Autor: Ionel Teodoreanu
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Minerva
Anul apariției: 1970
Traducere:
De ce am ales, pentru experimentul meu nostalgico-literar, “Bal mascat” al lui Ionel Teodoreanu și nu capodopera acestuia, “La Medeleni“?! (Am simțit câteva sprâncene ridicate încă din momentul în care am deschis laptopul ca să scriu textul de la rubrica noastră, “Ce citim acum”.)
Ca să fiu sinceră, din acel spirit de contradicție cu care nu te-am dezamăgit niciodată 🙂 .
Am avut mereu impresia că “Bal mascat” a fost urmărit de ghinion. Citit, în marea majoritate a cazurilor, după La Medeleni, pare condamnat pe vecie să iasă înfrânt din comparația cu mult mai îndrăgitul și mai popularul titlu al lui Ionel Teodoreanu. Desigur, acum un catralion de ani, când le-am parcurs pe amândouă, nici eu nu am facut excepție de la regulă… deși undeva, în adâncul inimii, parcă am simțit nedreptatea pe care o comiteam.
Astăzi, la atâta vreme de la acea vacanță de iarnă în care n-am dormit… n-am mâncat… n-am respirat… ca să citesc “La Medeleni“, pot să deschid “Bal mascat” liniștită. Obiectivitatea mea e la locul ei, iar caii verzi au plecat de pe pereți, prin urmare, hai să vedem dacă romanul acesta chiar merită privirile pline de milă pe care le-a primit de-a lungul istoriei!
Cartea poate fi cumpărată online de AICI
Bal mascat respectă rețeta care l-a facut celebru pe Ionel Teodoreanu. La prima vedere…
La prima vedere, “Bal mascat” respectă rețeta care l-a facut celebru pe Ionel Teodoreanu și care i-a adus mulțimea de admiratoare care îl vânau pe stradă (nu exagerez!) ca pe un adevărat superstar. Cele trei părți ale romanului urmăresc, din copilărie pana la maturitate, povestea lui Andi Danielescu. Fiul uneia dintre cele mai importante familii din “dulcele târg al Ieșiului”, Andi zici că este, într-o primă fază, frățiorul mai mic al lui Dănuț, al Olguței și al Monicăi, cele trei personaje principale din “La Medeleni“.
Duioșia zâmbitoare cu care scriitorul îi urmărește copilăria, detaliile romantice și melancolice cu care îi înconjoară apoi adolescența, lirismul specific cu care sunt însoțite primele efuziuni sentimentale ale tinereții, toate sunt decupate din “medelenismul” de care Ionel Teodoreanu pare că nu vrea și/sau nu poate să se desprindă.
Și totuși o va face! Căci titlul “Bal mascat” nu este ales de florile… zarzărului (dacă îți amintești, unul dintre pomii preferați ai lui Ionel Teodoreanu, utilizat în opera lui până la epuizare, până i se scutură și ultima floare 🙂 ).
Iașiul, un oraș al măștilor
Iașiul acestui roman este un oraș al măștilor. Toată lumea poartă cel putin una, iar cine refuză… va fi blamat, evitat și, în cele din urmă, îndepărtat. Dar să nu ne grăbim.
Familia Danielescu, atât de respectată și de respectabilă în societatea moldavă, își dă… ipocrizia pe față în intimitatea casei, unde nimeni nu o poate vedea. Tatăl, profesor universitar și figură emblematică a intelectualității ieșene, alintat în presa locală “Apostol al neamului”, este, în realitate,… un neam prost, egoist și meschin, a cărui lipsă totală de maniere transformă mesele familiei într-un spectacol grețos, aproape imposibil de privit (și de citit).
Cartea poate fi cumpărată online de AICI
Mama, care aspiră la titlul de “gazda perfectă”, mai ales că este profesoară de moravuri și de igienă, se dovedește, în fapt, într-atât de certată cu igiena încât folosește baia pe post de debara și parfumul pe post de săpun. Fiica lor, stridenta Duduia, nu e nici vreo așchie (ba din contră 🙂 !) și nici departe de trunchi n-a sărit, prin urmare se repede să cânte la pian de fiecare dată când o trăsură cu musafiri oprește în fața casei și visează la mariajul care s-o transforme în regina neîncoronată a târgului.
Băieții Danielescu par, mai degrabă, doi rebeli. Și ai familiei, și ai târgului
Exemplul lor se repetă în fiecare casă, astfel încât repede, foarte repede, realizezi că farmecul insinuant al Iașiului provine, de fapt, din minciuni și năluciri. În fața acestui spectacol în care fiecare își joacă rolul la perfecție, oftezi ușurat(ă) când descoperi că băieții Danielescu par, mai degrabă, doi rebeli. Și ai familiei, și ai târgului.
Mezinul Luchi este, în realitate, cel mai impunător dintre frați, statura lui “de urs” atragându-i atenția plină de înțelesuri a femeilor și invidia amestecata cu respect a băieților. Pe cât este de mare Luchi, pe atât este de onest. Dovedind un umor nebun, nu ia pe nimeni și nimic în serios. La școală este loaza plină de farmec care îi cucerește pe profesori cu naturalețea sa, iar acasă – fiul imposibil, plin de datorii, care amanetează obiectele de preț din salon și care ia peste picior aerele prețioase ale familiei.
Andi alege calea unei revolte mute
Singura persoană pentru care Luchi are un respect total este Andi. Fratele mai mare, mereu însingurat și apăsat de gânduri, s-a refugiat în camera de la mansardă, din care iese tot mai rar și tot mai slab pe măsură ce înțelege distanța care îl desparte de lumea care-l înconjoară, în general, și de propria familie, în special. Neavând cu cine să împartă senzația profundă de dezgust pe care i-o inspiră prefăcătoria generalizată și refuzând să-și poarte propria mască, Andi alege calea unei revolte mute, refugiindu-se într-o tăcere și singurătate aproape totale…
…care îi vor fi spulberate de apariția în Iași și, în câteva zile, chiar în casa familiei Danielescu, a unei perechi mai degrabă stranii. Tată și fiică, Matei și Ștefana Velisar, aduc în molcoma capitală a Moldovei parfumul călătoriilor exotice pe care le-au făcut împreună în diverse locuri de pe Glob, acolo unde bărbatul a fost trimis în misiuni diplomatice.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI
Spectacolul aproape scandalos pe care Ștefana (“mică s-o închizi într-un zâmbet”) îl oferă prin felul în care se îmbracă și se poartă, dar mai ales atunci când își expune opiniile clar, ferm și uneori chiar bătăios despre… orice, îl va zgudui atât de tare pe Andi din letargia în care se adâncise încât nunta se impune, practic, de la sine.
Pe nesimțite, o mască începe să se așeze pe chipul lui Andi
O nouă viață începe pentru tânărul cuplu care pledează pentru onestitate totală. Ar putea fi chiar o poveste cu happy-end dacă Iașiul ar avea de gând să renunțe cu atâta ușurință la unul dintre fiii preferati ai urbei.
Devenit, ca și tatăl său, profesor universitar, respectat, admirat și chiar adulat (mai ales, de studente), Andi este tot mai entuziasmat de locul pe care ajunge să-l ocupe în societatea ieșeană. Și pe nesimțite, o mască începe să i se așeze pe chip. Însă, spre deosebire de familia sa, Andi apelează la ea nu când iese în public, ci atunci când se întoarce acasă. La Ștefana.
În cele din urmă, tânărul care ani de zile a luptat și a încercat să se rupă de mediul toxic care părea să-l sufoce capitulează și se lasă asimilat de acesta. Și o face bucuros. Cu zâmbetul pe buze.
Iașiul era pentru el un fel de opiu. Nu putea fără de el. Își iubea și-și ura otrava, dar nu putea trăi fără de ea.
Multe inimi frânte. Inclusiv a lui Luchi
Deși mă străduiesc să nu dezvălui deznodământul ABSOLUT BRILIANT al cărții, îți mai spun doar că alegerile lui Andi, inclusiv sentimentale, se lasă cu mai multe inimi frânte, nu doar cu una. Dintre ele, cea a lui Luchi intră la categoria “victime colaterale”.
– Bate cineva la poartă ?
– Nu-i nimeni. Se scutură castanul.
Ajunsă în acest punct al recenziei, mă declar extrem de mulțumită de actul de dreptate literară pe care tocmai l-am înfăptuit. Căci dacă o citești de sine stătător, fără s-o compari cu La Medeleni, fără să ai în cap, la fiecare virgulă, alte personaje celebre ale lui Ionel Teodoreanu, “Bal mascat” nu se dovedește deloc ruda săracă a impresionantei familii formate din creațiile autorului. Ba din contră…
În același stil care l-a făcut celebru și pe care l-aș recunoaște oricând & oriunde, Ionel Teodoreanu realizează, de data aceasta, un portret extrem de dur, pe alocuri chiar șocant, al Iașiului natal, pentru care de multe ori și-a mărturisit iubirea profundă. Acest scriitor care până atunci preferase să-și seducă cititorii și nu să-i zguduie cu revelații teribile surprinde ipocrizia și minciunile orașului într-o frescă impresionantă, dovedind o aplecare pentru adevăr și detalii de-a dreptul uluitoare.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI
Personajul meu preferat este…
Fiecare personaj al cărții, principal sau secundar, este o mică lume, plină de nuanțe, de lumini și umbre, de fericire liniștită și de tristeți tulburătoare. Iar preferatul meu nu este nici Andi (prea frumos, prea serafic și prea androgin pentru gustul meu!), nici Ștefana (prea corectă în toate cele), nici măcar Luchi (deși s-a dovedit un candidat serios 🙂 ), ci … ATENȚIE, urmează o opinie îngrozitor de nepopulară! … Duduia!
La prima lectură a romanului, mediocra sora a lui Andi m-a enervat fantastic, mai ales din cauza încercărilor ei continue de a-l despărți pe fratele său de Ștefana și de a-l (re)combina cu Magda, o slăbiciune din primii ani ai tinereții. În obtuzitatea și încăpățânarea cu care Duduia își urmăreste scopul, ORICE scop, se instalează însă la un moment dat o sinceritate dezarmantă, de care am devenit conștienta abia acum.
Poate cea mai mare calitate a acestui roman publicat în 1929 este incredibila lui actualitate
Căci, paradoxal, în timp ce Andi ajunge să aleagă masca în defavoarea unei libertăți a spiritului care până atunci îl evidențiase în cenușiul orașului, cu Duduia lucrurile se petrec fix pe dos. Tot mai asumată, ea renunță până la finalul romanului la rolul tinerei cuviincioase și cumsecade pe care l-a exersat atâția ani în familie pentru a se înfățișa, în toată frivolitatea ei, ca maestra planificărilor, a urzelilor și a împletirilor sentimentale care fusese dintotdeauna.
Poate cea mai mare calitate a acestui roman publicat în 1929 este incredibila lui actualitate. Nu numai că nu găsești nici măcar vreo virgulă mai învechită, prăfuită și obosită, dar atunci când dai ultima pagina a cărții realizezi că la aproape 100 de ani distanță… nimic nu s-a schimbat. La Balul mascat care se desfășoară astazi, măștile sunt la fel de multe (poate ceva mai rafinate), muzica minciunilor se aude la fel de tare (pe acorduri poate mai complexe), iar cei care refuză să participe la el ajung să trăiască la fel de izolați (uneori din proprie inițiativă).
Măcar și pentru acest aspect poate se gândește vreo editură să reediteze “Bal mascat” de Ionel Teodoreanu. Că e cam jale prin librăriile online!
Cartea poate fi cumpărată online de AICI
Ce-am scris când am început să citesc “Bal mascat” de Ionel Teodoreanu
Într-o echilibristică destul de periculoasă, cocoțată pe cea mai înaltă și nesigură scăriță pe care o am în dotare, mă întind cât sunt de… lungă (ceea ce… hm… să fiu sinceră, nu prea e cazul 🙂 ) după “Bal mascat” de Ionel Teodoreanu. Romanul se află pe unul dintre acele rafturile inaccesibile pe care stau, conform clasificării personale, cărți de care nu mă voi despărți niciodată, dar la care nici că mă voi mai întoarce, din lipsă de timp.
Cel puțin, așa credeam.
Căci o discuție obișnuită, care în niciun caz nu anunța spectaculoasa răsturnare de situație, m-a adus în fața unui experiment: mă va plictisi astăzi Ionel Teodoreanu, după care m-am dat în vânt în adolescență? Sau îl voi citi cu entuziasmul de pe vremuri?
Totul a plecat de la îngrijorarea uneia dintre cele mai vechi prietene de-ale mele. Ea mi-a mărturisit că și-ar dori ca fiica ei de 13 ani să nu fie interesată doar de cărți cu aventuri fantastice și vampiri care trăiesc povești complicate de dragoste. Prin urmare, încearcă s-o tenteze cu tot felul de titluri, unele coborâte din trecutul nostru comun, altele – la modă azi pe blogurile de profil.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI
Desigur, cu riscul de a fi acuzată de conservatorism, mama ar înclina spre romanele de odinioară, pe care le cunoaște(m) atât de bine, pe al căror bun-simț și decență știm sigur că ne putem baza și din care, la o adică, adolescenta chiar ar avea ce învăța.
Dar…
Ar mai putea oare o carte de pe vremea noastră să prezinte vreun interes pentru tinerii de azi? Mai mult (corectitudinea mă trage de mânecă), până să le-o propun lor, EU UNA aș mai putea citi așa ceva? Sau voi sforăi de la primele pagini?
Și astfel a luat naștere experimentul “Bal mascat” de Ionel Teodoreanu.
