De fiecare dată când încep să scriu un articol tip “combo” (mai multe cărţi având un element comun – vezi pisicile, fumătorii şi iarna), mă feresc cât pot de topuri. Nu de alta, dar dacă uit vreun titlu?! Nu o să-mi dau palme peste câteva zile când o să-mi amintesc?! Nu trebuie atunci să refac tot clasamentul?!
Aşa că prefer să creez listele de recomandări într-o ordine oarecare şi… am scăpat de grijă.
Când vine vorba de personajele mele feminine preferate (da, ştiu, 8 martie, ce clişeu!, altă idee nu mi-a venit…), topul ar fi foarte simplu de alcătuit: Jane Eyre şi… restul.
Îmi dau seama că alegerea s-ar putea să-i surprindă şi pe vechii mei prieteni, şi pe cei noi, cititorii/cititoarele acestui blog. Cam nimic din felul meu de a fi sau din ce am scris până acum aici nu te-ar duce cu gândul spre ceva atââââât de clasic!
Însă…
Cred că am citit romanul lui Charlotte Brontë de vreun catralion de ori. L-am citit în gând. L-am citit cu voce tare. Am citit doar replicile lui Jane Eyre. Pe sărite. Şi iar de la început… Cred că doar de la coadă la cap nu l-am citit. Era o perioadă când aş fi putut reda pasaje întregi pe dinafară.
Nu mi-am analizat niciodată fascinaţia (de fapt, aceasta ar fi cam prima încercare de gen). Ştiu doar că am evitat cât am putut orice adaptare cinematografică. N-am nevoie, în mintea mea am propriul meu film. În schimb, e una din puţinele cărţi pe care le-am recitit la vârste diferite, fără să descopăr că şi-au pierdut farmecul pentru mine (cum mi s-a întâmplat cu altele!).
Jane Eyre m-a cucerit pe viață cu onestitatea ei
Culmea e că eu nici măcar nu mă raportez la ea ca la un roman de dragoste chiar dacă relaţia dintre Jane Eyre şi Mr. Rochester, care o angajează pentru a avea grijă de fiica sa (care nici măcar nu e fata lui, de fapt – dar asta e una din nenumăratele surprize pe care ţi le rezervă romanul) , a stors multe lacrimi, a născut dezbateri aprinse şi a fost întoarsă pe toate părţile.
Însă mie îmi place pur şi simplu guvernanta aceasta! Şi sunt sigură că şi dacă ar fi trebuit să se ocupe de fetiţa unui eschimos aş fi fost la fel de cucerită de ea. Pentru că, dincolo de toate obstacolele fizice, mentale şi emoţionale care i se ivesc în cale, dincolo de povestea de iubire plină de pasiune (bonus: soţia nebună din pod), dincolo de atmosfera gotică fascinantă, Jane Eyre este ONESTĂ! Cu cei din jur, dar mai ales cu ea însăşi… În cele mai proaste momente ale ei, reuşeşte o autoanaliză atât de fină şi de precisă, încât uiţi instantaneu că acţiunea se petrece în Anglia secolului al XIX-lea şi îţi dai seama că Jane Eyre e o… dură! Cu mult înaintea timpurilor ei! Şi cu mult înaintea multor femei din timpurile noastre!
Dacă mâine m-aş întâlni cu Jane Eyre, aş vrea să fie prietena mea
Gândeşte-te că tânăra aceasta, care, ca orfană, a avut o copilărie de coşmar, care cunoaşte sărăcia cruntă şi care ajunge guvernantă pentru că altceva nici nu îi era la îndemână, îi refuză lui Mr. Rochester inima, mâna şi toată averea care venea la pachet, preferând să-l rănească pe omul pe care îl iubeşte… totul din cauza principiilor. Şi nu pot să nu mă simt cel puţin jenată (asta ca să folosesc un eufemism) când mă gândesc că, în literatura zilelor noastre, femeile acceptă, din… iubire (?!!!), să se lase bătute şi chinuite de bărbaţii la care susţin că au visat tot timpul (da, da, despre oroarea de “Cele 50 de vicii ale Domnului Grey” vorbesc). Ca să dau doar un exemplu la întâmplare…
„În toate aceste dureri și frământări ale inimii, în efortul îndârjit de a-mi respecta principiile, mi-era silă de mine. Nu mă mulțumea, nici nu mă alina faptul că-mi dădeam dreptate și că-mi păstrasem respectul pentru mine însămi; căci îmi jignisem, îmi rănisem și-mi părăsisem stăpânul. Eram vrednică de ură în propriii mei ochi. Și totuși, nu mă puteam întoarce, nu puteam da înapoi, nici măcar un pas.”
Dacă mâine m-aş întâlni cu Jane Eyre, aş vrea să fie prietena mea. Sau măcar o colaboratoare a blogului nostru…
Ești fana romanului lui Charlotte Brontë? Acestea sunt cărțile pentru tine
Şi pentru că sunt conştientă că alegerea mea nu e deloc originală (în fond, cu ce mai poţi veni nou atunci când vorbeşti despre Jane Eyre?) şi ca să preîntâmpin o eventuală ridicare din umeri din partea ta, însoţită de un “Aşa şi?!”, dă-mi voie să-ţi recomand două romane care au legătură directă cu opera lui Charlotte Brontë:
“Întinsa mare a Sargaselor” de Jean Rhys – pe mine m-a lăsat cu gura căscată. Pentru că Jean Rhys are tupeul (în cel mai bun sens al cuvântului) să facă un act de dreptate, ca să zic aşa, faţă de soţia nebună a lui Mr. Rochester, închisă la mansardă, dedicându-i un roman. Cartea prezintă povestea de iubire dintre exotica creolă şi englezul Rochester şi încearcă (nu, chiar reuşeşte!) să-ţi explice cum s-a transformat căsnicia lor într-un coşmar îngrozitor chiar înainte de finalul lunii de miere.
“Cazul Jane Eyre” de Jasper Fforde – alt roman care m-a cucerit! Personajul principal este un detectiv literar (!) care face o adevărată obsesie din a-l prinde pe unul din cei mai căutaţi criminali, Acheron Hades, care răpeşte… personaje din cărţi. Bineînţeles, Jane Eyre este în pericol… FAS-CI-NANT!
P.S. Pffff! Acum realizez că nici măcar nu am “Jane Eyre” în bibliotecă! Ce mai fană sunt şi eu… A rămas la tata acasă, lucru care trebuie remediat DE URGENŢĂ! Iar o să înceapă scandalul: “Nu-mi mai fura cărţile!”/”E cartea MEA!!!”/”Ba nu!”/”Ba da!”.
Romanul „Jane Eyre” poate fi cumpărat online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
