Radu Paraschivescu a vorbit într-o emisiune difuzată la Digi FM despre iubire şi căsătorie. Scriitorul a mărturisit că nu respinge instituţia căsătoriei, însă consideră că oamenii pot trăi o iubire adevărată şi fără ca sentimentele să le fie consfinţite printr-un act.
„Nu am mari obiecții împotriva căsătoriei. Îi înțeleg și pe cei care se căsătoresc, asta înseamnă că mă înțeleg și pe mine într-un fel sau altul. Îi înțeleg și pe cei care persistă în idee, ceea ce înseamnă iarăși că mă înțeleg. Îi înțeleg și pe cei care refuză ideea sau pe cei cărora le este indiferentă această instituție. Eu nu o resping ca instituție, mai degrabă spun că îmi este indiferentă.
Nu mi se pare că un act îți stabilizează sentimentele sau ți le potențează. Bănuiala mea este că o căsătorie nu este legată strâns de afecte și de iubire. Iubirea se poate petrece foarte bine în afara căsătoriei. Argumentele care intervin aici sunt argumente de tip birocratic, testamentar, succesoral. Cred că un act marital este declanșat de rațiuni practice și nu de rațiuni sentimentale. Îl poți iubi foarte mult pe om și fără să fii căsătorit cu el.“
Radu Paraschivescu a fost cerut în căsătorie
Radu Paraschivescu a povestit cu umor şi uşoară autoironie despre cum, la un moment dat, el a fost cel cerut în căsătorie. De asemenea, a menţionat şi câteva dintre motivele care pot duce la distanţarea partenerilor.
,,Eu am fost mai degrabă cel care am fost cerut. Fiind mai degrabă un om manierat am zis să nu refuz, să aflu și eu cum e. Prima dată. Am aflat cum e și a doua oară. Am aflat și a treia oară. Bănuiesc că m-am potolit cu ocazia asta.
Judecățile care se pot face în siajul a trei mariaje sunt judecăți greșite. Asta nu trădează instabilitate, trădează niște nepotriviri care ies la iveală mai târziu, trădează niște crize cărora nu le poți face față, trădează o despărțire provocată de distanța mare care erodează relația.”
Mai mult, Radu Paraschivescu a povestit şi cum a reuşit să ţină minte termenul stabilit pentru pronunţarea primului său divorţ: „Înainte ți se dădea un termen de împăcare. Eu am trecut prin asta. Și știu că doamna judecătoare mi-a spus „data viitoare, 14 iunie”. A văzut că nu-mi notez și mi-a zis „notați-vă că uitați”. Eu i-am zis că nu uit că e meciul cu Columbia. Și n-a fost bine primit. Era prin ’94.”
