Andrei Coca s-a stins din viață pe 8 martie anul acesta. Avea doar 23 de ani. Cu doar câteva zile înainte, volumul său de poezii, Odă Racului, văzuse lumina tiparului. Primele exemplare au ajuns în mâinile lui Andrei, aducându-i o uriașă bucurie. Ultima sa bucurie.
Povestea acestei cărți, publicată cu multă iubire de Editura Vremea, nu este deloc simplă. O scriu cu inima grea și recunosc că mi-a luat ceva până s-o aștern pe blog.
La doar 15 ani, Andrei a primit un diagnostic sumbru: cancer. În loc să se lase strivit de suferință, copilul acesta genial a ales să transforme durerea în lumină. Timp de patru ani, a lucrat în secret la un alfabet propriu, format din cuvinte care dor și culori care nu se șterg.
Aflat sub tratament paliativ la Suceava pentru metastaze, Andrei i-a încredințat unei reprezentante a Asociației Little People ultima sa dorință: publicarea manuscrisului său.
Când versurile și desenele realizate de Andrei au ajuns în redacția editurii Vremea au stârnit admirație și au zguduit inimi. Decizia a fost unanimă și instantanee: trebuie publicate imediat.
Andrei a apucat să-și țină cartea în mâini. S-o răsfoiască. Să se bucure de ea. Trei zile mai târziu, a încetat din viață.
Andrei Coca: „I-a venit timpul – și ei, și mie”
Odă Racului nu este un album de artă obișnuit. Și nici un simplu volum de poezie. Atunci când afli povestea tulburătoare a autorului, titlul cărții aproape că sângerează.
Theodor Paleologu, care l-a cunoscut pe Andrei Coca, spune în prefața pe care a scris-o pentru această carte că volumul explorează legătura indisociabilă dintre viață și moarte, o călătorie asumată pe deplin de autor.
Andrei însuși a lăsat o definiție tulburătoare a operei sale:
Am scris Odă Racului timp de patru ani. Aș fi tot scris-o și rescris-o mulți ani, dar i-a venit timpul – și ei, și mie. Cred că suferința este cheia pentru a găsi sens în viață. Este unicul lucru care ne leagă pe toți, și nu ar trebui să vedem asta ca pe un prilej de tristețe, ci ca pe o șansă de a construi o viață trăită cu sens. Atâta timp cât ceva ne leagă, nu suntem singuri și putem face ceva pentru a înțelege, a alina ori a ajuta. Într-o lume în care acceptăm că suferința stă la baza existenței, putem crea empatie și iubire. Odă Racului nu este despre ceva ce ni se întâmplă ori ni se poate întâmpla, ci despre acceptarea suferinței ca parte din noi.
Andrei Coca
Dincolo de valoarea literară incontestabilă, remarcată de scriitori și critici literari, volumul poartă amprenta unei generozități fără margini. În timpul vieții, Andrei și-a vândut picturile pentru a cumpăra cadouri copiilor bolnavi de cancer din Iași. Această carte continuă simbolic misiunea lui.
Însă chiar dacă volumul se vinde neașteptat de bine, miza lui nu a fost niciodată una comercială, după cum subliniază Editura Vremea care și-a dorit ca arta, curajul și manifestul lui Andrei Coca să ajungă la cât mai multă lume.
Odă Racului nu este o poveste despre un sfârșit de drum, ci mărturia unei victorii absolute a spiritului asupra fragilității umane. Un pod fragil, dar indestructibil, între clipă și eternitate.
Am decis să public acest text înainte de Bookfest 2026 tocmai ca să te îndemn, dacă ajungi la târg, să te oprești la standul Editurii Vremea și să răsfoiești Odă Racului.
Atât.
S-o răsfoiești.
Ce a spus Theodor Paleologu despre Odă Racului
„Dacă Moartea însăși vorbește, atunci ea ne amintește că este prezentă chiar și în locurile cele mai minunate. Și așa ajungem la subiectul cărții pe care o aveți în mână: viața și moartea, felul în care sunt indisociabil legate, începând de la naștere – «m-au tăiat de tot din mama», «sub semnul gheții m-am născut». Sergiu al-George, marele indianist, avea o vorbă: «Cel mai bun lucru din lume este peștele. Dar deasupra este racul!» Iată o odă racului! Dar, elegant, Andrei Coca nu se referă la deliciile gastronomice procurate de acest biet crustaceu, ci la «zodia cancerului», al cărei simbol este racul. Cu alte cuvinte, la o viață trăită sub zodia cancerului. Cum se spune în Franța, «toată lumea a avut, are sau va avea cancer», această maladie despre care Mircea Eliade scria că reprezintă tendințele epocii noastre.”
