider producţia ca fiind una pur şi simplu ştiintifico-fantastică şi gata! Fără agende politice, analize socio-economice şi avertismente panicarde.
15 citate celebre din “Despre neajunsul de a te fi născut”. Dacă ai o zi proastă, mai bine citeşte-le altă dată!
De fiecare dată când mă chinuie Timpul, îmi spun că unul dintre noi trebuie să sară în aer, că nu e posibil să continuăm la nesfârşit această crâncenă înfruntare…
Făcând posibil omul, natura a săvârşit cu mult mai mult decât o eroare de calcul: un atentat contra ei însăşi.
Ani de zile, o viaţă de fapt, să nu te fi gândit decât la ultimele clipe, ca să constaţi, când te apropii în sfârşit de ele, că au fost degeaba, că gândul morţii ajută la tot, doar să mori nu.
Mi-ar plăcea să fiu liber, total liber. Liber ca un mort din faşă.
E foarte greu să accepţi să fii judecat de cineva care a suferit mai puţin ca tine.
Ce înseamnă o crucificare unică, pe lângă aceea, zilnică, de care suferă insomniacii?
Omul e cancerul Pământului.
Să vezi lumina zilei înseamnă să vezi cătuşe
Naştere şi lanţ sunt sinonime. Să vezi lumina zilei înseamnă să vezi cătuşe…
Trebuie să suferi până la capăt, până când încetezi să crezi în suferinţă.
Unicul mijloc de a-ţi apăra singurătatea e să răneşti pe toată lumea, începând cu cei pe care-i iubeşti.
Numai Dumnezeu are privilegiul să ne abandoneze. Oamenii nu pot decât să-ţi întoarcă spatele.
Omul acceptă moartea, dar nu ceasul morţii. Să mori oricând, numai când trebuie să mori nu!
Nu ne mărturisim altcuiva mâhnirile decât ca să-l facem să sufere, ca să le ia asupra lui.
Orice mizantrop, oricât ar fi de sincer, ne aminteşte din când în când de acel bătrân poet, ţintuit la pat şi cu totul uitat, care, furios pe contemporanii săi, decretase că nu mai voia să-l primească pe niciunul. Soţia lui, din milă, se ducea să sune din când în când la uşă…
Când îmi fac prea mult sânge rău că nu lucrez, îmi spun că puteam la fel de bine să fiu mort, şi că aşa aş lucra şi mai puţin.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI (pdf), de AICI (epub), de AICI sau de AICI (ebook)
