Dacă tragedia Titanicului te pasionează, atunci probabil că ai auzit de FA-BU-LOA-SA carte a lui Walter Lord, “O noapte de neuitat”, apărută în 1955.
(Mă rog, fraza anterioară mi se pare valabilă şi dacă verşi o lacrimă de fiecare dată când re-re-re-re-revezi filmul cu Leonardo diCaprio şi Kate Winslet, aşa cum mi se întâmplă mie! Pe bune, chiar nu se găsea o scândură mai de Doamne ajută care să-l ţină ŞI pe amărâtul de DiCaprio?!!! Sau măcar s-o fi băgat cineva la o cură de slăbire rapidă pe împănata de Kate Winslet!!! Pfffff….)
Revenind…
Dacă totuşi titlul la care fac aici referire îţi e necunoscut, îţi spun doar că are la bază interviurile realizate de autor cu 63 de supravieţuitori ai celebrului dezastru maritim. Şi crede-mă, oricât de genial ar fi regizorul James Cameron, oricât de zguduitoare ar fi documentarele pe care le-ai văzut sau alte cărţi pe care le-ai citit şi care au croşetat pe marginea tragediei, nimic, ABSOLUT NIMIC!, nu se poate compara cu relatările acestor oameni despre cumplita noapte de 14-15 aprilie 1912.
O noapte de neuitat – despre ce e vorba în cuvântul-înainte?
Acestea fiind zise, mă opresc cu informaţiile despre carte, pentru că eu despre al ei CUVÂNT-ÎNAINTE vreau să-ţi vorbesc. Şi o fac pentru că nu cred că voi uita vreodată cum am căzut efectiv din pat atunci când am citit prima dată cele patru… paragrafe!!!
În cuvântul-înainte Walter Lord alege să vorbească despre o ALTĂ carte, de a cărei existenţă eu una habar n-aveam, dar la care visez de atunci, pentru că mi-o doresc neapărat în bibliotecă.
Romanul despre care se discută în mai puţin de o pagină se numeşte “Zădărnicie” (“Futility”) şi aparţine unui scriitor obscur, pe nume Morgan Robertson, care cred că s-a bucurat doar că şi-a văzut şi el cartea tipărită, că despre glorie şi bani nu poate fi vorba.
Transatlanticul care seamănă la perfecție cu Titanicul!
Robertson îşi imaginase în cartea sa un transatlantic fabulos, cu mult mai mare decât oricare altă nava construită vreodată şi considerat “de nescufundat”. După ce la bordul său urcă o mulţime de oameni bogaţi, nava se izbeşte de un gheţar şi se scufundă într-o noapte friguroasă de aprilie.
Aşa, şi care e şmecheria?!, vei exclama tu intrigat(ă), în fond s-au scris atâtea cărţi despre Titanic, nu?
Ei bine, şmecheria e că romanul lui Morgan Robertson, “Zădărnicie”, e publicat în 1898, cu 14 ANI ÎNAINTE ca tragedia Titanicului să aibă loc!!! Şi dacă te grăbeşti să ridici din umeri şi să dai vina pe coincidenţă, atunci încă un minut te mai reţin ca să-ţi mai spun că:
- Titanic avea 66.000 de tone deplasament, nava imaginată de Robertson – 70.000 de tone.
- Titanic avea 882,5 ft, nava imaginată de Robertson – 800 ft.
- Ambele nave aveau câte trei sisteme de elice
- Ambele nave se putea deplasa cu o viteză de 24-25 noduri
- Ambele nave puteau lua 3.000 de oameni la bord
- Nici una, nici cealaltă nu avea un număr suficient de bărci de salvare!!!
- Ambele erau socotite “de nescufundat”
- Ambele tragedii implică un gheţar
- Ambele tragedii au loc într-o noapte friguroasă de aprilie
Şi…
Şi…
De parcă nu-mi stătuse în loc mintea suficient când am citit toate cele de mai sus…
Vasul real se numeşte Titanic, vasul imaginat de Robertson cu atâţia ani înainte se numeşte… TITAN!
Am plecat acasă!!!
P.S. Ştie cineva unde pot găsi cartea lui Robertson?!!!!
