Căsnicia de 52 de ani a scriitorului Vladimir Nabokov cu Vera – cum au rezistat cei doi atâta timp împreună? Analiza psihologului Aurora Liiceanu – Ana are carti!

Căsnicia de 52 de ani a scriitorului Vladimir Nabokov cu Vera – cum au rezistat cei doi atâta timp împreună? Analiza psihologului Aurora Liiceanu

În noua carte, „Tânăra cu părul alb. Misterul Nabokov“, Aurora Liiceanu încearcă să înţeleagă ce anume i-a făcut pe scriitorul Vladimir Nabokov şi pe soţia sa, Vera, să rămână împreună 52 de ani, afirmând că scriitorul nu ar fi devenit celebru fără devotamentul soţiei sale.

Despre cărţile lui Vladimir Nabokov (1899-1977), unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului XX, s-a scris mult. Însă nu numai opera, ci şi viaţa lui personală i-a preocupat pe cercetători: provenind dintr-o familie aristocrată, a părăsit Rusia natală de teama bolşevicilor şi a locuit în Germania, Franţa şi Statele Unite înainte să se stabilească definitiv în Elveţia. Datorită personalităţii charismatice, a avut foarte mulţi admiratori şi multe iubite. Cu toate acestea, a rămas alături de Vera, care i-a fost soţie timp de 52 de ani. Vera a stat mereu în umbra soţului ei, şi-a distrus scrisorile destinate acestuia şi a păstrat o tăcere totală în privinţa relaţiei lor. Ca femeie, ea pare că nu există în acest cuplu, scrie Adevărul.

Încercând să înţeleagă ce anume i-a făcut să rămână împreună atâta timp, Aurora Liiceanu (foto) analizează în volumul “Tânara cu părul alb. Misterul Nabokov”, publicat de Editura Polirom, pe lângă operele lui Vladimir Nabokov, articole şi cărţi despre cei doi, dar şi mărturiile fiului lor, Dmitri. Vladimir s-a îndrăgostit de mai multe femei. Despre unele a scris, pe altele le-a amintit în treacăt ca fiind simple aventuri neimportante. Vera i le-a tolerat pe toate şi l-a susţinut întotdeauna necondiţionat. De ce? Un răspuns, spune Aurora Liiceanu, ar putea fi personalităţile lor atât de diferite: el, traversând cu uşurinţă graniţa dintre imaginaţie şi real, ea, puternic ancorată în realitate, complet dedicată proiectului său de viaţă – acela de a-şi ajuta soţul să devină celebru –, convinsă că niciodată nimic nu-i va despărţi, se spune în prezentarea Editurii Polirom.

„Adevărul“: Cum aţi ajuns la misterul Verei? De ce aţi văzut-o ca pe o tânără cu părul alb?

Aurora Liiceanu: La misterul Verei, am ajuns fiind interesată de un domeniu foarte cercetat de psihologi, cel al relaţiilor interpersonale şi sociale. Aceste relaţii se intersectează în diferite feluri pentru că, omul, individul uman, este un animal social şi trăind în societate este influenţat de mediul său. Am vrut să văd cum se manifestă fiecare individ într-un cuplu, ce se întâmplă cu personalitatea lui, cum se influenţează cei implicaţi într-un cuplu şi ce determină viaţa relaţiei, stabilitatea ei sau, dimpotrivă, efemeritatea ei. Astăzi, relaţiile sunt foarte dinamice, fluide, instabile, rareori mai există relaţii longevive şi aproape pare nefiresc ca ele să existe într-o lume complexă, cu valorile foarte schimbătoare, cu mode şi influenţe globale. Aşa că am căutat o relaţie longevivă, astăzi aproape inexistentă în generaţiile tinere, am căutat în literatură cazuri care să mă facă să înţeleg de ce unele relaţii rezistă în timp şi de ce altele nu. Am găsit această relaţie, între Vladimir Nabokov şi Vera Nabokov, care intrigă prin longevitatea ei, o căsătorie care durează 52 de ani este ceva rar, este un sindrom relaţional rar. Ce face ca astăzi el să nu mai existe? Convenţiile sociale, modelele de căsătorie tradiţională?, m-am întrebat. Am văzut-o pe Vera ca pe o tânără cu părul alb pentru că, într-adevăr, ea avea părul foarte alb, inexplicabil de alb pentru vârsta ei, păr care-i dădea alura unei coroane ca de zăpadă, argintie şi care contrasta mult cu vârsta ei, cu aspectul ei general.

E suficient pentru o femeie inteligentă să rămână în spatele unui bărbat talentat şi puternic? Să-şi dedice toată viaţa acestuia şi să nu mai aibă propria sa viaţă?

Vera era, într-adevăr, o femeie inteligentă, iar Nabokov cred că era talentat, dar nu puternic.Vera şi-a dedicat viaţa lui nu ca şi când a renunţat la viaţa ei proprie, ci pentru că viaţa ei proprie era proiectul de a-l face pe el celebru şi cred că fără Vera, el nu ar fi fost celebru.

Spuneţi că Vera a avut o copilărie perfectă. De ce acceptă o femeie care are totul un astfel de compromis de a se dedica vieţii unui bărbat?

Când Vera a decis să-şi dedice viaţa talentului lui Nabokov, pe care ea îl credea demn de a fi cunoscut şi recunoscut. Ea nu mai avea totul, era ca şi el, o emigrantă, nu mai era o femeie bogată şi nici el nu mai era bogat. Era un început de viaţă în condiţii nu foarte fericite. Astfel, ea nu a renunţat la o viaţă plină de avantaje şi promisiuni pentru a se dedica dorinţei neţărmurite de a-l face pe Nabokov celebru. Compromisul ei nu era social, ci mai degrabă intim, era un proiect al ei într-un fel, un fel de a da sens propriei ei vieţi.

Derapajele erotice

De ce credeţi că Vera a trecut peste infidelităţile lui Nabokov?

Nu ştiu cum a trăit ea infidelităţile lui Nabokov, pentru că ea, ca femeie, nu s-a dezvăluit, distrugându-şi scrisorile adresate lui în care sigur făcuse referinţe la derapajele erotice ale lui Nabokov. Oricum, ea le-a dat un sens infidelităţilor lui şi anume, bogata lui imaginaţie, dorinţele lui intime necontrolate total de el, masculinitatea lui care sigur se dorea trăită.

De ce credeţi ca Nabokov a vrut să distrugă romanul „Lolita“?

„Lolita“ a fost însoţit de reticenţa din partea unor editori, când Vladimir Nabokov le-a cerut s-o publice. Poate că a vrut să distrugă romanul din cauza acestui lucru, poate că avea nesiguranţă privind publicarea lui. În orice caz, orice speculaţie psihanalitică privind interesul lui pentru scrierea acestui roman şi personalitatea lui i-a displăcut mult şi cred că şi din cauza faptului că nu voia ca acest roman să fie privit ca fiind opera unui pedofil.

Cum comentaţi relaţia lui Nabokov cu fratele lui, Serghei, care a rămas un anonim şi a murit într-un lagăr?

Despre fratele său, Seghei, Nabokov nu scrie aproape deloc, părând că această relaţie a avut note de mare discreţie. M-am gândit că Nabokov, căruia îi plăceau femeile, nu putea înţelege de ce fratelui său şi celor doi unchi ai lui le plăceau bărbaţii, şi nu femeile. Serghei era un om foarte interesant, plin de calităţi şi poate dacă destinul lui ar fi fost altul ajungea şi el o persoană cunoscută, recunoscută social pentru aceste calităţi. Curajul său de a înfrunta nazismul l-a costat viaţa. Oricum, Nabokov cred că atunci când devenise adult se întreba de ce fratele său avea acea înclinaţie, cred că pentru Nabokov acest lucru era de neînţeles.

Vladimir ştia prea bine că fără Vera nu putea deveni un mare scriitor

Cum i-aţi văzut pe „vulnerabilul“ Vladimir şi „robusta“ Vera între iubire şi pact?

Când se referă la relaţiile interpersonale ca acelea de cuplu, oamenii consideră că longevitatea relaţiei este un indicator important al iubirii. În cazul lui Nabokov, cred că iubirea a fost determinată de compatibilitatea dintre ei. Mai simplu spus, se potriveau foarte bine şi această potrivire excludea orice idee de separare, de despărţire. Ei îşi ajungeau unul altuia în ceva esenţial şi anume pasiunea scrisului. Acest lucru a dictat şi stilul lor de viaţă, crearea acelei enclave în care ei se simţeau bine şi care nu era deloc permeabilă social. În ce priveşte relaţia lor bărbat-femeie, nu există aproape nimic ştiut, pentru că relaţia lor din această perspectivă era de o discreţie desăvârşită. Compatibilitatea lor se baza pe complementaritate.

El era o persoană cu o imaginaţie excesiv de bogată, care traversa cu uşurinţă graniţa între imaginar şi real – să nu uităm că el a spus că exilul este o realitate ireală – , imaginarul devenind real. Vera nu avea această înclinaţie, dar a avut abilitatea de a o vedea, astfel încât vulnerabilitatea acestei înclinaţii a lui Vladimir se potrivea, prin contrast, cu robusteţea, pragmatismul şi realismul – realul real – al Verei.   Această diferenţă a fost ceea ce îi unea, pentru că fiecare avea nevoie de ceea ce nu avea: Vladimir, realismul, Vera, imaginarul. Acest lucru cred că a fost pactul intim devenit iubire între cei doi. Şi, astfel văzute lucrurile, cred că infidelităţile lui, ocheadele aruncate de el femeilor frumoase erau tolerate de Vera care nu vedea în acestea o ameninţare. Sau Vera ştia foarte bine cum să conducă barca stabilităţii. Oricum, Vladimir ştia prea bine că fără Vera nu putea deveni un mare scriitor. A şi spus-o.

Cartea „Tânăra cu părul alb. Misterul Nabokov“ de Aurora Liiceanu poate fi cumpărată online de AICI, de AICI sau de AICI

Cartea „Lolita“ de Vladimir Nabokov poate fi cumpărată online de AICI, de AICI (ebook), de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate