Atât de mult m-am obișnuit să mă gândesc la Charlotte Bronte și la Jane Austen ca la un duo literar extrem de drag mie încât le și împrietenisem în mintea mea. Fantezia aceasta îmi plăcea atât de mult încât nici mi-am bătut capul cu ”amănuntul” că scriitoarele nu s-au întâlnit niciodată, făcând parte din generații diferite. Prin urmare, vestea că Charlotte Bronte nu a suportat-o niciodată pe colega ei de breaslă m-a luat complet prin surprindere.
Informația am aflat-o, desigur, dintr-o altă carte: Citind Lolita în Teheran, de Azar Nafisi, și nici că am mai avut liniște până n-am verificat-o. Din trei surse, după cum o cere deontologia jurnalistică.
Sperând tot timpul să fie doar o licență literară a lui Azar Nafisi.
Și oftând dezamăgită atunci când s-a confirmat 100 %.
Pe 12 ianuarie 1848 Charlotte Bronte îi scria criticului George Henry Lewes ceea ce avea să devină una dintre cele mai tăioase critici la adresa lui Jane Austen. Pentru că Lewes îi recomandase să citească Mândrie și prejudecată, Charlotte Brontë reacționează:
De ce îți place atât de mult domnișoara Austen? Mă nedumerește acest fapt. Până să-mi spui tu de ea, nu auzisem de Mândrie și prejudecată. După aceea am cumpărat cartea. Și ce am descoperit? Un adevărat portret dagherotip al unui chip banal: o grădină cultivată cu atenție și împrejmuită cu grijă, cu alei ordonate și cu flori delicate; dar niciun chip luminos, plin de viață, niciun teren deschis, nici urmă de aer proaspăt, de dealuri, de pârâuri repezi. Nu găsesc deloc atrăgătoare ideea de a trăi alături de domnii și doamnele lui Jane Austen, captivi în casele lor elegante. Probabil că observațiile mele te vor irita, dar îmi asum riscul.
Charlotte Bronte
Contrastul dintre Charlotte Bronte și Jane Austen
Această scrisoare este considerată de criticii literari un document esențial pentru înțelegerea contrastului dintre realismul domestic al lui Austen și romantismul pasional al surorilor Brontë. În timp ce Lewes o admira pe Austen pentru stăpânirea formei și a caracterizării dramatice, Charlotte Brontë o considera lipsită de pasiune și de profunzime.
Deși într-o altă scrisoare, autoarea lui Jane Eyre a recunoscut abilitatea lui Austen de a reda fidel portretul micii nobilimi, de a-i descrie manierele și manierismele, ea a concluzionat că aceasta era o „doamnă desăvârșită și foarte sensibilă, dar o autoare incompletă și destul de insensibilă (…) Pasiunea îi era cu totul necunoscută, iar sentimentelor nu le acorda mai mult de o recunoaștere ocazională grațioasă, dar distantă.”
“Dacă asta este erezie… nu mă pot abține”, își încheie sfidător scrisoarea Charlotte Bronte.
Dacă-ți amintești, o erezie și mai mare avea să comită Mark Twain care a spus: „De fiecare dată când citesc “Mândrie şi prejudecată”, vreau să o dezgrop pe Jane Austen şi să îi lovesc craniul cu propria ei tibie”. Citește atacul devastator al lui Mark Twain AICI.
