Pentru că ştii că noi, la anaarecarti.ro, încercăm să împăcăm cât mai multe gusturi, îţi semnalez azi apariţia unei lucrări intitulate “Nu vreau să mai fiu sărac”, care s-a dorit iniţial o carte de dezvoltare personală pentru a sfârşi prin a fi… extrem de personală. Cel puţin, aşa spune autorul ei, Andrei Chira.
Cum sună prezentarea oficială a cărţii “Nu vreau să mai fiu sărac” de Andrei Chira
Orice secret al succesului ți-ar spune cineva, dacă nu ești în zona mentală potrivită, pregătit să înțelegi și să accepți informația, e degeaba. Iar ca să ajungi în zona mentală potrivită, trebuie să treci prin experiențe, prin greșeli și eșecuri. Cartea asta e despre experiențele, greșelile și eșecurile mele. Care au dus la succes.
Începută inițial ca o carte de dezvoltare personală cu sfaturi pe care i le-aș da copilului meu sau pe care mi le-aș da mie dacă m-aș întoarce în timp, cartea a devenit un proces terapeutic. Pe structura unor idei mai vechi am adăugat context, mai exact experiențe din viața mea, pentru a explica mai bine ideile și logica acelor idei. Am retrăit momente din trecut și am încercat să pictez cat mai precis emoțiile trăite. Am evidențiat greșelile pe care le-am făcut, cum m-am simțit, barierele pe care le aveam (sau pe care mi le puneam singur), ce concluzii am tras, ce am învățat și cum am acționat pentru a schimba ceva.
Deci, aș putea spune că e o carte de(spre) dezvoltare personală. Foarte personală.
L-am provocat pe Andrei Chira să-şi prezinte cartea pentru cititorii anaarecarti.ro. Iată ce-a ieşit!
Cartea e o autobiografie a unui om de rând, un fel de “Ion” modern, ancorat în realitatea actuală, post-decembristă. Copil al anilor ’90, născut și crescut cu sărăcia și lipsurile comunismului, descoperă, odată cu accesul la informație și libera circulație de după Revoluție, o întreagă lume dincolo de cutiuța în care a stat ascuns. Iar asta îl face să-și chestioneze întreaga identitate în contextul social. Nu vrea pământ, ca Ion al Glanetașului, dar are aceeași aspirație obsesivă de a urca pe o treaptă socială superioară.
Cartea urmărește procesul acestei ascensiuni, proces ce presupune o serie de lupte interioare. Andrei vrea să distrugă cutiuța, se răscoală împotriva mediului înconjurător și a convențiilor acestuia, la fel cum un organism sănătos respinge o infecție virală. Infecție care a fost mereu acolo, dar abia acum a fost detectată, odată cu inocularea unui vaccin (informația nouă).
Asistăm la o luptă internă între respingere și acceptare de sine, o căutare febrilă a unor răspunsuri și a unui echilibru. Obsedat de control, Andrei caută explicații și justificări logice prin care să-și demonstreze că are dreptate să apuce calea pe care o consideră corectă. E absolut sigur că are dreptate în această rebeliune și crede cu tărie că asta îl va duce la succes, la ascensiunea la care visează, și pe care, la final de carte, consideră că o atinge.
Privit din exterior, acest succes al unui om de rând poate părea infim, treapta socială superioară pe care ajunge personajul poate fi percepută ca minusculă, aproape invizibilă față de cea de pe care a plecat. Dar pentru Andrei e un succes răsunător, e ca și cum s-ar fi salvat singur de la înec, fără să fi știut să înoate. Satisfacția e imensă, dar bucuria e cumva interiorizată, de parcă n-ar ști să se bucure, de parcă i-ar fi teamă să se bucure. Rămâne doar satisfacția internă că a avut dreptate, calea a fost într-adevăr una corectă.
Poate nu e singura cale, poate nici cea mai bună, dar e calea care a funcționat pentru el. Invizibil sau nu din exterior, succesul contează în interior. Competiția nu e cu alții sau cu succesul lor, ci una internă, cu barierele, filtrele mentale, fricile, măștile, identitățile, toate piedicile pe care le are sau pe care și le pune singur. Cartea e despre evoluție, emancipare, dezvoltare extrem de personală.
E o carte despre cum e să ai 0 lei și să vrei să faci din rahat bici
Nu este o carte despre cum să faci 11 milioane de euro din 10 milioane, e o carte despre cum e să ai 0 lei și să vrei să faci din rahat bici, fără să știi ce faci, fără nicio pregătire de business, fără niciun istoric de succese în domeniu, fără niciun model inspirațional în imediata apropiere. Doar cu ambiție, muncă și responsabilitate. E o carte despre luptă, despre zbucium și zvârcoleală, despre eliberarea din constrângerile contextului social, a mediului toxic. Nu se înscrie în linia tipică domeniului de dezvoltare personală, vrea să fie mai mult de atât.
Cartea ar putea fi interpretată și ca un manifest revoluționar împotriva sistemului trucat care menține individul sărac, blocat, neputincios, manipulat, consumator, sursă de venituri pentru corporații. În acest context, cuvântul „sărac” din titlu e interschimbabil, ar putea fi nu vreau să mai fiu blocat, nu vreau să mai fiu neputincios, nu vreau să mai fiu manipulat. E un strigăt de luptă născut din frustrare. E o carte cu puternic caracter social, dincolo de dezvoltarea personală a individului.
