Jucării în librării… iată un subiect de articol la care nu m-aș fi gândit vreodată dacă nu îl întâlneam pe… Ugly.
Povestea Ugly a început la Cărtureşti, când cel mai amuzant urât EVER m-a urmărit de pe raft, pe scările spre etaj, de pe coperta unei agende (Address Book, mai exact) pluşate, verde praz. Am decis că trebuie să plece cu mine (prea binedispune!), dar am avut o mare dilemă: să-l ţin sau să-l fac cadou? Iar pe post de cadou… avea să fie o problemă: mesajul cu care te întâmpină imediat ce deschizi agenda, “Hey, Ugly”, e uşor de interpretat greşit :). Până la urmă, am găsit varianta ideală: l-a primit, în sacul Moşului, printre alte cadouri, “colegul de apartament”. Acum ne amuzăm amândoi privindu-l pe urât.
Jucării în librării, atât de urâte, încât sunt incredibil de haioase”:)
Care urât a deschis Cutia Pandorei, din care au ieşit, pe rând, de-a lungul timpului, mai multe lucruri deloc rele şi “atât de urâte, încât sunt incredibil de haioase”, cum s-a exprimat Ana, colega de blog, anul trecut, când i-a primit în casa ei pe uglybuddies Tutulu & Wippy.
Aşadar, prima pe listă: perna Ox. Acum, fiind cea mai veche, e şi cea mai “ciufulită”.
A urmat Uppy, un accident happy. Trebuia să fie corai, a venit roz, “colegul” îl urăşte (fiindcă e roz …), mie mi s-a făcut milă că-l urăşte, aşa că l-am luat în pat şi doarme cu mine.
A urmat veselia din living: pernele cu feţe duble Ox/Ice-Bat şi Uglybot/Dave Darinko. Da, au nume. Toată lumea are nume în lumea Ugly. Şi o poveste. Funny, evident.
Şi ultimul intrat în familie: Big Toe. A fost un copil foarte dorit :). L-am văzut acum câţiva ani în varianta corai, dar până să-l trec pe lista Moşului, a dispărut de pe site…
Veţi întreba, poate, ce treabă au “urâţeniile” astea cu cărţile… Pe lângă faptul că totul a început într-o librărie, am descoperit că pernele cu pricina sunt parteneri de lectură foarte confortabili (la spate ori în braţe, cu cartea sprijnită pe ele). În plus, am vrut să vă binedispun. Nu puteam ţine ceva aşa de… urât doar pentru mine. 🙂
