M-am bucurat când Oliver, colegul de blog, mi-a atras atenţia asupra comentariului de mai jos, apărut pe unul din grupurile de profil de pe Facebook. În sfârşit, o cititoare căreia i-a plăcut romanul Călătoarea de Diana Gabaldon îi ia apărarea după ce a citit recenzia mea negativă. Şi o face atât de argumentat şi de frumos! Jos pălăria, Dana! (dar tot rămân la părerea mea… 🙂 )
Dana: „Este adevărat că avem de-a face cu un roman plin de scene de violență de tot felul. Dar la urma urmei de ce să ne ascundem după degetul secolului în care trăim? Violența explicită și nemascată de ipocrizie era specifică trecutului istoric și chiar recunoscută de toată lumea până la corectitudinea politică. Nu pot spune că nu mă așteptam la un roman puțin altfel, dar ca parte de istorie această serie ne ajută să înțelegem de ce este așa de firesc pentru scoțienii secolului nostru să-și dorească independența.
Pentru noi e șocul unui roman în care iubirea e ceva firav și deplin amestecată cu violența (de la cea organizată din secolul XX până la cea anarhică din secolul XVIII). Pe când pentru scoțieni e ca spinarea plină de cicatrici a lui Jamie cel biciuit de cotropitorul englez.”
Însă comentariul Danei nu a fost decât începutul unui lung șir de mesaje pro și contra acestui roman care, după cum se vede, naște atâtea patimi. Și pentru că mi se pare mare păcat să le las să se piardă în infinitatea internetului, m-am gândit să aleg pentru blog câteva dintre comentariile voastre care mi-au plăcut cel mai mult. Indiferent ca erau pro sau contra…
„Am terminat 900 de pagini în 3 zile”
Sofie Parker: Am început să citesc cărțile după primul sezon din serial, pe care l-am descoperit în 2022, în ultima carantină pandemică de pe meleagurile astea. (Vancouver). M-am dus la librărie şi nu am găsit primul volum, așa că l-am descărcat de pe iBooks tradus în românește – mereu primul instinct e să citesc în limba română. M-a intrigat traducerea titlului – Călătoarea. De ce Călătoarea? Outlander – Sassenach are multe conotații, dar călător nu e printre ele. Pe la jumătatea cărții am renunțat, am zis că dintr-o carte cu un dialog şi descrieri atât de proaste nu poate ieși un serial atât de bun, oricât de talentați ar fi scenariștii şi actorii.
M-am dus înapoi la librărie şi am cumpărat următorul volum din ce aveau disponibil: Dragonfly in Amber – tradus în românește Talismanul. And Jesus H Roosevelt Christ, what a difference… Am terminat cele 900 de pagini în 3 zile.
Între timp a ajuns şi primul volum, Outlander, şi chiar dacă nu e cea mai reușită din serie, a fost prima ei carte, scrisă ca un fel de try-out, a trebuit să admit că traducerea în românește nu e proastă, ci foarte proastă.
Am început să le citesc pe rând, cu pauze de câteva săptămâni, momentan sunt la volumul 6 – A breath of Snow and Ashes.
„Cărțile sunt extrem de bine documentate”
În paralel am descărcat sample-urile disponibile în limba română pe iBooks şi rămân la opinia inițială, traducerea cărților publicate de Nemira nu favorizează deloc talentul Dianei. Unele pasaje am impresia că sunt luate direct din Google translate. Într-adevăr, Diana folosește un limbaj dificil, încărcat, descrierile sunt lungi şi pe alocuri plictisitoare, nici nu mai menționez expresiile scoțiene şi engleza veche din dialoguri, cu primele volume a trebuit să apelez la Webster ca să înțeleg ce voia sa spună exact.
Dar asta convinge că e un narator excelent, cărțile sunt extrem de bine documentate, de la perioada pre şi post Culloden până la Războiul de Independenţă, iar personajele istorice sunt introduse atât de lejer în context ca Charles Stuart, George Washington, Benedict Arnold, La Fayette. Din punctul meu de vedere e la nivelul lui Bernard Cornwell şi Ken Follett, chiar mai bună. Merg până acolo încât să afirm că e un fel de Walter Scott modern.
Bineînțeles, trebuie menționat şi faptul că seria Outlander, cărțile şi serialul, au contribuit imens la turismul scoțian, fapt confirmat inclusiv de politicienii scoțieni.
Călătoarea de Diana Gabaldon, un roman istoric
Alexandra Filip Catana: În 2024 am citit primul volum și al doilea cam până la pagina 640, din aproximativ 900. Mi-am cumpărat primele 8 volume, cred că sunt 12 în total.
Eu nu îl privesc ca pe un roman erotic, ci ca pe unul istoric. În al doilea volum scenele de sex lipsesc aproape în totalitate. Și cred că toate violenţele și violurile erau specifice acelor timpuri. Și nu putem spune că au dispărut, că doar se întâmplă și acum violuri, inclusiv conjugale. Cred că mai rău m-a șocat partea ,,pornografică” din ,,Vegetariana” pe care am citit-o weekendul acesta. Cel puțin acolo nu mă așteptam la astfel de scene, iar violul conjugal se întâmplă chiar de mai multe ori celor două surori.
Am în plan să termin volumul doi și să citesc cel puțin încă 4 anul acesta. Chiar îmi plac faptele istorice prezentate în carte, eu oricum fiind pasionată de istorie.
Serialul mi-a plăcut atât de mult încât l-am văzut de două ori şi aștept cu nerăbdare continuarea.
Trebuie să recunosc că și pe mine m-a surprins acceptarea lui Claire, dar cred că o lovește prea tare dragostea.
Revenind la tipul cărții, cred că este un fantasy istoric și trebuie privit ca atare.
„Cel mai mult mi-a plăcut primul volum”
Dana Burda: Am citit mai multe volume ale seriei, dar recunosc sincer că cel mai mult mi-a plăcut primul volum. Nu mi-a plăcut la fel de mult serialul, în ciuda actorilor excelenţi din rolurile principale. După volumul patru deja povestea se complică prea mult. Sigur, părerea mea e cât se poate de subiectivă. Altfel, poveştile cu călători în timp sunt slăbiciunea mea.
Seria de romane ale Dianei Gabaldon aparţin deja altei epoci, cea antepandemie. Mă îndoiesc că astăzi toate acele volume groase au aceeaşi priză la publicul cititor sau privitor al serialului. Nu am citit toate volumele. M-am oprit undeva la volumul în care Claire se căsătoreşte cu altcineva şi asta chiar nu mi-a plăcut deloc. Cuplul Claire-James avea ceva plăcut, cuceritor şi acceptabil. Aveau complicitatea celor care se plac, se înţeleg, ştiu exact cine e celălalt şi acceptă jocul social din care a făcut parte şi bătaia trucată a lui Claire.
„Niciun secol nu e lipsit de sălbăticie sângeroasă”
Îmi plăcea să-i văd reîntâlnindu-se şi descoperindu-se, aşa că am renunţat să mai continui povestea cu toate întorsăturile ei incredibile, menite să ne ducă din Scoţia însângerată după înfrângerea de la Culloden în coloniile americane pe cale de emancipare. Dar sunt convinsă că adevăraţii fani vor urmări toate aventurile.
Cât despre Claire cea din 1945 avea toate motivele să fie imunizată cumva în faţa barbariei, a sângelui vărsat aiurea, a violenţei, pentru că fiind asistentă medicală pe front văzuse o mulţime de consecinţe ale ororilor şi sălbăticiilor. Niciun secol nu e lipsit de sălbăticie sângeroasă.
Călătoarea de Diana Gabaldon nu m-a atras deloc
Ileana Dumitrov: Am avut ocazia să fiu la lansarea unuia dintre volume. Autoarea – drăguță, amabilă, nu i-ai fi dat vârsta.
Epopeea asta însă nu m-a atras deloc. Pe cât de ,,în forță” m-am apucat de primul volum, pe atât de repede am renunțat când am am aflat cât de interminabilă e povestea. Am început-o în engleză, am continuat-o în română, nimic.
La fel și cu serialul: au fost ok primele episoade, apoi le-am lăsat baltă. Actorii scoțieni, faini bărbați. În rest, nici măcar regrete.
P.S. Când era el mai tinerel, da’ la fel de frumușel, actorul care îl interpretează pe Jamie Fraser – Sam Heughan – a filmat la Peleș, alături de Roger Moore pentru Crăciunul la Castel – A Princess for Christmas.
Mariana Ababei: Am văzut serialul fără prea mult entuziasm, actorii au salvat oarecum povestea. De obicei, nu citesc o carte după ce am văzut serialul!
„Nici pe mine nu m-a atras cartea”
Laura Grigorie: Mi-a plăcut recenzia ta! Şi nu pentru că nici pe mine nu m-a atras cartea, ci pentru că ai transpus atât de bine în cuvinte multe din gândurile pe care le aveam și eu când am avut tentativa de a o citi (până la urmă am lăsat-o baltă, am considerat că nu merită să pierd timpul cu o carte de genul acesta când sunt mii de cărți bune ce așteaptă a fi citite)
Elena Vochin: Eu sunt din grupa NU. Nu am putut-o citi decât până la jumătate şi aia cu o voce interioară de pirat. Nu ştiu cum e traducerea în română, însă în engleză accentul caracterului secundar este ridicol. Gabaldon a vrut să redea un accent scotian, însă mie îmi sună numai a Comoara din Insulă – Hey, ho and a bottle of rum!
De când am citit cartea, mi-am propus, în cazul în care nu am încotro şi trebuie să citesc vreun roman din seria de dragoste (dă Doamne să nu!!!) să îmi folosesc vocea interioară de pirat tip Fabio, măcar să mă distrez un pic şi eu.
Cristina Nicolae-Turcu: Am citit jumătate din primul volum în engleză, dar scrisul prea mic m-a făcut să renunţ. În schimb, am văzut filmul de vreo 3 ori.
„Eu sunt în tabăra lui Jamie„
Cătălina Vasiliu: Am citit primele două volume. Povestea e drăguţă dacă accepţi convenţia călătoriei în timp şi faptul că protagoniştii se salvează unul pe altul din tot felul de situaţii neverosimile şi, mai ales, dacă faci abstracţie de multitudinea de scene de sex din primul volum (din fericire, în al doilea nu mai sunt aşa de multe).
Evident, sunt în tabăra lui Jamie şi îl detest pe Frank, care mi s-a părut că nu se potriveşte deloc cu Claire şi că e un nesuferit. Până la urmă, povestea de pe la 1940, prezentul lor, mie nu mi-a plăcut, nu m-a prins şi m-aş fi putut lipsi foarte bine de ea.
Din serial am văzut primul sezon. Nu mi-a plăcut faptul că nu respectă prea bine ce se întâmplă în carte. De asta şi evit, de obicei, filmele făcute după cărţi.
