Am spus-o de atâtea ori încât a devenit un truism în viața mea de cititoare: cărțile au propria lor viață, indiferent de voința autorilor lor. Trilogia Crisalidă de Andreea Sepi este doar cel mai recent exemplu.


Am spus-o de atâtea ori încât a devenit un truism în viața mea de cititoare: cărțile au propria lor viață, indiferent de voința autorilor lor. Trilogia Crisalidă de Andreea Sepi este doar cel mai recent exemplu.

Verdictul meu: I-am acordat romanului „Familia Thibault” 4 stele din 5 dintr-un motiv foarte precis: deși este un tur de forță literar care i-a adus autorului Nobelul, am simțit nevoia să-l pedepsesc pe Roger Martin du Gard pentru detașarea sa aproape clinică față de personaje. În rândurile de mai jos, analizez de ce această moștenire din bibliotecile de odinioară mi se pare totuși și azi o lectură esențială.

Andrei Coca s-a stins din viață pe 8 martie anul acesta. Avea doar 23 de ani. Cu doar câteva zile înainte, volumul său de poezii, Odă Racului, văzuse lumina tiparului. Primele exemplare au ajuns în mâinile lui Andrei, aducându-i o uriașă bucurie. Ultima sa bucurie.

Romanul „Dicționarul cuvintelor pierdute” de Pip Williams, publicat la Editura Nemira, dezvăluie povestea nescrisă a femeilor care au contribuit la crearea Oxford English Dictionary, în timp ce istoria oficială pune accent pe munca titanică a bărbaților.