🎶 „Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza, cine te-a iubit?” 🎶 Probabil că şi tu, dragă cititorule, ai început acest articol… cântând, şi asta pentru că ,,Zaraza” este una dintre cele mai populare melodii din muzica urbană românească din perioada interbelică. Însă puțină lume știe că versurile piesei îi aparţin lui Isac Lazarovici, un poet evreu născut în judeţul Botoşani şi cunoscut sub pseudonimul Ion Pribeagu.
Ion Pribeagu s-a născut în 1887 în satul Suliţa din nordul Moldovei. Dotat cu un deosebit simţ al umorului, poetul făcea haz inclusiv de propria statură, căci nu măsura mai mult de 150 cm înălţime. De altfel, acest lucru l-a inspirat şi în alegerea titlului pentru poezia sa de debut – ,,Mic şi-al dracului”.
În 1910, pe când avea 23 de ani, poetul s-a mutat la Bucureşti şi a început să publice poezii umoristice, calambururi, anecdote şi poante. Persoanele pe care le întâlnea în cafenele, pe stradă sau în redacţiile unde lucra îi erau sursă de inspiraţie, devenind personaje în scrierile poetului. Versurile sale au apărut în rubrica de umor a mai multor periodice, precum ,,Adevărul literar şi artistic”, ,,Caricatura”, ,,Curentul izraelit”, ,,Ordinea”, „Pardon” sau ,,Rampa”.
,,Pribeagu E Un Talent Unic, O Împerechere Ciudată De Umor Şi Melancolie”
Ion Pribeagu nu a fost singurul pseudonim folosit de poetul Isac Lazarovici. Până la 25 de ani a semnat şi ca Ion Palavră, Ion Vraişte, Ivan Turbincă sau Vasile Ispravă. De asemenea, pentru poezia „Scrisoare”, dedicată regelui Carol I şi publicată în 1912 în revista „Facla”, poetul a ales pseudonimul Sache Disperatu.
În 1912 Ion Pribeagu a publicat ,,Picante”, primul său volum de poezii umoristice. În următorii 10 ani i-au apărut volumele ,,Vârfuri de spadă”, ,,Horonc-Tronc” şi „Bucureşti noaptea”. În 1915, după publicarea volumului ,,Vârfuri de spadă”, revista „Universul literar” scria:
,Pribeagu te face să cugeți asupra unor probleme despre care el nu vorbește, dar pe care le simți că l-au tulburat mereu. Deoarece nu voiește să urmeze calea obișnuită, adică să scrie articole politice sau studii pedante, a ales un drum mai interesant, drumul satirei. Biciul lui are o sută de sfârcuri și mâna tânărului maestru e sigură. Acolo unde ajunge sfârcul lasă urme. Pribeagu jonglează cu versurile și cu ideile așa cum vrea, e un talent unic, o împerechere ciudată de umor și melancolie, de trufie și umilință, de revoltă și resemnare. Cartea domnului Pribeagu merită să fie citită de toți cei ce cred că viața ar putea fi mai frumoasă dacă oamenii ar fi mai cumsecade.
revista „Universul literar”despre Ion Pribeagu
Zaraza Şi Legendele Din Jurul Ei
În decembrie 1927, Isac Lazarovici, prieten printre alţii cu Victor Eftimiu, Ion Minulescu sau Emil Gârleanu, a devenit primul scriitor român care a citit versuri în faţa unui microfon. Din ianuarie 1929, după ce la Radiodifuziunea Română a început emisiunea ,,Ora veselă”, numele poetului avea să fie cunoscut în toată ţara, iar vocea sa avea să fie tot mai auzită la radio.
O altă voce celebră la radio era pe atunci cea a cântăreţului Cristian Vasile, iar Ion Pribeagu a fost rugat să scrie versuri pentru acesta. Aşa s-a născut faimoasa ,,Zaraza”, care a fost înregistrată în 1931 în studiourile Odeon din Berlin. Linia melodică era preluată dintr-un tango argentinian creat de Benjamin Tagle Lara. Botoşani News notează că în epocă au circulat legende conform cărora frumoasa Zaraza, cu ,,trup de şarpe felin” şi ,,zâmbet de heruvim”, a existat în realitate, fiind o tânără de care Ion Pribeagu s-ar fi îndrăgostit.
Frumusețea i-a fost fatală
O altă legendă susține că, de fapt, interpretul Cristian Vasile, cel care avea să cânte melodia, ar fi cunoscut-o pe Zaraza la localul „Vulpea Roşie” de pe Lipscani, un stabiliment foarte căutat între cele două războaie mondiale. Cei doi au început o relație plină de pasiune care a ţinut aproximativ doi ani. Frumusețea Zarazei, o brunetă focoasă cu ochi verzi, rodul unei iubiri pasagere dintre un boier grec stabilit pe meleaguri mioritice şi o ţigancă numită Didina, avea să facă însă și alte victime celebre.
Astfel, Zavaidoc, un alt lăutar faimos în acele vremuri, s-a îndrăgostit şi el iremediabil de Zaraza care i-ar fi refuzat avansurile. Frumoasa şi-a găsit sfârşitul în octombrie 1946, într-o seară în care ieşise să cumpere tabac pentru iubitul ei, Cristian Vasile. Ea ar fi fost ucisă pe malul Dâmboviţei de un bărbat care ar fi fost tocmit de Zavaidoc. Cum? Asasinul i-a tăiat Zarazei gâtul.
Celebrele versuri Zaraza
Când apari seniorita
În parc pe-nserat,
Curg în juru-ți petale de crin.
Ai în ochi patimi dulci
Și luciri de păcat
Și ai trupul de șarpe felin.
Gura ta e-un poem de nebune dorinți,
Sânii tăi – un tezaur sublime,
Ești un demon din vis care tulburi și minți,
Dar ai zâmbetul de heruvim.
Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza,
Cine te-a iubit.
Câți au plâns nebuni pentru tine
Și câți au murit?
Vreau să-mi dai gura-ți dulce, Zaraza,
Să mă-mbete mereu.
De-a ta sărutare,
Zaraza, vreau să mor și eu.
Ion Pribeagu, textierul lui Constantin Tănase
Ion Pribeagu se bucura de notorietate, iar artiştii teatrelor din Capitală îi solicitau constant să le scrie versuri. În 1939, Ion Pribeagu a devenit textierul lui Constantin Tănase şi pe parcursul celor 5 ani de colaborare a scris zeci de scheciuri pentru spectacolele Companiei de Revistă ,,Cărăbuş”. Constantin Tănase a interpretat cu măiestrie şi fără reţinere textele lui Ion Pribeagu, în ciuda cenzurii şi a avertismentelor pe care nu de puţine ori le-a primit din cauza originii evreieşti a poetului.
După instaurarea regimului comunist, Ion Pribeagu a primit interdicţia de a mai publica. Timp de mai mulţi ani a dus o viaţă marcată de privaţiuni, aflându-se chiar în pragul sărăciei. În cele din urmă, poetul a decis să părăsească România şi să se mute în Israel, acolo unde avea mai multe rude. I-au fost refuzate de mai multe ori cererile de emigrare, însă în 1962 poetul i-a scris chiar lui Gheorghe Gheorghiu Dej o scrisoare. Versurile sale se pare că l-au impresionat pe liderul comunist care i-a semnat actele de emigrare.
Cum sunau versurile care l-au convins pe Gheorghe Gheorghiu Dej
„Am depus actele toate / Şi bilet de sănătate, / Şi fotografii recente, cazierul cu amprente, / Plus biletul de vaccin / Că n-am fost supus străin, / Note bune la purtare, / Ordinul de concentrare, / Act de naştere-al lui tata, / De la fisc pe cinci ani plata. / Anexez aici chitanţa / Că-s la zi cu Manutanţa, / Am dovada de la «Sacra» / C-am trăit bine cu soacra, / Că n-am bloc, că n-am moşie, / Că n-am stat la puşcărie, / Că n-am fost nici beat, nici mort. / Am şi act de cununie / Şi-mi mai trebuie-o hârtie, /Doar atâta: Paşaport“.
Ajuns la Tel Aviv, Ion Pribeagu s-a integrat cu uşurinţă în cercul scriitorilor evrei de limbă română. A semnat timp de mai mulţi ani cronica rimată a cotidianului ,,Viaţa noastră”. În 1963 a publicat ,,Puncte de foc”, ultimul său volum, iar 8 ani mai târziu, în 1971, Ion Pribeagu a părăsit această lume.
