Autor: David Baldacci
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Crime Scene Press
Anul apariției: 2023
Traducere: Oana Stănescu
Inițial, am vrut să trișez. Să sar Cel care nu uită și să încep seria Amos Decker cu volumul al doilea, Ultimul drum, dar nu am reușit. Problema nu era legată de acțiunea cărții numărul 2, care a fost WOW (atât cât am citit din ea), ci de faptul că am vrut să aflu mai multe despre personajul principal. Așa că am pus volumul respectiv pe pauză și am trecut, așa cum bunul Dumnezeu a lăsat, la prima carte din serie, adică la Cel care nu uită.
Destinul nu este deloc blând cu Amos Decker, eroul romanului Cel care nu uită, și i-a arătat asta în două rânduri. Prima dată a fost în timpul unei partide de fotbal american, când Amos, un tânăr ambițios fotbalist, dornic de faimă și succes, a suferit o lovitură aproape mortală. Era chiar meciul său de debut. Lovitura a dus la apariția unei însușiri rar întâlnite, numite hipertimezie: practice el nu mai poate uita nimic. Absolut nimic. Deoarece viitorul său ca sportiv este distrus, Amos profită de noua sa ʺsuperputereʺ și devine polițist.
După fiecare tragedie, Amos Decker se alege cu o super putere
Însă deoarece începea să se simtă prea bine, destinul intervine iar și… Întorcându-se acasă de la un filaj, Amos își găsește soția împușcată și fiica strangulată. Însă, în ciuda tuturor eforturilor, criminalul și motivul oribilei fapte rămân necunoscute. Deoarece nu poate să depășească momentul tragediei, în scurt timp cariera lui Amos ca om al legii este făcută praf și pulbere, așa că ajunge să lucreze ca detectiv particular.
A doua tragedie din viața lui a dus la apariția unei alte deprinderi neobișnuite: sinestezia. Adică Amos vede uneori lumea în anumite culori, cu anumite efecte. Astfel albastrul este culoarea care îl paralizează pur și simplu, pentru că atunci când și-a văzut fiica ucisă totul în jurul lui a devenit albastru. Griul, în schimb, este o culoare ʺbunăʺ care îl calmează…
Tocmai când credea că nimic nu o să se mai schimbe vreodată, un bărbat se predă poliției susținând că el este criminalul care i-a distrus viața lui Amos. Intrigat și disperat să obțină o explicație, Amos decide să discute cu presupusul criminal. Însă discuția îi ridică prea multe semne de întrebare și Amos, care în ciuda declarației prizonierului, nu-și aduce aminte să-l fi întâlnit, nu crede nimic din cele auzite.
Cel care nu uită, un thriller incredibil de captivant
În acest timp, un bărbat intră într-un liceu din oraș și începe să tragă în tot ce mișcă. Acest lucru mută atenția poliției și trezește interesul lui Amos, care, cu acordul oamenilor legii, se implică în anchetă. Lucrurile se complică foarte mult atunci când se descoperă că una dintre victime a fost ucisă cu aceeași armă cu care a fost împușcată soția lui Amos…
Mi-a plăcut foarte mult de Amos Decker și mă bucur să există o serie de romane cu el, deoarece plănuiesc să le citesc pe toate. Talentul lui de a descoperi indicii acolo unde restul polițiștilor nu au văzut nimic a transformat Cel care nu uită într-un thriller incredibil de captivant în care investigațiile criminale sunt în prim plan, iar acțiunea de tipul urmăriri nebune cu mașini și lupte pline de violență și de ʺpac pacʺ a luat o pauză. Ca să înțelegi despre ce vorbesc: ancheta crimelor din liceu se întinde pe cel puțin zece capitole.
Amos Decker este un personaj chinuit, măcinat de durere, de vină, de remușcări, cu însușiri care îi sunt atât un blestem, cât și o binecuvântare. Modul în care își derulează memoria înainte și înapoi pentru a face conexiuni între indicii care par să nu aibă nicio legătură sau întâmplări diametral opuse este foarte ingenios prezentat. Din punctul meu de vedere, această carte este perfectă ca prim roman dintr-o serie despre un fost om al legii complet fascinant, cu o minte unică și cu niște talentele neobișnuite.
Ce nu mi-a plăcut
Dar asta nu înseamnă că restul personajelor fac figurație în poveste. Din contră… Toți cei care apar în carte, și buni, și răi, sunt bine creionați și contribuie activ la ancheta lui Decker sau, din contră, se joacă cu mintea lui. Iar personajul negativ este cu adevărat negativ și, din fericire pentru… sănătatea cărții, este foarte inteligent și mereu cu un pas înaintea eroului nostru.
Ce nu mi-a plăcut sau, mai bine zis, ce nu am înțeles a fost motivația criminalului. Nu am reușit să-i înțeleg logica din spatele deciziei în urma căreia a pornit să-i distrugă viața și cariera lui Amos, pentru ca în final să încerce să-l omoare. Existau atâtea alte posibile ținte…
Dar, dincolo de această problemă care, din fericire, apare abia spre finalul cărții, Cel care nu uită este cu adevărat o carte pe care nu o poți lăsa jos până nu o termini!
