În anul 1928, între „La Medeleni” și „Bal mascat”, între galeria adolescenței și psihologia provincială, Ionel Teodoreanu încerca o evadare romantică în „Turnul Milenei”, cartea la care a ținut cel mai mult.
Așa își începe textul pe care mi l-a trimis Lidia Velimirovici, una dintre prietenele virtuale ale blogului anaarecarti.ro, cea căreia i-am conferit titlul de “specialistă ionelteodoreaniană” pentru cât de mult îl iubește pe „copilul răsfățat al Iașului”.
Miniaturalul roman-poveste „Turnul Milenei” dezvăluie gustul lui Ionel Teodoreanu pentru fantastic, pentru tenebros, ducând cititorul cu gândul la romanele trubadurești.
Romanul reînvie nefericirea prințeselor de altădată și a pictorilor rătăcitori prin povestea de dragoste dintre mult preafrumoasa Milena, strănepoata blestematei Milena Sârboaica de la Vidin, și pictorul Petru Diacu, frumos ca o statuie grecească.
Milena este închisă în turnul castelului
Autorul creează arborele genealogic al familiei Bour, o familie bună, dreaptă, frumoasă și bogată, care a fost însă lovită de blestem odată cu nașterea lui Parpalea Bour Strâmbul. Acesta era cel mai bogat, hain și slut om din Moldova. Căsătorit cu Milena Sârboaica, o femeie de o frumusețe ireală, Parpalea îi găsește înlocuitoare, iar ea fuge cu căpitanul lituanian pe care îl iubea de mult. Milena este închisă în turnul castelului, iar trupul căpitanului ucis este legat și atârnat în fața lui, Milena fiind nevoită să îl privească până când a ajuns numai oase. Milena a orbit.
După câteva generații, învățatul Gheorghieș Bour și vara lui dreaptă, Sultana, au avut doi fii sluți, dar și pe Milena, pe chipul căreia au renăscut ochii primei Milene. Din anul 1880, în Turnul Milenei nu mai pășise picior de om. În 1910, intră acolo Milena. Prin luneta astronomică a lui Gheorghieș – care-și dedicase viața astrelor, fugind de oameni -, fata a văzut un cap de poveste, cu ochi și păr de aur… Era Petru, fiu de profesor universitar, școlit în Italia, educat, fără de pată și un pictor excelent. I s-a întipărit în inimă subit și definitiv.
În mintea lui Petru persista un gând: „Acolo unde-i zmeură, mure și afine, e și Milena.”
Va reuși Petru să rupă blestemul?
Țiganca Dudoaia lui Țuhașcă Chiorul, fițele Ruxanda și Smaranda Contăș, Matei Bour nădăjduiesc că Petru va rupe blestemul care îi urmărea încă de pe vremea lui Parpalea Strâmbul.
Sultana Bour, mama Milenei, care trăia ca-n sihăstrie cu Gheorgieș, tatăl Milenei, înduioșează sufletul copilei. Femeia care și-a sacrificat viața pentru bărbatul care o disprețuia, acum bătrân și orb, o roagă pe fiică să îl îngrijească, căci ea-și presimțea sfârșitul. Fata e nevoită să se împartă astfel între iubirea pentru pictor și mila pentru tatăl care nu a putut-o suferi pe ea sau pe frații ei, care era bătrân, nebun, obsedat și blocat în noaptea de 1 septembrie 1880…
Fițele Ruxanda și Smaranda amintesc de bunicuțele care miros mereu a ciocolată, turtă dulce, vanilie și cafea și o cresc atât de frumos pe Milena.
Tatăl Milenei dormea ziua și era treaz noaptea, ca un vampir
Temuta Dudoaia, țiganca care avea leacuri pentru orice, este cea care a fost lângă Milena de când aceasta a văzut lumina zilei și care i-a vegheat fiecare pas.
Cei doi frați infirmi ai Milenei o idolatrizează. Nici măcar numele de sfinți care li s-au dat, Petru și Pavel, nu i-au putut feri de blestem. S-au născut bătrâni, suciți, fără darul vorbirii, dar cu frică de Dumnezeu – unul și cu darul de a sculpta – celălalt.
Matei Bour, unchiul iubitor și grijuliu, este și el protectorul adolescentei. Un om vertical, care toată viața a suferit din cauza alegerii făcute de sora lui, Sultana, încearcă să o țină departe pe Milena de tatăl tiranic, solitar, care dormea ziua și era treaz noaptea, ca un vampir. Pentru a o vedea cât mai repede alături de Petru, Matei cumpără inelele de logodnă, eveniment plănuit pentru ziua de 1 septembrie.
O mare de dragoste, grijă și bunătate o înconjoară pe preafrumoasa Milena, însă blestemul plutește deasupra, gata să lovească din nou precum un trăsnet…
În antiteză cu tragica existență a familiei Bour este traiul „celor trei” prieteni. Ion Ion și Petru duc o viață libertină, trăind de pe o zi pe alta. Ion Ion este amator de petreceri, are un simț al umorului extraordinar, iar „fratele” Ghedeon, care îngrijește o biserică, îi oferă mese-mbelșugate și nenumărate petreceri, seară de seară. Clonț, copilul pripășit pe lângă ei, este simpatic și amuzant.
Turnul Milenei a fost reeditat în 2023. Ce bine!!!
Epilogul romanului aduce în fața lectorului un grup de tineri sportivi, moderni în ținută, în comportament și în gândire, veniți în excursie, care nu bănuiau ce se întâmplase în Turnul Milenei. Erau atât de aproape și totuși atât de străini de legenda Milenei. La vârsta la care ei ascultau muzică și dansau fericiți, cele două Milene ascultau plânsul cucuvelei. Doar Coca Bîca, la poarta schitului, amintea de vremuri demult apuse, ducând pe suflet, singur, întreaga greutate a blestemului neamului Bour.
––––––––
Recomand cu căldură „Turnul Milenei” care azi aproape că a căzut în uitare! În online-ul românesc, nu există nicio o recenzie la acest roman, iar cartea a fost reeditata în 2023, după foarte mulți ani în care editurile românești nu au mai băgat-o în seamă…
