Autor: Brandon Sanderson
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Trei
Anul apariției: 2015
Traducere: Bogdan Perdivară
Cu „Eroul Evurilor” am ajuns și la finalul seriei „Născuți din ceață”. Acum că am terminat ultima carte, pot spune că Brandon Sanderson a reușit să scrie o poveste excelentă cu numeroase răsturnări de situație, unele de-a dreptul incredibile.
Mai mult decât atât, “Eroul Evurilor” a adus încheierea mult dorită: toate intrigile, conflictele, problemele au fost rezolvate și explicate în timp ce fiecare personaj a avut parte de un final (fericit sau nefericit). Când am pus cartea înapoi pe raft, nu am mai avut nici un semn de întrebare asupra lumii Ultimului Imperiu.
„Eroul Evurilor” – Spoiler alert!
Înainte să povestesc ceva despre carte, trebuie, MEGA SPOILER ALERT!, să menționez natura personajului negativ care a apărut la finalul volumului anterior: este exact acea forță care de-a lungul primului volum și în trei sferturi din al doilea a fost prezentată ca fiind cea a binelui! Nu vă așteptați la asta, nu?
Ei bine, lumea Ultimului Imperiu este rezultatul muncii și cooperării dintre doi zei: Dăinuire, care reprezintă stabilitate, conservare și continuitate, și Năruire, care este pentru distrugere, entropie și decădere. Inițial cei doi au încheiat un pact: Năruire îl ajută pe Dăinuire la crearea lumii, în schimb acesta din urmă nu va face nimic atunci când Năruire o va distruge.
Toate bune și frumoase numai că, după apariția omenirii, Dăinuire a trișat: a rupt o parte din forța sa mentală, lucru care a dus aproape la dispariția ei, și a creat o închisoare, Fântâna Înălțării, în care l-a închis pe Năruire.
Toate legendele, miturile, poveștile au fost modificate
Aflat în imposibilitatea de a face ce trebuie să facă, adică să distrugă, și realizând că nu va putea să se elibereze singur, Năruire, un maestru al manipulării, s-a apucat să modifice toate legendele, miturile, poveștile legate de lupta dintre bine și rău astfel încât răul a devenit binele, iar binele a ajuns să fie răul.
Și a făcut asta timp de mii de ani așteptând să vină cineva să-l elibereze, suficient de naiv să creadă că astfel salvează lumea de la distrugere. Iar acel cineva a fost Vin.
„Eroul Evurilor” devine de-a dreptul apocaliptică
Revenind la poveste, aceasta devine de-a dreptul apocaliptică pentru Vin, Elend și restul bandei care a supraviețuit primelor două volume. Lumea se află în pragul extincției. Cenușa cade neîncetat și amenință să omoare orice formă de viață. Foametea face ravagii printre oameni. Inchizitorii Lordului Legiuitor (oameni înzestrați cu puteri extraordinare) au devenit acum ai Năruirii, iar acesta se folosește de ei pentru a ucide tot ce mișcă. Ceața nu este deloc prietenoasă cu oamenii, din contră chiar. Armate întregi de monștri colindă Ultimul Imperiu, dornice să masacreze omenirea.
În această atmosferă sumbră, Vin trebuie să găsească o cale de a-l înfrunta pe Năruire și a-l elimina. Însă cum poți să distrugi ceva care a contribuit practic la apariția ta? Din start ești într-o poziție de inferioritate deoarece Năruire poate face orice, oricui. Ce mai… O adevărată misiune imposibilă! Singura cale de a reuși este ca Vin să devină mai mult decât ceea ce este. Și cum evoluția tuturor personajelor de-a lungul celor trei romane a fost incredibilă, așteptările mele au devenit uriașe, iar Brandon Sanderson a reușit să le îndeplinească în totalitate.
„Eroul Evurilor” mi-a plăcut cel mai mult până acum
În mod surprinzător, cartea aceasta mi-a plăcut cel mai mult dintre toate. Este mult mai bine scrisă, povestea se leagă perfect și decurge fără nici o poticnire. Deși avem de-a face cu o scriere fantasy, nimic nu pare inventat din necesitatea de a se potrivi cu desfășurarea evenimentelor indiferent dacă avem de-a face cu Vin, cu lumea Ultimului Imperiu sau cu creaturile care mișună pe acolo.
Însă prezentarea cărții lasă de dorit. În primul rând se simte schimbarea traducătorului. Sunt sigur că dacă Bogdan Perdivară ar fi tradus toate cele trei cărți totul ar fi fost perfect. Însă deși acesta folosește termenii și expresiile născocite de Ana-Veronica Mircea, traducătoarea primelor două cărți, ceva s-a pierdut. Primele două cărți au avut un anumit feeling, o atmosferă magică care s-a risipit. Sau cel puțin așa am simțit eu.
În al doilea rând, “Eroul Evurilor” are multe greșeli de redactare: litere lipsă & propoziții ce încep cu literă mică. Aceste elemente negative nu transformă romanul în ceva de necitit, dar izbutesc să fragmenteze citirea și astfel să te scoată din poveste.
Cu toate acestea, “Eroul Evurilor” este finalul perfect pentru prima parte a seriei “Născuți din ceață”. Acum nu pot să sper decât ca întreaga serie să fie transpusă în film sau serial…
