“Dumnezeiţele din Moravia” de Katerina Tuckova – Ana are carti!

“Dumnezeiţele din Moravia” de Katerina Tuckova

Mi-a luat cam o săptămână să-mi revin după ce am citit cartea aceasta. O săptămână ca să pot uita de nervii pe care mi i-a provocat pentru prima dată în viaţa mea o carte cu… vrăjitoare.

M-am apucat de “Dumnezeiţele din Moravia” cu un entuziasm uriaş. Nu numai pentru că e o carte pe care eu o încadrez în categoria “literatura magică” (vrăji/zâne/creaturi fantastice etc) – plăcerea mea vinovată! -, dar şi pentru că acţiunea se petrece în Carpaţii Albi, autoarea, Katerina Tuckova, fiind născută la Brno în 1980 şi crescând într-un sat din Moravia (Cehia). Deci muuuult mai aproape de noi decât Harry Potter şi vampirii din Saga Amurg, să zicem.

Şi pe principiul “vrăjitoarele noastre sunt mai autentice decât ale lor”, am fost absolut sigură că mă aşteaptă o distracţie pe cinste. În fond, eu nu cred că v-aţi văzut vreodată bunicile zburând pe mătură, să fim serioşi, însă de vindecatoare, cunoscătoare ale leacurilor naturiste, ghicitoare ale viitorului şi trecutului sunt pline satele noastre. Numai la mine în familie, ca să renunţăm la generalităţi, mama ştia să ghicească în cafea, naşa – în cărţi, iar mamaie – în bobi. Când se strângeau toate, se punea de un Sabat vrăjitoresc adevărat :).

Iar “Dumnezeiţele” Katerinei Tuckova exact cu aceste lucruri se ocupă. Legătura lor cu mediul înconjurător este profundă, cunoştinţele lor nu ţin de litera cărţii, ci de informaţii transmise din mamă în fiică, iar toate acţiunile lor sunt în numele binelui şi cu credinţă în… Dumnezeu.

Prin urmare, premisele erau de-a dreptul cuceritoare. Mai ales că autoarea nu-şi plasează acţiunea romanului într-un trecut incert, ci în epoca modernă, anii 1990 – 2000, existenţa Dumnezeiţelor fiind perfect credibilă prin izolarea comunităţilor în care trăiesc, risipite prin Carpaţii Albi, departe unele de altele, dar mai ales de oraşe, în special, şi de civilizaţie, în general.

Din păcate însă, după descrierea absolut fabuloasă a tradiţiilor magice pe care Dumnezeiţele le respectă cu sfinţenie, am început să ridic din sprâncene.

Personajul principal, Dora Idesova, depune eforturi uriaşe pentru a cunoaște trecutul familiei sale, în care toate femeile manifestă aceste trăsături de excepţie, prilej să intre în scenă… Securitatea! Poliţia secretă comunistă cehă, află acum Dora studiind dosarele foştilor colaboratori, se arătase extrem de interesată de activităţile Dumnezeiţelor, pretextul perfect pentru autoare de a construi câteva capitole doar din rapoartele pe care informatorii le trimiteau cu frenezie după ce observau cu atenţie cum decurgea viaţa acestor “vrăjitoare”. Ok, mi-am zis, după primul moment de stupoare, dornică să o susţin mai departe pe Tuckova în demersul ei, acţiunea se petrece într-o ţară fost comunistă, prin urmare scriitoarea nu avea cum să ignore acest capitol de istorie recentă, atât de familiar şi nouă, cititorilor din România.

În plus, autoarea se dovedeşte o documentaristă de excepţie, rapoartele Securităţii, redate în limbajul specific poliţiei secrete, fiind copiate parcă după unele reale (probabil că, pe alocuri, şi sunt!).

Săpăturile Dorei în arhivele de stat scot însă la iveală faptul că interesul Securităţii pentru Dumnezeiţe fusese precedat de cel al… naziştilor în timpul celui de-al doilea Război Mondial! Bun, treacă de la mine şi asta, până la urmă pentru pasionaţii de istorie ocultă nu e o surpriză apetenţa conducătorilor nazişti pentru tot ce ţinea de magie, superstiţii, misticism, paranormal.

Însă…

În momentul în care (şi acum urmează un SPOILER ALERT… “ca la carte”) scriitoarea decide că toate acestea nu sunt, probabil, suficiente şi mă trezesc şi cu o Dumnezeiţă… lesbiană (!!!!!!!!!!!!), pentru mine a fost PREA MULT!

Înţeleg că autoarea şi-a propus un roman pseudo-documentar, accept şi că scriitorii din fostul bloc comunist par obsedaţi să vorbească în romanele lor de abuzurile regimului de tristă amintire, de teroarea instaurată de acesta… Dar, totuşi…!!! De ce să strici astfel o carte perfectă despre cele mai veridice “vrăjitoare” care pot exista în lumea reală? Şi de ce să mai arunci în ghiveciul acesta şi nişte scene lesbiene?

Acum că m-am calmat: dacă îţi plac cărţile cu magie, tradiţii, vrăjitoare, descântece etc NU DA BANII pe “Dumnezeiţele din Moravia”.

Pentru pasionaţii de istoria recentă a Europei Centrale şi de Răsărit, poate fi o lectură interesantă.

Eu… mă duc să recitesc câteva capitole cinstite din Harry Potter.

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate