Îţi spun cinstit că articolul acesta nu a fost în planul meu „editorial” pe 2020. Ideea mi-a venit după ce am postat poza pe pagina de facebook anaarecarti.ro şi v-am citit răspunsurile. Erau prea faine… prea pasionate… prea diverse, ca să le las să se piardă în meandrele facebookului.
Prin urmare, am adunat tot ce-aţi scris voi, am adăugat la rândurile mele, mi-am mai băgat pixul pe ici, pe colo 🙂 , am pus-o şi pe Maria, colega de blog, la treabă şi… ta-ta-daaaaam!!!. a rezultat textul de faţă, un amestec de prezentări de cărţi, răspunsuri de pe facebook (uneori doar sub forme de poze:) ), un strop de umor şi multă emoţie.
(FOARTE IMPORTANT: în cazul în care nu eşti de acord ca răspunsul tău să apară în articolul de mai jos, te rog să mă anunţi şi-l şterg imediat. Şi nu, nici nu mă supăr, nici n-am nevoie de explicaţii, că aşa e între prieteni 🙂 . Doar să-mi spui!)
Deci…
„Care sunt ultimele cărţi intrate în casele noastre?”
ANA de la anaarecarti.ro: 4 titluri au deschis uşa bibliotecii mele cam în acelaşi timp:
– “Spărgătorul de nuci” e darul Mariei, colega de blog, şi deja eu şi Defne ne-am declarat entuziasmate de el, după cum stă mărturie poza de mai jos 🙂 . Cărticica, apărută la Editura Nemi, e absolut delicioasă şi, după părerea mea, poate fi oricând o idee de cadou pentru orice iubitoare de balet, indiferent de vârstă. Ba chiar îţi recomand din toată inima, dacă ai pe acasă vreo puştoaică pasionată de poante & piruete, să i-o daruieşti: îţi garantez că, data viitoare când veţi merge a ‘enshpe mia oară la “Spărgătorul de nuci” (ştiu, ştiu, şi eu merg de fiecare dată când se anunţă spectacolul la Bucureşti), va privi cu alţi ochi povestea.
– “Van Gogh – The Complete Paintings” e darul lui Oliver, colegul de blog, căci cred că ai observat pe aici marea mea slăbiciune pentru acest pictor fabulos. Cartea-album în limba engleză, apărută la Editura Taschen, este cadoul ideal pentru toţi cei care visează să aibă pe perete propriul Van Gogh 🙂 şi care se mulţumesc, până atunci, şi cu un aşternut după picturile lui.
– “Dune” e de la fratele meu care mi-a dat-o… ca s-o dau cui vreau pentru că o are în dublu exemplar. Iar eu am luat decizia nu doar s-o păstrez în propria-mi bibliotecă (mda, ştiu, ce surpriză!), dar… am şi citit din ea primul capitol în noaptea de Anul Nou, pe la 4.00, după ce ultimii musafiri au plecat şi ultimele pahare au fost spălate. “Dune” e o cunoştinţă veche a mea: îmi amintesc precis că am citit-o pe când eram în liceu, dar nu-mi amintesc din ea decât nişte viermi care vălureau pământul când se deplasau în subteran. Sau scena asta e din altă carte?!!!!
– “Poems for Love” e o mică antologie de poezii de profil, pe care am cumpărat-o dintr-un aeroport când avionul meu întârzia să mă aducă acasă. Dacă în curând o să vă bombardez cu versuri în engleză, măcar să ştiţi de unde vi se trage 🙂 !
MARIA de la anaarecarti.ro: De la stânga la dreapta, în ordinea din poză 🙂 :
- “Femeile dictatorilor” – m-a atras titlul la ea. Am comandat şi volumul 2. Nu pot nici s-o deschid până nu-l am şi pe el în casă. Fiecare cu nebuniile ei. Asta e una dintre ale mele 🙂 .
- “Soţia” – am văzut jumătate din ecranizarea cu Glenn Close şi Jonathan Pryce (high sparrow 🙂 ) şi în secunda doi am trecut-o pe whishlist.
- “Acolo unde cântă
racii” – m-a atras descrierea: “Zvonurile
despre Fata Mlaștinii au circulat mulți ani în Barkley Cove, un orășel liniștit
de pe coasta Carolinei de Nord. Așa că, în 1969, când chipeșul Chase Andrews
este găsit mort, localnicii bănuiesc imediat că a fost ucis de Kya Clark,
adevăratul nume al Fetei Mlaștinii.
Însă Kya nu este nici pe departe sălbăticiunea pe care și-o închipuie lumea. Sensibilă și inteligentă, a supraviețuit singură în ținuturile luxuriante de pe malul oceanului, împrietenindu-se cu pescărușii, descoperind bogăția nesfârșită a pădurilor brăzdate de canale și învățând lecții de viață accesibile doar celor care trăiesc în natură.
Într-o bună zi, Kya simte înfiripându-se în sufletul ei dorința de a fi iubită, iar când doi tineri din oraș sunt atrași de frumusețea ei neobișnuită, viața i se schimbă complet, căpătând un alt sens.
Dar, nu după mult timp, ceva cu totul neprevăzut îi sfărâmă noua existență.”
CITEŞTE ŞI: Care sunt ultimele cărţi care i-au intrat în casă lui Oliver, colegul de blog?
IOANA CRĂCIUN: Ultima carte intrată în bibliotecă şi citită a fost „Hemingway şi cu mine” de Paula McLain. Nu ştiam că s-a făcut un film după ea, în 2012 cu Nicole Kidman. Sunt curioasă să îl văd!
(Cum o promovează editura Humanitas: Mărturisindu-se atrasă irezistibil de poveștile femeilor curajoase și originale, care își croiesc singure drumul în viață și își controlează destinul, Paula McLain, autoarea bestsellerului Soția din Paris, îi dedică acest nou roman, o emoționantă reconstituire ficțională a iubirii dintre Ernest Hemingway și celebra corespondentă de război și scriitoare Martha Gellhorn, uneia dintre cele mai interesante figuri din peisajul jurnalistic și literar american al secolului XX.
În 1937, tânăra jurnalistã și scriitoare Martha Gellhorn pătrunde clandestin în Spania măcinată de Rãzboiul Civil. Ajunsă la Madrid pe urmele subiectelor care o pasionează, îl reîntâlnește aici pe Hemingway, scriitor deja celebru, cu care își încrucișase drumurile în timpul unei vacanțe în Florida. În mijlocul luptelor eroice, al suferinței și tragediei, atracția dintre ei, alimentată de crezuri comune, devine irezistibilă. Legătura pasională destramă cea de-a doua căsnicie a lui Hemingway și o transformă pe Martha în muză și soție. Va putea însă neîmblânzita Marty să fie sprijinul de care are nevoie soțul ei, sau va rămâne aceeași femeie independentă și îndrăzneață, gata să-l lase în urmă pe Ernest și tot ce părea să însemne viața ei – splendoarea apelor tropicale, vegetația luxuriantă și culorile tari ale Cubei sau atmosfera trepidantă a New Yorkului ori marile întinderi ale Vestului american –, pentru a fi martorul evenimentelor cruciale din Europa însângerată și devastată de confruntările decisive ale celui de-al Doilea Război Mondial?)
DANA DINICĂ:
IULIA NUBER: Ultimele cărţi au fost două în franceză, de Camus şi de Gide. Nu am mai exersat din liceu franceza, dar am aşa o dorinţă să citesc şi să îmi mai cumpăr şi în franceză.
CĂTĂLINA GABRIELA HONGU:
(Cum o promovează editura Litera: Grace Reinhart Sachs trăieşte viaţa pe care şi‑a dorit‑o întotdeauna, dedicată soţului ei, medic oncolog pediatru la un spital important, fiului lor, Henry, şi pacientilor pe care îi primeşte la cabinetul ei de psihoterapie. Grace este, de asemenea, autoarea cărţii aflate în curs de publicare „Ar fi trebuit să ştii”, un volum în care îndeamnă femeile să aibă încredere în intuiţia lor şi să acorde atenţie primelor impresii în relaţiile cu bărbaţii.
Cu câteva săptămâni înainte de apariţia cărţii, o prăpastie se deschide însă în viaţa lui Grace: o moarte violentă, un soţ dispărut şi, în locul unui bărbat pe care credea că îl cunoaşte, doar un şir de revelaţii teribile. În urma acestui dezastru amplu mediatizat, îngrozită de felul în care ea însăşi nu a reuşit să‑şi urmeze propriile sfaturi, Grace trebuie să construiască o nouă viaţă pentru ea şi pentru copilul ei. )
IRINA POSTOLACHE: La mine ultimele au fost cele din poză, pe care le-am cumpărat de la cineva de pe un grup de aici, din Germania. Le-am primit chiar înainte de Crăciun.
NAOMI CLAUDIA ARSINTE-BORZA: Primite cadou de la mama de ziua mea. M-a întrebat ce prefer să citesc, în engleză sau română, ştiind că citesc ambele, şi mi-a spus de intenţia de a-mi cumpăra una-două cărţi de ziua mea. Ca să-i fac „munca” mai uşoara, i-am dat numele autorului pentru că oricum era pe lista interminabilă de „wish list” şi i-am spus că poate alege orice că oricum vreau să le cumpar pe toate 🙂 .
(Cum promovează editura Nemira volumul „Câteva feluri de a dispărea”: Flavius Ardelean cartografiază lumi imaginare și explorează realul – cu distorsiunile acestuia și cu potențialul său de schizoidie și demență – ca pe un teritoriu al fantasticului. Povestirile despre oglinzi devoratoare și (auto)reflectări obsesive din Câteva feluri de a dispărea descriu subterane și tărâmuri thanatice, spații neprimitoare ce adăpostesc, la granița dintre vizibil și invizibil, alterități repulsive, monștri «cu două fețe», gemeni damnați, chipuri fără ochi, dușmani imposibil de numit – totul redimensionându-se, la sfârșit, printr-o poveste despre lumea de dincolo de Golful Țesăturii și despre «visele de dinainte de viață». O combinație (remarcabil orchestrată) de thriller, horror și dark fantasy, pe un fundal (post)romantic sau decadent, străbătut de sugestii kafkiene ori sartriene…
Cum promovează editura Herg Benet volumul „Noumenoir”: România anului 2085 este împărțită aproape în totalitate în cei care fac literatură și cei care o judecă. În fosta mănăstire de maici transformată în hotel pentru scriitorii exilați care nu mai pot scrie, „A nus Dei“, fostul scriitor Radu Lenea își duce traiul prin crâșmele de la ultimul etaj, chinuit de insomnie și dependent de droguri distilate din figuri de stil. Pacea îi este tulburată într-o seară în care Lizaveta Markov, una dintre femeile fatale ale hotelului, îi dă în grijă un manuscris secret care poate schimba radical cursul istoriei. Prizonier în vâltoarea tragediilor, prins în bătaia focurilor și hăituit de înspământătorii Kritikos, gangsteri ai Secretariatului de Critică al lui M. Nămolescu și mâna sa dreaptă, Khan Kristos Kanacke, Radu Lenea se hotărăște să scoată manuscrisul din hotel, chiar cu prețul identității sale. Manuscrise secrete, organizații clandestine, urmăriri și crime, sex și umbrele unor iubiri sunt ingredientele acestui delir literar în care nimic nu este ceea ce pare.)
IRENE POSTOLACHE: „Până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa” de Antonio Lobo Antunes. E scrisă extraordinar de bine.
(Cum promovează editura Humanitas cartea: „Munca mea constă în a scrie până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa. Eu nu fac romane, nu spun povești, nu pretind să distrez pe cineva, nici să fiu amuzant, nici să fiu interesant; vreau numai ca pietrele să devină mai ușoare ca apa. […] M-am simțit fericit în Transilvania, în munți. Pe înălțimile de acolo pietrele își mai pierduseră din greutate, dar mai aveam încă nevoie de mult timp, deoarece cuvintele sunt foarte lente și durează până reușesc să impregneze lucrurile, intră greu în ele; ideea despre moartea mea începe să semene cu moartea mea. Uneori corpul meu îngheață, alteori câte o piatră se ridică. Însă multe dintre ele încă lipsesc. Când toate vor deveni mai ușoare ca apa, atunci da, pot să fiu citit, fiindcă am scris ceea ce era necesar să scriu.” – António Lobo Antunes
„Cred că e cel mai bun lucru pe care l-am scris până acum“, declara António Lobo Antunes despre noul său roman, Până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa, al 22-lea din cariera marelui autor portughez, poate cea mai complexă dintre operele sale. Cartea, o aventură intelectuală și senzorială în 23 de capitole cu un minimum de punctuație – de fapt, 23 de fraze ample, numite de critică „versete poetice“ –, oferă o experiență de lectură inedită și o poveste cutremurătoare: un tânăr sublocotenent aduce din Angola un băiat de culoare, un orfan, pe care îl adoptă împreună cu soția lui. Peste 40 de ani, ca într-un ecou al faptelor tatălui, fiul va comite o crimă. Războiul, imposibilitatea iertării, rasismul, moartea, iubirea sunt tot atâtea teme ale unei proze căreia emoția îi conferă ritmul unei adevărate cantate.”)
ELENA VASILE: „Darul stelelor” de Jojo Moyes. Am citit toate cărțile lui Jojo Moyes care au apărut la noi. Preferata mea rămâne „Ultima scrisoare de dragoste”.
(Cum promovează editura Litera cartea: Anglia, la sfârşitul anilor ’30. Alice Wright – neliniştită, sufocată de convenienţe – ia hotărârea impulsivă de a se căsători cu bogatul american Bennett van Cleve şi de a-şi lăsa casa şi familia în urmă. Dar Baileyville, Kentucky, este un oraş insipid în care lumea îi dezaprobă purtarea, soţul ei preferă munca în locul soţiei sale şi este dominat de tatăl lui, aşa ca viaţa aici nu-i oferă aventura – sau scăparea – de care spera să aibă parte. Asta, până când o întâlneşte pe Margery O’Hare – fiica unui infractor celebru şi a unei femei nonconformiste, pe care oraşul doreşte să o uite. Margery are misiunea de a împărtăşi miracolul lecturii către cei săraci şi pierduţi şi are nevoie de ajutorul lui Alice. Străbătând singure potecile pe sub cerul liber, prin păduri, în sălbăticia muntelui, Alice, Margery şi colegele lor descoperă libertatea, prietenia şi un mod de viaţă care li se potriveşte. Dar când Baileyville se va întoarce împotriva lor, va fi suficientă încrederea lor una în cealaltă – şi puterea cuvântului scris – pentru a le salva?
SORINA LUIZA: Ultima carte „last entry” pe care chiar am dăruit-o: „Lacrima stejarului” de Simona Tănăsescu, de la editura Eikon.
Dacă te pasionează vreuna dintre cărțile de mai sus, iată unde le găsești de vânzare online:
„Spărgătorul de nuci” poate fi cumpărat online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
“Van Gogh – The Complete Paintings” poate fi cumpărat online de AICI
„Dune” de Frank Herbert poate fi cumpărat online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
Volumul “Femeile dictatorilor” de Diane Ducret poate fi cumpărat online de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
Volumul “Soţia” de Meg Wolitzer poate fi cumpărat online de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
Volumul “Acolo unde cântă racii” de Delia Owens poate fi cumpărat online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
Volumul „Ar fi trebuit să știi” de Jean Hanff Korelitz poate fi cumpărat online de AICI
Volumul „Câteva feluri de a dispărea” de Flavius Ardelean poate fi cumpărat online de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
Volumul „Noumenoir” de Flavius Ardelean poate fi cumpărat online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
Volumul „Până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa” de Antonio Lobo Antunes poate fi cumpărat online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
Volumul „Darul stelelor” de Jojo Moyes poate fi cumpărat online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
Volumul „Lacrima stejarului” de Simona Tănăsescu poate fi cumpărat online de AICI
