Scriitoarea Ioana Pârvulescu, care a tradus în limba română „Sărbătoarea neînsemnătății”, ultimul roman al lui Milan Kundera, a povestit despre interacțiunile ei cu scriitorul de origine cehă. Ioana Pârvulescu a apreciat că Milan Kundera „a dat literaturii un sunet fundamental”.
„Scriitorii nu mor niciodată deplin. Le auzim vocea prin intermediul ochilor și – asta n-o spun eu – în același timp, ei ne vorbesc în continuare despre noi. Kundera – pentru generația mea – pentru optzeciști -, a reprezentat o etapă de bildungsroman, o etapă a romanului de formare. Numele lui era pronunțat destul de des la cenaclurile pe care le frecventam, deși pe vremea aceea era interzis, pentru că el era născut în Cehoslovacia și în 1975 a plecat la Paris. Toți scriitorii estici care plecau erau automat interziși din toate țările estice.
Kundera spune lucruri la care nu te-ai gândi singur, dar le spune într-o formă ușor de înțeles
Prima mea întâlnire cu Milan Kundera e legată de o carte pe care am adus-o cu mine, pentru că mi-am procurat-o după ce am citit-o împrumutată – este „La vie est ailleurs” („Viața e în altă parte”). Am descoperit-o pe la 20 și puțin de ani și a avut un ton cu totul deosebit. M-a izbit tonul acesta – este exact ce are Kundera. El spune lucruri la care nu te-ai gândi singur, dar le spune într-o formă ușor de înțeles. Cred că asta este una dintre calitățile lui. Cealaltă este partea compozițională. Este fiul unui pianist și își compune cărțile ca pe niște simfonii, se simte lucrul acesta. Are laitmotive, repetiții, tehnici de compoziție, pe care uneori traducătorii le distrug”, a explicat Ioana Pârvulescu, la Jurnalul Cultural.
Scriitoarea a povestit și cum a fost lucrul la ultimul roman al lui Kundera. „Când a fost să-i traduc „Sărbătoarea neînsemnătății” a fost pentru mine destul de provocator. Știam că este foarte dificil, se supără dacă îi schimbi și o virgulă. Are, în „Testamente trădate” sau în altă carte de eseuri, mult despre traducătorii care l-au masacrat și nu voiam să fac acest lucru. M-am străduit să îl traduc așa cum și-ar fi dorit.
„Sărbătoarea neînsemnătății” adună laolaltă toate temele lui
Era ultima lui carte. Mi-am dorit (să o traduc. n.r.), mi se pare că e o carte care adună laolaltă toate temele lui Milan Kundera. I-am făcut o prezentare pe coperta a patra care i-a plăcut, lucru care m-a flatat foarte tare. Am să citez doar finalul. Nu pare un roman scris doar ca să-i măgulească pe contemporanii noștri, pare scris să te pună pe gânduri amuzându-te, ceea ce oricum ar trebui să ne măgulească.
Și are ceva de Ionesco aici. Vă rog să îmi permiteți să citesc cuvintele pe care Milan Kundera le-a adresat cititorilor români, cu ocazia lansării cărții, în 2014.
Ce bucurie că ultima mea carte, „Sărbătoarea neînsemnătății”, apare acum în țara scriitorilor mei iubiți. A lui Ionesco, a lui Cioran, în țara în care încă se mai știe ce este umorul. Mă gândesc la voi , dragi prieteni, al vostru, Milan Kundera.
Milan Kundera a lăsat ideea că a scrie este o artă
Despre moștenirea sa culturală, Ioana Pârvulescu a apreciat: „Este ca la marii pictori, care te învață să pictez. A lăsat ideea că a scrie este o artă, nu este să arunci vopsea pe pânză, este o artă care trebuie stăpânită, învățată. Că viața este un amestec de greutate și haz, la el este „ușurătatea ființei” sau „sărbătoarea neînsemnătății”, dar, în același timp, și o contraparte dificilă. Și că merită să scrii doar atunci când chiar ai ceva de spus și te simți în stare să spui cum trebuie”.
El a împins literatura mai departe. El nu a scris ca alții, nu a imitat, nu a fost un epigon, a dat un sunet fundamental literaturii. Sunt câțiva scriitori – îi numeri pe degete pe cei care au făcut acest lucru. Este unul din marii scriitori. Nu este obligatoriu să ne placă temele lui, deși el are o implicare totală asupra lumii”.
Scriitorul Milan Kundera a murit marți, 22 iulie 2023, vestea decesului său fiind anunțată miercuri, de editura Gallimard, care i-a publicat cărțile.
Cum este omagiat Milan Kundera în presa internațională
Presa internațională îl omagiază pe scriitorul Milan Kundera. Jurnaliștii consideră că multe dintre ideile formulate de Kundera, în legătură cu Europa Centrală sau cu societatea mediatică rămân valabile în zilele noastre.
Scriitorul de origine română Norman Manea spune, într-un interviu pentru Le Monde, citat de RFI, că, odată cu Milan Kundera, ”pierdem un martor-cheie și un mare gânditor al Europei secolului XX, al frământărilor și conflictelor sale”.
”Milan Kundera ne părăsește într-o perioadă destabilizatoare a istoriei europene, nu doar din cauza războiului sângeros din Ucraina, ci și din cauza tensiunii și incertitudinii vremurilor pe care le trăim”.
Le Point rezumă ”programul kunderian: nu patetismului, „binelui” și „răului”, iluziei lirice, tragicului și tuturor acelor ingrediente care emoționează….
Toate cărțile sale sunt fidele acestei foi de parcurs. Emoția curge mai puțin decât inteligența. Toate acestea au ascuțit neîncrederea instinctivă a domnului K. De aici și felul în care, înainte de a-și lua rămas bun, a încercat să lege toate lucrurile. Francezii pot să se îmbufneze. Cehii puteau să îl facă de râs sau să se prefacă că-l repatriază. Lui nu-i păsa. Tot ce aștepta de la contemporanii săi, care îi supraviețuiesc, era un efort de lectură”.
A ales tăcerea, a refuzat să dea interviuri sau să aibă apariții în mass-media
Le Figaro amintește că încă de la mijlocul anilor 1980, Kundera a ales tăcerea într-un reflex cvasi-existențial, fugind de rolul pe care societatea mediatică îl atribuie celor care participă la ea. … A refuzat să dea interviuri sau să aibă apariții în mass-media. Doar scrierile sale rare și prețioase ar trebui să vorbească pentru el. La patruzeci de ani distanță, avertismentele sale continuă să răsune, amplificate de expansiunea extraordinară a tehnologiei digitale.”
Financial Times, citat de Eurotopics, notează că Milan Kundera a fost sensibil nu numai la situația dificilă a micilor națiuni aflate sub regim totalitar, ci și la modul în care comunismul sovietic a rupt unitatea culturii europene. Una dintre cele mai puternice lucrări ale sale este ”Un Occident răpit: Tragedia Europei Centrale” (1984) susținea că Cehoslovacia – divizată în 1993 în două state – ca și alte țări din Europa Centrală, au făcut parte integrantă din cultura occidentală timp de secole, dar au fost „răpite” de Uniunea Sovietică după cel de-al doilea război mondial și forțate să intre într-un bloc estic dominat de Moscova.”
BBC nu uită că ”activismul lui Kundera a dus la demiterea sa din postul de profesor, iar romanele sale au fost scoase din bibliotecile publice, în timp ce vânzarea operelor sale a fost interzisă până la căderea guvernului comunist în 1989.
A cântat ca trompetist de jazz, înainte de a emigra în Franța
Pentru o scurtă perioadă de timp a cântat ca trompetist de jazz, înainte de a emigra în Franța în 1975 împreună cu soția sa Vera, stabilindu-se mai întâi la Rennes, apoi la Paris. A devenit cetățean francez naturalizat în 1981, la doi ani după ce a fost decăzut din cetățenia cehă, și în cele din urmă a scris în franceză”.
Iar Deutsche Welle constată că, ”încă o dată, socialismul l-a prins din nou din urmă pe scriitor în 2008, când a fost lansată acuzația ar fi trădat un membru al opoziției în 1950, care a dispărut apoi timp de mai mulți ani într-un lagăr de muncă. Un protocol al poliției secrete cehe ar fi furnizat dovezi.
Dar a fost într-adevăr Kundera cel care a făcut această declarație? Sau a fost altcineva care s-a dat drept Milan Kundera? „Sunt complet surprins de ceva la care nu mă așteptam, ceva despre care nici măcar nu știam ieri, ceva ce nu s-a întâmplat”, a declarat scriitorul pentru o agenție de presă cehă. De fapt, semnătura sa lipsește de sub document.
Kundera a încetat să mai comenteze public trecutul său și ar fi călătorit incognito în Republica Cehă pentru a-și vizita prietenii. Ca un act de reconciliere, fostul prim-ministru ceh Andrej Babis i-a redat cetățenia cehă în 2019”.
Ce cărți scrise de Milan Kundera poți cumpăra în acest moment din librăriile online:
Un Occident răpit sau tragedia Europei Centrale – de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
O întâlnire – de AICI, de AICI, de AICI
Arta romanului – de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
Insuportabila ușurătate a ființei – de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
Ignoranța – de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
Identitatea – de AICI, de AICI, de AICI
Cartea râsului și a uitarii – de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
Lentoarea – de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
Gluma – de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
Nemurirea – de AICI, de AICI, de AICI
Iubiri caraghioase – de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
Viața e în altă parte – de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
Sărbătoarea neînsemnătății – de AICI, de AICI, de AICI
Testamente trădate – de AICI, de AICI, de AICI
Valsul de adio – de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
Datoria noastră acum este să citim cu grijă și înțelepciune cartea sa „Sărbătoarea neînsemnătății”, tradusă în limba română cu multă competență de Ioana Pârvulescu. Mulțumim Ioanei pentru această bogată poveste de perspectivă.