Sorana Ţopa, o frumoasă actriţă blondă din lumea mondenă a Bucureştiului interbelic, a fost mărul discordiei dintre Mircea Eliade şi Emil Cioran.
La începutul anilor ‘30, când a cunoscut-o pe Sorana Ţopa, Eliade era un râvnit şi curtat profesor la Universitate. Tânărul universitar în jurul căruia se spune că roiau femeile era prins în două relaţii. Se iubea cu Sorana şi în acelaşi timp avea o relaţie cu o funcţionară, Nina Mareş, femeie divorţată cu un copil de crescut, scrie Adevărul.
Mircea Eliade, prins între două femei
Scriitorul, care nu se putea decide între cele două femei, a considerat în 1932 că singurul lucru pe care l-ar putea face ar fi să pună punct ambelor relaţii. A ales să-şi anunţe, pe rând, iubitele în legătură cu decizia sa. Întâmplarea a făcut ca prima dată să meargă la Nina. Crezând că aceasta vrea să se arunce pe geam la auzul veştii că o va părăsi, a cerut-o de nevastă. Se spune că alegerea Ninei ca parteneră oficială ar fi regretat-o ulterior şi că mulţi ani după aceea gândul filosofului a rămas la Sorana Ţopa.
Sorana Țopa s-a apropiat de Cioran, după ce a fost părăsită
Despărţirea lui Eliade de actriţă a fost îndelung comentată în cercurile mondene. S-a spus că Eliade nu ar fi avut curaj să îi transmită personal vestea Soranei. Așa că l-ar fi însărcinat cu anunţul despărţirii chiar pe amicul său, Cioran. Sorana Ţopa s-a apropiat de Cioran şi acesta i-a devenit confident şi iubit. Erijat în cavaler şi orbit de pasiunea pentru frumoasa actriţă părăsită de Eliade, Cioran îşi atacă colegul filosof într-un articol numit ”Omul fără destin” şi publicat în ziarul ”Vremea.
Peste ani, Cioran avea să recunoască că articolul în care l-a atacat pe Eliade a fost cauzat de suferinţa în amor pe care acesta i-o pricinuise Soranei.
Mircea Eliade a ripostat şi el într-o serie de articole. Într-unul dintre articolele care s-au vrut replici la atacurile lui Cioran, Eliade scria: ”Cred că nu mai e nevoie să vorbim despre noi. Toată lumea ştie că trăim un ceas întristat şi deznădăjduit, că sîntem lichele şi neputincioşi, că ne îneacă descompunerea, laşitatea şi cinismul.
Unde întorci capul nu auzi decît strigăte, bîrfeală, critică şi tînguire. Ne lamentăm fără nici un orgoliu, ne pierdem vremea plîngînd, ne risipim energia în critică, în negaţie, în argumente. Dacă un străin ar asculta spusele noastre – şi nu ne-ar cerceta şi viaţa –, ar crede că sîntem cea mai bătută de Dumnezeu ţară. Că ne aflăm în pragul unei catastrofe definitive, că totul e pierdut şi pentru totdeauna. Sîntem cu adevărat un popor fără orgoliul suferinţei; sau, mai precis, am pierdut cu desăvîrşire acest orgoliu” (”Invitaţie la bărbăţie”).
Sorana Ţopa: „Păcat de Mircea, că nu s-a realizat!”
Eliade şi Cioran s-au împăcat mulţi ani mai târziu, în Occident.
Se spune că actriţa Sorana Ţopa nu l-a uitat niciodată pe Eliade, considerat marea sa dragoste. La moartea filosofului, actriţa ar fi exclamat : “Păcat de Mircea, că nu s-a realizat!”. Actriţa s-a dedicat scrisului şi a creat piese teatru, apreciate de public şi critici. În ciuda celebrităţii de care s-a bucurat, Sorana Ţopa a murit în anonimat în 1986. (Tot articolul, AICI)
