Cam de fiecare dată când citeam o carte despre oameni din zilele noastre aruncaţi, printr-un accident mai mult sau mai puţin nefericit al sorţii, în… trecut, ma gândeam cum m-aş descurca eu într-o astfel de situaţie. Nu de alta, dar, complet lipsită de simţ practic cum sunt, nu găseam pentru mine nici o ocupaţie care să mi se potrivească… acolo, cât de cât, măcar cât să fac faţă onorabil dezastrului.
Dar gata! Acum ştiu! O să mă duc să mă angajez la una dintre bibliotecile mobile (dacă nu se vor fi inventat până atunci, lasă că patentez eu ideea 🙂 ) care, aflu de pe boredpanda.com, erau extrem de populare la începutul secolului trecut în America.
În acele vremuri, cărţile îţi erau aduse la uşă… la propriu. Vehicule speciale, pline de volume, băteau drumurile în lung şi-n lat până în zone îndepărtate care nu beneficiau de biblioteci sau librării.
Inspirată de librăriile mobile engleze ale secolului XIX, bibliotecara Mary Titcomb a lansat prima bibliotecă mobilă din Statele Unite la începutul secolului XX. Era vorba, de fapt, de o căruţă trasă de doi cai, plină de cărţi.
În 1912, au apărut primele biblioteci mobile cu motor care au transportat cărţi atât în mediul rural, cât şi la şcolile locale.
La începutul anului 1900, un bibliotecar putea cumpăra o bibliotecă mobilă cu 1000 de dolari. Mai târziu, în anul 1930, erau aproximativ 60 de vehicule pline cu cărţi la nivel naţional.
În timpurile prospere din anii 1950, producţia bibliotecilor mobile a revenit la viaţă. Conform descopera.ro, mulţi americani au sponsorizat Biblioteca Serviciilor de Acţiune din 1956, astfel încât milioane de oameni din comunităţile rurale au avut acces la cărţi.
