Înainte de Stephen King, de Dean R. Koontz, de Graham Masterton, de Stephen Chbosky și, deoarece tocmai ce a trecut Crăciunul și trebuie să fim generoși 🙂 , înainte de John Saul a fost H.P. Lovecraft.

Înainte de Stephen King, de Dean R. Koontz, de Graham Masterton, de Stephen Chbosky și, deoarece tocmai ce a trecut Crăciunul și trebuie să fim generoși 🙂 , înainte de John Saul a fost H.P. Lovecraft.
“Terifiantă! Înspăimântătoare! O poveste de groază spusă așa cum trebuie! Excepțională! Captivantă! Îngrozitor de bună! Formidabil! Un tur de forță! O capodoperă! Genial! Întunecată, dar sclipitoare!” De fiecare dată când întâlneam asemenea cuvinte în recenzia unei cărți, aveam un semn de îndoială privind autenticitatea lor. În 90 % din cazuri, am fost dezamăgit de cărțile respective.
Chiar când am terminat de citit „Artemis” al lui Andy Weir și am început să arunc ocheade spre bibliotecă pentru a alege urmatoarea carte, am primit un colet de la editura Trei. În el, trei cărți: „Prieten imaginar” de Stephen Chbosky, „Omul de castane” de Søren Sveistrup și „Cercul” de Bernard Minier. Văzând coperțile am realizat că una dintre ele va constitui răspunsul la întrebarea „Ce să citesc în continuare?”. Iar răspunsul a venit imediat ce am pus mâna pe „Prieten imaginar”: ASTA!!!