Autor: Ed Brubaker / Desene: Sean Phillips, Val Staples
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Image
Anul apariției: 2006
Traducere:
La data publicării sale, “Criminal: Coward” a fost apreciat drept unul dintre cele mai bune comicsuri din 2006. Acum, în 2016, este considerat unul dintre cele mai bune comicsuri realizate VREODATĂ, un adevărat clasic, iar autorii lui sunt regii neîncoronați ai crime & noir comics.
Concepută de Ed Brubaker și Sean Phillips, “Criminal: Coward” nu este deloc o bandă desenată pentru cei mici. Printre temele pe care le tratează se numără violența, jafurile, drogurile, sexul, crima & corupția. Așa că toţi cei care speră să găsească printre paginile ei supereroi în costume viu colorate și eroine sumar îmbrăcate (nu că ar fi ceva rău în asta 😊), trebuie să caute în altă parte.
Eroul din “Criminal: Coward” este… un “coward”, adică un laș. Numele său este Leo, un bărbat care cu ani în urmă a fost cel mai bun din lumea interlopă când era vorba de îndeplinit o lovitură imposibilă și care în prezent trăiește de pe o zi pe alta ca hoț de buzunare (e drept că unul foarte bun). Problema sa cea mai mare și totodată cea care l-a împiedicat să se impună printre gangsteri au fost regulile pe care le urma de fiecare dată cu strictețe: fără poliție, fără arme, fără droguri. La acestea se adaugă și prostul obicei, după părerea colegilor de infracțiuni, de a căuta tot timpul nu o cale de ieșire, ci una de fugă atunci când situația o impune.Toate acestea i-a adus renumele de laș. Însă Leo nu este deranjat de lașitate: din contra îi este chiar recunoscător. De-a lungul anilor, aceasta l-a ținut departe de o celulă de 4 pe 5, locul unde nu vrea să ajungă niciodată.
Cu toate acestea, este nevoit să accepte să participe la jefuirea unei mașini blindate care transportă diamante în valoare de milioane de dolari. Un jaf prea bun ca să fie refuzat, ca să zic așa. Numai că toate lucrurile de acest gen ascund ceva. Iar acum problema este că lovitura presupune implicarea unor polițiști corupți și folosirea armelor, adică încălcarea regulilor de supraviețuire marca Leo. Urmarea? Planul perfect se duce în bălării, iar Leo devine cel mai căutat om din oraș, atât de polițiști, cât și de interlopi.
Inițial, povestea pare, de fapt ce zic eu că pare, chiar ESTE plină de clișee desprinse din toate filmele și romanele cu detectivi/criminali/ escroci realizate vreodată. Astfel băieții răi sunt băieți răi. Polițiștii corupți sunt și mai răi decât băieții răi. Leo este un laș care fuge de poliție, dar nu fuge și de responsabilitățile sale. Monologurile și dialogurile tuturor sunt pline de culoare și conțin de nenumărate ori cuvinte care încep cu litera F. Însă odată ce te-ai obișnuit cu toate acestea și din clipa în care Leo se pomenește trădat, nimic nu mai contează. “Criminal: Coward” te prinde și ajungi să trăiești cu sufletul la gură fiecare pagină, fiecare desen. Câteodată e chiar mai palpitant decât un film…
Grafica lui Sean Phillips și Val Staples este impecabilă. Desenele sunt clare, fiecare personaj are individualitatea sa, culorile sunt folosite așa cum trebuie. Nimic nu e exagerat și, de multe ori, grafica exprimă mult mai multe decât ce zice sau gândește un personaj (nu degeaba se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte). Ceea ce este foarte bine deoarece îmbogățește personajele și le face mult mai credibile. Iar acest lucru practic te obligă să citești tot comicsul pe nerăsuflate.
