Știi deja că am făcut din actele de dreptate literară o marcă înregistrată. Așa că azi m-am gândit să-ți vorbesc despre un scriitor irlandez, pentru care eu am o slăbiciune cu totul specială. Poate și pentru că mi se pare din ce în ce mai uitat: Oliver Goldsmith.
Unicul său roman, The Vicar of Wakefield/ Vicarul din Wakefield, publicat în 1766, nu este vreo capodoperă a literaturii universale. Ba chiar istoria îl reține mai degrabă la capitolul „opere minore”. Cu toate acestea, atunci când l-am studiat în facultate, eu una m-am trezit înduioșată de candoarea și amuzată de umorul cu care personajul principal, preotul Primrose, traversează cele mai mari nenorociri care se abat, efectiv din senin, asupra familiei sale.
Vicarul din Wakefield își vede viața distrusă de la un capitol la altul
Acest bărbat cumsecade, cu o viață de familie de-a dreptul idilică pe fundalul pastoral al unei parohii rurale, este lovit de boală, incendiu, sărăcie, înșelăciuni de tot felul (ritmul este de o năpastă per capitol), ajungând în cele din urmă în închisoarea datornicilor, cu sănătatea distrusă. Dar cu credința intactă. Căci în timp ce dincolo de zidurile pușcăriei, familia lui este decimată, în spatele gratiilor preotul Primrose începe să le predice deținutilor, nepierzându-și speranța că îi va aduce pe unii dintre ei pe calea cea bună.
Nu o să-ți spun cum se termină romanul, în caz că-l descoperi uitat prin bibliotecă (că nu știu să se fi reeditat) și te decizi totuși să-i dai o șansă. Ceea ce eu chiar te îndemn. Pentru că, la atâția ani distanță de când am terminat facultatea, după atâtea cărți citite și uitate, eu încă mă bucur la vederea numelui acestui scriitor: „Dar noi doi doi ne cunoaștem”…
Ceea ce nu știu ce părere ai tu, dar mie nu mi se pare deloc puțin.
Cine a fost Oliver Goldsmith?
Iubesc tot ceea ce este vechi: prieteniile vechi, timpurile de demult, vechile maniere, cărţile vechi, vinul vechi.
Oliver Goldsmith
Oliver Goldsmith și-a cucerit celebritatea ca scriitor de comedii și a fost prieten apropiat cu Samuel Johnson, Joshua Reynolds, David Garrick și Edmund Burke. Este considerat, alături de Laurence Sterne, un reprezentant de seamă al sentimentalismului.
Goldsmith a studiat medicina până să se apuce scris. A frecventat Universitatea din Leyda, Țările de Jos, dar nu a obținut nici o diplomă, apoi s-a întors la Londra ca farmacist și, în cele din urmă, a fost dat afară din serviciul medical al Companiei Indiilor de Est.
În ciuda acestor probleme, Goldsmith a insistat întotdeauna că era medic. La un moment dat, se lăuda în fața prietenului său, Topham Beauclerk, cu dibăcia lui medicală, afirmând: „Nu practic; mi-am făcut o regulă din a prescrie rețete numai prietenilor”. Uimit de afirmația lui Goldsmith, Beauclerk i-a răspuns: „Te rog, dragă doctore, schimbă-ți regula și prescrie rețete numai dușmanilor.”
Vicarul din Wakefield a devenit cunoscut după aproape un secol
Cu toate că Goldsmith a eșuat evident ca medic, nu a prosperat nici ca scriitor, pentru că romanului său, Vicarul din Wakefield, i-a trebuit aproape un secol pentru a deveni cunoscut. Ceea ce, în treacăt fie spus, nu mă miră. În fond, avem de-a face cu o lucrare mai degrabă dezordonată, în care Goldsmith a înghesuit de toate: predici, dar și critică literară, versuri, dar și analize politice. Nu era chiar genul de lectură preferat de contemporanii săi 😄.
Marea lui comedie, „Greșelile unei nopți/ She Stoops to Conquer”, a fost jucată pentru prima oară pe 15 martie 1773, cu numai 13 luni înainte de moartea autorului, provocată de o insuficiență renală, pe 4 aprilie 1774. A murit fără a avea o familie (nu a fost niciodată căsătorit) și aproape falit. Cu toate acestea, prietenii i-au deplâns trecerea în neființă și nimeni nu l-a caracterizat mai bine decât James Boswell, care îl definea în următorii termeni: „Un tip neobișnuit, ciudat, pedant, cu ceva geniu”.
Cum ne poți susține
! IMPORTANT ! Dacă dorești să susții mica echipă de la anaarecarti.ro, cumpără cărțile care te interesează prin intermediul blogului nostru. Vei găsi în articolele noastre linkuri către diferite librării online. Poate fi orice carte, nu e musai să fie din cele prezentate pe blog.
Dacă o faci, pe tine nu te costă nimic în plus. Însă mie și lui Oliver gestul tău de gentilețe ne aduce un mic comision care ne ajută să facem mai departe lucrul la care ne pricepem cel mai bine – să-ți vorbim despre cărți. Dar, mai ales, ne aduce bucuria de a vedea că, deși ne desparte un ecran, ești alături de noi și ne înțelegi și apreciezi eforturile noastre de zi cu zi de a rămâne cel mai pătimaș blog de carte din România. Și, desigur, blogul tău preferat 🥰❤!
