În ţara tehnologiei, cartea “clasică” a învins! Japonezii răsfoiesc, nu dau cu degetul pe ecran! – Ana are carti!
cu cercuri 1

În ţara tehnologiei, cartea “clasică” a învins! Japonezii răsfoiesc, nu dau cu degetul pe ecran!

Visul copilăriei mele era să văd Tokyo. Mă rog… unul dintre vise… Nu vreţi să ştiţi ce scenarii mi-am făcut în cap înainte să aterizez în „Ţara Soarelui Răsare”. Îmi imaginam aşa… totul tehnologizat la maximum! Totul pe bază de butoane, comenzi vocale, bătăi din palme, mulţi japonezi mici cu ochi şi zâmbete lungi butonându-si frenetic telefoanele mobile, deschizându-şi servietele cu butoane touch şi conversând cu rudele din provincie prin intermediul hologramelor. Am fost victima propriei imaginaţii şi a filmelor SF pe care le am la activ. Glumeam chiar cu soţul meu că în Tokyo aerul condiţionat se simte pe stradă, clima fiind reglată electronic de primărie.

Am fost dezamăgită când, la prima vedere, nu am găsit nimic din ce mă aşteptasem. Niciun buton, niciun „touch”, nimic… După doua zile am înteles că tehnologia lor e atât de avansată încat… e subtilă. Ea există peste tot, însă finut şi… apare atunci când ai cu adevărat nevoie. Crescută în Colentina, am înţeles mai greu că nu era necesar să mă izbească în frunte la orice colţ câte un buton roşu de neam prost ca să simt tehnologia prin toţi porii… Nu!

cu cercuri 2

O surpriză plăcută am avut-o la metrou. Ador să privesc oamenii când merg într-o ţară străină. Iar unul din locurile ideale pentru practicarea acestui „sport” este metroul! Spre surprinderea mea, japonezii nu îşi butonează disperaţi, în mijloacele de transport în comun, telefoanele mobile! O fac, dar sporadic! Mai degrabă, noi, românii, stăm cu nasul în ecranele telefoanelor, decât ei! Eram sigură că voi găsi peste tot tablete şi smartphone-uri pe care rulează filme ori romane citite pe e-reader-e! Nici vorbă! În metroul din Tokyo, japonezii citesc cărţi adevărate! Răsfoibile! Foşnibile!

M-am plimbat mult cu trenul prin Tokyo, fiind cel mai ieftin mijloc de transport, dacă ceva poate fi considerat „ieftin” aici… Concluzia: japonezii adoră să citească! Din genţile lor de serviciu rar lipsesc cărţile. Am observat că bărbaţii le scot din buzunare speciale ale servietelor, volumele arătând impecabil, fără colţuri îndoite şi, inevitabil, fiecare dotate cu semne de carte! Femeile la fel, unele dintre ele chiar învelindu-şi cărţile în coperţi speciale din plastic, identice cu coperţile de caiete şi de manuale pe care eram obligaţi sa le folosim şi noi, elevii din şcolile comuniste.

Chiar şi în magazine, vânzătorii citesc. Am ajuns într-un mall destinat ustensilelor pentru pescuit, un paradis al pescarilor, cum am citit pe internet. Nu vreţi să ştiţi în ce hal m-am plictisit acolo şi cât de neinteresant a fost să văd vitrine uriaşe pline cu mulinete ale căror preţuri rivalizau cu autoturismele… însa aşa e în viaţă: uneori nu ajunge cine se pregăteşte, ci… cine se nimereşte. Noi trebuia să facem un comision. Acolo, la un etaj, printre miliarde de cârlige de pescuit şi momeli din plastic, un vânzător citea o carte, aşezat comod pe un scăunel de lemn. Când cineva îi solicita ajutorul, se oprea tacticos, îşi potrivea atent semnul de carte între paginile la care rămăsese şi îşi îndrepta toată atenţia spre client.

Am simţit toate acestea ca pe o victorie! Mi-a plăcut să constat că în ţara tehnologiei, cartea a învins! Habar nu am cum, dar a rezistat comodului touchscreen fără să îl înlocuiască. Şi-a făcut doar loc, elegant, pe lângă el. Japonezul este educat să citească!

 

Facebook Comments

Comentarii

  1. În prima poză, cel din stânga, cu evantai :), e european sadea. L-au contaminat şi pe el…

  2. Draga Emil, asa este! Si a fost o incantare sa constatam asta. Daca europeanul sadea – cum l-ai numit tu – ori americanul, australianul sau orice ar fi el… a fost contaminat de pofta japonezului pentru cartea rasfoibila, atunci nu putem decat sa ne bucuram. Asemenea scene sunt rare, azi, in metroul bucurestean, ori in altul… din Europa. Din pacate.

  3. Cst se poate de neadevarat! Sunt surprinse intamplator scenele din aceste poze, dar nu, in Japonia, in special linia de tren din una din imagini (Odakyu sen, pe care am mers zilnic la munca timp de 5 ani), este plina de “iphonisti” si “ipadisti” si mai rar cate un cititor de carti!!!

  4. @ Bianca, E importanta nuanta dv: “am mers”. Probabil, de cand “ati mers” si pana cand a fost facuta poza, lucrurile s-au schimbat. Pentru ca probabilitatea sa intalnesti atatia cititori de carte si nu de iphone sau ipad (cum spuneti) intr-un concediu de cateva zile in Tokio vs 5 ani zilnic e… copilaros de mica. Si, totusi, de partea noastra sunt dovezile foto! Bine, ar mai fi si magnetismul nostru de nestavilit cu care atragem cititorii :)) Parafrazand “ban la ban trage”, am putea spune… “carte la carte trage”

  5. I agree with Bianca. M-am intors exact acum 10 zile din Japonia… am calatorit in tren si metrou intre Osaka, Kyoto si Tokyo si chiar am ramas impresionata de faptul ca japonezii ori butoneaza telefonul (fixati si f.concentrati), ori… dorm. Dorm la greu… si curios e ca, la cateva secunde inainte de a ajunge la destinatie, se trezesc subit. Par niste roboti.Si nu cunosc engleza, nu va bazati pe asta.
    O fi frumos articolul, dar nimic mai neadevarat, din pacate…

Leave a Reply