O poveste nou-nouță de la Camelia Cavadia. EXCLUSIVITATE
Camelia Cavadia

O poveste nou-nouță de la Camelia Cavadia. EXCLUSIVITATE

Săptămâna trecută, scriitoarea Camelia Cavadia – Cami, cum o alint eu –  și-a dat întâlnire cu cititorii, admiratorii & prietenii săi. Desigur, pentru că eu bifez toate cele trei categorii, nu aveam cum să lipsesc. Plus că îi și promisesem că n-o las singură cu toate emoțiile acelea care au adus-o în pragul leșinului.

(Și în pragul lacrimilor – dar aici eu am fost de vină, pffffff!).

Așa cum îmi e obiceiul, am transmis live pe facebook și instagram imediat ce am ajuns la fața locului (Cărturești Verona) – îți spun, dacă nu ne urmărești pe paginile de socializare, pierzi cea mai tare parte a distracției! Am făcut și un miniinterviu cu Camelia Cavadia pentru cititorii anaarecarti.ro, chiar cu câteva minute înainte să bată gongul, ca să zic așa. După ce a început evenimentul, am răspuns conștiincioasă la curiozitățile autoarei care ne-a descusut pe rând  🙂 . “M-am revanșat” cu o întrebare care a emoționat-o pe Cami atât de tare încât… vai!… i s-au umplut ochii de lacrimi – că mai bine tăceam și vesele toate rămâneam!

Apoi am venit acasă și… n-am mai apucat să-ți mai spun nimic! O păcătoasă de răceală m-a doborât în așa hal încât o săptămână am fost OUT!

Iar acum, când am început să funcționez cât de cât, cu ce să te mai surprind de la eveniment, după ce a vuit tot online-ul românesc?!

Păi…

Păi…

Cu o poveste nou-nouță pe care Camelia Cavadia a citit-o la întâlnirea cu fanii! Și, pentru că era păcat să rămână știută doar de ei, iată!, anaarecarti.ro o publică în premieră și în exclusivitate!

Cu plăcere!

P.S. Cât despre întrebarea care a răscolit-o atât de tare pe Camelia Cavadia, o las pe ea să o dezvăluie… dacă dorește 🙂 ! Eu alte lacrimi de la autoarea mea preferata nu risc!

Povestea scrisă de Camelia Cavadia

„M-am trezit dimineață bucuroasă nevoie mare și în afară de câteva emoții – firești, zic eu – datorate primei mele ieșiri în lume – n-am avut nicio altă grijă. Asta până când am auzit-o pe mama: oare cum va fi ziua asta pentru ea? O va băga cineva în seamă? Se va opri și la ea cineva s-o mângâie măcar, nu îndrăznesc să sper s-o ia și-acasă.

Iar asta m-a mirat, căci eu credeam că odată ce terminase cu mine de-acum avea să fie numa’ lapte și miere. Cu toate astea, mi-am zis că așa sunt mamele și că n-are rost să îmi fac vreo grijă. Frumoasă eram, destoinică mă simțeam, ce putea să meargă rău?

Drumul din acea dimineață a fost unul plin de surprize pentru mine și eram numai ochi și urechi să văd, să aud, să pricep cum e în lumea asta în care tocmai pășeam. Am trecut prin mâinile multor oameni care m-au plimbat de la unii la alții, când sus, când jos, când cu mașina, când în brațe, când la subraț, dar niciunul nu s-a oprit să se uite la mine cu adevărat. Eram doar un obiect pe care îl mutau de colo-colo. Și nici n-aveam pretenția să fie altfel, căci ei se ocupau doar cu transportul.

Eram pur și simplu năucită de tot acest tumult, dar din toate îmi luam bucurie. Chiar dacă eram nerăbdătoare să ajung la locul potrivit, curiozitatea mă făcea să-mi doresc să prelungim cât mai mult plimbarea asta. Îmi fugeau ochii în toate direcțiile și totul mi se părea ireal de frumos. Îmi imaginasem de multe ori călătoria asta, dar realitatea nu se compara cu nimic din ce crezusem eu că va fi.

„Oare sunt eu demnă să fiu printre ele?”

În cele din urmă, am ajuns la destinație și n-am fost deloc mirată să simt că inima îmi pleacă la galop. La urma-urmei, pentru asta mă născusem, nu? Să ajung acolo, să mă vadă lumea! Era normal să fiu emoționată. Doar că totul era mult, era intens, era viu. Înțelegeam acum că visul pe care îl tot rulasem în minte, rămânea în gând, în timp ce doar trăirea adevărată făcea inima să bată în afară. Camera în care ne-am oprit era înaltă, plină de rafturi și de coloane. Gătită-n alb, stropită din loc în loc cu niscaiva culoare, încăperea era o cameră în care fiecare loc’șor spunea ceva.  Amețită de-atâtea mirosuri, senzații, forfotă, încercam să prind din mers rânduiala și să nu-mi scape nimic. Nu care cumva să nu mă bucur destul de ceea ce mi se arăta.

Sute și sute de surori de-ale mele stăteau rânduite în modul cel mai armonios cu putință, iar primul meu gând a fost: oare sunt eu demnă să fiu printre ele? Știu, ăsta era mai mult un gând al mamei pe care se tot luptase să-l îndepărteze, dar tot reușise să mi-l inoculeze și mie. Acum că văzusem și sala unde aveau să mă plaseze, așteptam cu sufletul la gură să îmi cunosc suratele. Mi se părea că oriunde m-ar fi așezat ar fi fost mai mult decât bine, cu toate astea îmi doream să mă așeze, undeva, la vedere. Nu doar pentru că eram nouă, ci pentru că abia aștepam interacțiunea cu oamenii. Visasem de atâtea și atâtea ori să mă uit în ochii lor, ei să se uite la mine, să fiu ținută în brațe, răsfoită, citită, închisă și deschisă iar, încât nu mai aveam răbdare.

„Pot să spun, cu mâna pe file…”

M-au așezat pe raftul cu „Noutăți” și pot să spun, cu mâna pe file, că nu exista poziție mai bună ca aceea. Mi-au făcut loc între două surori, una mai rotofeie, cartonată, alta slăbuță, frumos adunată. Eram oare și eu suficient de frumoasă cât să stau între ele?

Nu poposiseră nici ele de multă vreme aici, dar atunci când ești nou orice minut în plus contează. Am făcut cunoștință, ne-am prezentat în câteva cuvinte și eu, una, m-am pus pe așteptat.

Mă uitam în toate direcțiile și căutam să prind privirile tuturor. Unii se uitau pe deasupra mea, pe lângă sau prin mine, fără să mă vadă parcă. Mi-am netezit foile, mi-am pus cel mai larg și mai generos zâmbet și am așteptat.

O-oooo, o mână se îndreptă spre mine. Mai e puțin, încă puțin și…Pfff! Cât pe ce era! În ultimul moment a virat-o spre stânga. Acum o răsfoiește pe surata mea. Citește pe copertă, citește pe spate, o răsfoiește, iar se uită pe spate și în cele din urmă o ia.

– La revedere! Apucă să ne spună surata înainte de a pleca fericită, fără a se mai uita înapoi.

Norocoasa! zic în gândul meu. Lasă c-o să-mi vină și mie rândul, mă încurajez.

Nici nu-mi termin bine gândul că o altă mână se îndreptă spre mi… nu, nu, nu spre mine, spre o soră de pe raftul de jos. S-a dus chitită la ea. A luat-o direct, o ține-n brațe și-acum se uită după alta. Cred că o să mă observe, acuș -acuș mă ia pe mine.  Uite, chiar acușșșșșșșșșșș. Ba nu, a luat-o pe dolofană. Nici nu s-a uitat la ea prea mult. A luat-o și gata, au plecat împreună. Ce fericită trebuie să fie dolofana!

„Miroase a femeie bună. Miroase a dragoste de cărți”

Minutele trec, în timp ce femei, bărbați, adolescenți, copii aleg fel de fel de cărți de pe rafturi. Nu doar de la noutăți. De peste tot. Dar și din stânga și din dreapta mea, ba de sus, ba de jos, din celelalte colțuri ale camerei. Aleg cărți din toată librăria. Dar iată că cineva vine chitit spre…. mine. Da, spre mine. Și nu e o iluzie, căci simt mâna fină a doamnei cum mă atinge și, înainte să mă atașez de ea, o scoate pe surata mea.

Offf! Nu știu ce să fac ca să mă vadă și pe mine. Poate că, totuși, nu sunt așa frumoasă – precum mă simt și poate că… nici nu sunt așa de bună, cum mă cred. Dar stai, cineva se apropie de noi. Sigur vine la mine. Se uită-n ochii mei. Mă ia de pe raft, mă răsucește când pe față, când pe spate, mă răsfoiește – Doamne, ce sentiment plăcut! – și ….mă pune la loc. Aproape că-mi vine să plâng. Ba chiar îmi vine să mă dau jos de-aici și să plec spre mama. Habar n-am dacă știu să ajung la ea, dar oi găsi eu cumva drumul. Sunt necăjită tare. Nu credeam că va fi atât de greu.

O mână, însă, mă apucă hotărâtă și mă apropie de piept. Miroase a femeie bună. Miroase a dragoste de cărți. E doamna care s-a uitat mai devreme la mine. S-a-ntors și tocmai am plecat împreună spre casa ei. Casă noastră, adică.”

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate


  • Warning: reset() expects parameter 1 to be array, string given in /home/anaarecarti/public_html/wp-content/plugins/gdpr/templates/privacy-preferences-modal.php on line 33

    Warning: Invalid argument supplied for foreach() in /home/anaarecarti/public_html/wp-content/plugins/gdpr/templates/privacy-preferences-modal.php on line 95

    error: Continut protejat Anaarecarti.ro!