Pe 5 aprilie, TVR 2 a programat un interviu de excepție cu Mircea Cărtărescu. Realizat de Daniela Zeca Buzura și difuzat în cadrul emisiunii „Mic dejun cu un campion”, materialul cu Mircea Cărtărescu a fost, de fapt, filmat în săptămâna în care două evenimente șocant de contrastante au avut loc: respingerea de către Academia Română a celui mai important scriitor roman contemporan și, două zile mai târziu, nominalizarea sa pe lista lungă Booker Prize.
După cum era normal, discuția s-a învârtit mai ales în jurul celor două subiecte. Și având în vedere că pe 8 aprilie se anunță lista scurtă Booker Prize, mi-a venit mânușă să notez din interviu cele mai interesante fragmente, în caz că l-ai ratat.
Prin urmare…
Ce a spus Mircea Cărtărescu despre decizia Academiei Române de a nu-l primi în rândurile sale
“Pentru mine, aceasta nu este o știre cu adevărat, este mai curând o non-știre pentru că, în definitiv, aș fi putut fi acum academician dacă o singură persoană din plenul Academiei ar fi votat pentru mine și nu s-ar fi abținut sau nu ar fi fost împotriva mea. Deci nu este un capăt de țară și nu este o tragedie. (…)
Aici pot fi două puncte de vedere diferite pe care Gabriel Liiceanu le-a și arătat. Primul: să condamni cu totul ce se întâmplă în Academia Română, să spui că e o instituție nereformată, o instituție care seamănă foarte mult cu cea din regimul trecut și așa mai departe. Iar a doua atitudine este să încerci să faci ceva, să nu te resemnezi că este o instituție nereformată, ci să încerci s-o schimbi, așa cum face Secția de Filologie, care este excepțională în acest moment, în interiorul Academiei. (…)
„Pentru mine e foarte important să scriu„
Eu nu sunt prăpăstios în această privința. Nu m-a afectat povestea asta în niciun fel (…) Nu sunt foarte foarte amator de onoruri. Nu-mi doresc să fiu autor național, să fiu onorat de instituții. Pentru mine e foarte important să scriu. Îmi doresc să mai scriu o carte, cel puțin, sau poate două. “
În luna februarie 2025, scriitorul Mircea Cărtărescu nu a primit calitatea de membru corespondent în Academia Română, deşi secţia de Filologie a forului îl propusese cu unanimitate de voturi. Rodica Zafiu, preşedintele interimar al secţiei de Filologie a Academiei Române, a declarat atunci: „Trebuia să ia 74 de voturi ca să aibă două treimi din numărul votanţilor şi a obţinut numai 73. Este o mare părere de rău pentru noi, pentru că a fost susţinut cu multă căldură de secţie”.
Atacul dur al lui Nicolae Breban
Academicianul Nicolae Breban, membru titular din 2009 și unul dintre cei care au votat împotriva admiterii lui Mircea Cărtărescu în Academia Română, a atacat dur literatura acestuia, într-un material publicat de Hotnews, în încercarea de a-si argumenta votul.
Referindu-se la Mircea Cărtărescu și la celebrul său roman, Orbitor, Nicolae Breban afirmă următoarele: „Cărtărescu e un bun scriitor, dar nu e la nivelul Academiei Române. În Dostoievski sunt zeci de personaje, în Thomas Mann sunt zeci de personaje. La Mircea Cărtărescu sunt trei personaje: tăticul, mămica și Mircea. În literatură trebuie să faci oameni mai vii, cum l-a făcut Dostoievski pe Raskolnikov, Shakespeare – pe Hamlet. Cărtărescu n-are niciun roman, are o trilogie despre care s-a făcut un tam-tam enorm. Primul volum n-are nicio ficțiune. E o cronică de familie. Tăticul, mămica și Mirciulică. Există niște pasaje acolo care sunt la limita pshiopatiei, dar nu e nebun, face pe nebunul”.
Breban sugerează că succesul internațional al lui Mircea Cărtărescu se datorează susținerii sale de către ICR: “…toată reclama făcută cu mulți bani, bani care au venit pentru reclama sa de la ICR”.
Ce a spus acum Mircea Cărtărescu despre Breban
“Eu am predat opera lui Breban timp de 31 de ani în facultate, vorbind foarte foarte laudativ despre ea. Nu-mi fac niciun fel de problemă… Problema poate să fie a lui, poate să nu fie a lui, dar a mea nu e în niciun fel. Faptul că el are o părere mai puțin fericită despre mine decât am eu despre el… asta nu înseamnă nimic pentru mine.
Îi doresc viață lungă, ce să spun? Îi doresc viață lungă pentru că va avea câteva surprize de-a lungul ei. El este un scriitor, va rămâne cu opera lui, cu câteva puncte foarte înalte de literatură, ca În absența stăpânilor și Bunavestire”.
„Eu am un drum al meu. Eu merg mai departe”
Daniela Zeca Buzura: Cum le răspunzi celor care susțin că în spatele lui Mircea Cărtărescu se află o confrerie/o editură mare/ este preferința absolută a lui Gabriel Liiceanu/ sunt o mulțime de aranjamente… ca și cum ne-am duce în Spania sau în America și am plăti pentru premii?
Mircea Cărtărescu: “Eu nu cred că există cineva în lumea literară, de bună credință, care să gândească în felul acesta. Cei care gândesc în felul acesta sunt inși care au auzit de mine, dar nu m-au citit niciodată, habar nu au ce scriu și care repetă niște lucruri pe care le-au citit în tabloide care se iau de fiecare om dacă scoate puțin capul la suprafață. Și atunci oamenii aceștia care nu citesc, că nu-i interesează, au auzit ei ceva: “Uite, ăsta și-a băgat mâna pâna la cot în banii statului, în ICR, în nu știu ce”.
Povești din astea eu nu le-aș numi nici măcar aberante… sunt povești, basme. Nu-mi bat deloc capul cu lucruri de felul ăsta, ele nu mă ating pentru că nu sunt prăpăstios de felul meu și pentru că eu am un drum al meu. Eu merg mai departe. Lucrurile astea se întâmplă de cel puțin 30 de ani în viața mea. Eu merg mai departe și, după cum se vede, am și rezultate.”
Despre nominalizarea la Booker Prize
“În ceea ce privește nominalizarea la Booker Prize… mai e mult până departe, cum spunem noi. Nu pot să influențez lucrurile cu puterea minții, așa că nu mă pronunț. Stau, aștept, dorm liniștit, foarte liniștit.
Care e condiția ca un un scriitor român să aibă succes pe piața internațională? “Eu le doresc tuturor scriitorilor români să aiba succes la piața internațională. Nu e greu, important este să fie buni ca artiști și atunci cel mai mare impediment cade. E și o chestiune de noroc, fără îndoială, și de multe alte variabile. Dar în lumea internațională pe nimeni nu interesează ce naționalitate ești. Puțină lume știe că Mario Vargas Llosa este peruan, n-are nicio importanță lucrul acesta. Lucrul cel mai important este calitatea literară (…)
Eu cred că există în acest moment doi mari scriitori în viață: Mario Vargas Llosa și Thomas Pynchon. Doi mari, uriași, scriitori, care încă trăiesc, și sunt atât de fericit și de mândru că, pot să spun, calc pe același pământ cu ei.”
Ce crede despre bătrânețe
“Numai de bine, ca să zic așa. Am citit undeva că perioada cea mai frumoasă din viața unui om este la 69 de ani. La 69 de ani, omul mediu se bucură de tot ce-i poate oferi viața. Eu mai am 3 luni până acolo, aștept să văd dacă e adevărat sau nu. Nu mă sperie nici înaintarea în vârstă, nici moartea… poate mă sperie suferința. Dar altfel eu sunt un om liniștit, optimist, împăcat cu sine care a trait mult și a trăit foarte frumos și foarte bine chiar dacă am trăit jumătate de viață într-o dictatură. Dar după aceea am avut o perioadă chiar bună în viața mea.”
